Coroana creatiunii

Text: Psalmul 8

L-ai făcut (pe om) cu puţin mai pe jos decat Dumnezeu şi l-ai încununat cu slavă şi cu cinste.” Psalmul 8:5

Oare omul nu este altceva decat o formă foarte evoluată a unui animal? Aceasta este deducţia logică a evoluţioniştilor atei şi ceea ce susţin umaniştii atei. Ei subliniază că oamenii sunt într-o competiţie pe tăramul puterii şi al înfăţişării fizice. Ei vin în sprijinul acestui punct de vedere afirmand că o persoană cu un temperament agresiv, cu trup atrăgător, puternic din punct de vedere fizic şi cu capacităţi superioare, tinde să-i domine pe ceilalţi. Ei afirmă, de asemenea, că unele calităţi umane, cum ar fi protejarea din instinct a celui slab, pot fi găsite şi la animale. Delfinul brun, de exemplu, a putut fi observat ajutandu-şi un tovarăş rănit. Totuşi, aceasta nu este întreaga istorie. C.S. Lewis a afirmat că putem prezenta mărturii solide ale faptului că ne distingem de animale. Omul adesea decide să acţioneze împotriva instinctului.


Putem asculta porunca lui Isus: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blastămă, faceţi bine celor ce vă urăsc” (Matei 5:44). Animalele nu fac aşa ceva! Da, comportarea noastră poate fi uneori brutală, iar animalele apar uneori foarte umane. Aceasta nu dovedeşte că ne tragem din ele,ci pur şi simplu comfirmâ învăţătura din Biblie care arată câ fiinţele umane au o natură păcătoasă, decăzută, şi au nevoie de iertarea şi transformarea lui Dumnezeu. Şi cand ne încredem în Isus Cristos, suntem schimbaţi. Prin puterea vieţii noi şi prin prezenţa Duhului Sfînt, putem trăi deasupra instinctelor noastre decăzute.
Să încercăm să punem azi în practică dragostea şi neprihănirea. Nu este oare aceasta intenţia lui Dumnezeu pentru coroana creaţiunii Sale?– H.V.L.

Deşi păcatul a stricat coroana creaţiunii,
Dumnezeu ne zice: Omule, nu dispera,
L-am trimis pe Fiul, păcatele să-ţi curăţească,
Iar avea-vei chipul şi asemănarea Mea. ” – D-J.D

Omul dovedeşte că este mai mult decat un animal prin faptul că doreşte să fie tot mai mult ca Dumnezeu

Painea zilnica

De n-ar fi fost

De n-ar fi fost un Iacov și-un Ioan
Dorind chiar și în Cer întâietate
Unde-am fi noi când Eul cel viclean
Își cere astăzi drepturile-n toate?

De n-ar fi fost un Iscariotean
Un Iuda cunoscut pentru trădare
N-am ști că idolul suprem zis ban
E implicat în orișice vânzare.

De n-ar fi fost o cină și-un ștergar
Și-o pâine care pentru noi se frânge
Am ști noi oare despre Sfântu-Ți Har
Și că-nfrățirea s-a făcut cu sânge?

De n-ar fi fost în noaptea de amar
Cocoșul să anunțe deșteptarea
Câți dintre noi am pierde-un ultim har
Trăindu-ne în tihnă lepădarea.

De n-ar fi fost Caiafa și Pilat
Să judece cum a voit poporul
Să osândească pe nevinovat. .
Și noi L-am acuza pe-Învățătorul.

De n-ar fi fost coroana cea de spini
Scuipatul, pălmi și zbiciuiri pe spate
Cu toții-am fi străini printre străini
Zbătându-ne între păcat și moarte.

De n-ar fi fost pe cruce țintuit
Isus între tâlharii cei de seamă
N-am ști ce mult chiar Tatăl ne-a iubit
Și că pe cel mai păcătos Îl cheamă.

De n-ar fi fost mormântul sigilat
Și-atâtea străji romane să-L păzeasccă. .
Cu toate-aceste Domnul A-nviat!
Ca planul cel Divin să-l împlinească.

De n-ar fi stat trei zile în mormânt
Descătușând din locuința morții. .
Prin a Lui moarte boldul morți-a frânt
Isus deține-n veci cheile porții

De n-ar fi fost Maria-n zori de zi
Să vadă prima piatra răsturnată. .
Dar cel care-L iubește poate ști
Căci El ți se prezintă ca răsplată.

De n-ar sta ucenicii încuiați
Cînd pe-a lor inimi gânduri negre plouă
Cînd sunt atât de triști și disperați
Isus li se arată: ”Pace vouă!”

De n-ar fi fost și Toma cel absent
Să-l întâlnești apoi și ca dovadă
Să Te atingă fizic, conștient
Și astfel lămurit și el să creadă.

De n-ar fi fost Emaus și cei doi
Și-o cină unde ochii le-Ai deschis. .
O, ce nevoie Doamne-avem și noi
De Tine-n drumul înspre Paradis.

Privind în urmă la atâta Har
Prin Sfântul Duh, credința se renaște
Și-Ți mulțumim Isuse iar și iar
Căci ne-ai salvat, că ești al nostru Paște.

Vom proclama de-acum în lung și-n lat
Contra destinului supus tăcerii
Căci jertfa Ta cu Tatăl ne-a-mpăcat
Iar noi am fost motivul Îvierii.

Daniel Hozan

Formula succesului

Text: Romani 6:1-14

…socotiţi-vă morţi faţă de păcat şi vii pentru Dumnezeu, in Isus Cristos, Domnul nostru.” Romani 6:11

Cand ne punem încrederea în Isus, suntem aduşi din moartea spirituală într-o relaţie schimbătoare a vieţii cu Dumnezeu. Pavel a spus că acest adevăr trebuie făcut o parte vitală a vieţii noastre de zi cu zi. Trebuie să ne socotim morţi faţă de tot ceea ce nu-I place lui Dumnezeu şi vii pentru lucrurile care-I aduc onoare şi glorie lui Cristos.
Keith Brooks, un învăţător biblic de la începutul secolului nostru, ne spune cum acest adevăr s-a formulat în cele ce s-au petrecut cu una din persoanele de conducere dintr-o fabrică de ceramică, pe nume John Foster. Proprietarul fabricii îşi scrisese formulele după care prepara argila pentru vasele sale, într-un carneţel pe care-l păstra la loc sigur, în biroul său, şi îl păzea cu gelozie. Intr-o zi, Foster a fost confruntat cu o ispită aproape irezistibilă.

Fără să ştie că proprietarul plecase din birou, John Foster a intrat la el şi a văzut cartea cu formule stand deschisă pe birou. L-a lovit imediat gandul că dacă ar putea copia cateva formule, le-ar putea folosi pentru a-şi putea deschide el fabrica lui de ceramică. Vedea deja bogăţiile de care urma să fie înconjurat. O bătălie uriaşă interioară se dezlănţuise, dar a încetat repede. Socotindu-se mort faţă de păcat, a închis cartea, a ridicat-o spre cer şi a spus: „Aleluia! Victorie pentru Cristos!” Deşi a rămas pentru mulţi ani în aceeaşi funcţie, cu acelaşi salar, o mare bucurie însă i-a cuprins inima, deoarece a pus în aplicare adevărul din Romani 6:11.
Citiţi Romani, capitolul 6. Apoi începeţi să vă socotiţi morţi faţă de păcat „dar vii pentru Dumnezeu”. Păcatul îşi va pierde puterea de atracţie. Veţi avea o formulă pentru succes.    – P.R.V.

Nu alege alunecoasa cale spre păcat,
Cand culmi divine-ţi stau în cale;
Tu ai puterea Domnului să-nvingi
Şi laurii coroanei răsplătirii Sale. ”  – D.J.D.

Gandiţi-vă mai puţin la puterea păcatului asupra voastră si mai mult la puterea lui Cristos în voi

Painea zilnica

Datornici …

Prea mare-i vina ştearsă mie
Cu sfântu-I sânge la Calvar,
Să nu-ţi iert mica datorie,
Să ţi-o pretind cu gând avar‎.

E mult prea scumpă-a Sa iertare,
Ce fără merit ni s-a dat,
‎Cum să-ţi condamn a ta purtare
Când sunt la fel de vinovat?

‎Al urii cost e mult prea mare
Şi prea chinuitor e gândul
Că El, milos, mi-a dat iertare,
Dar eu nu iert când mi-este rândul.

‎Prea mare-mi va fi osândirea
‎Dacă nu iert, ci mă răzbun,
Şi cum mi-aş împlini menirea
De-a fi, la fel ca Domnul, bun?

Te iert şi eu, cu-a Lui putere,
Şi-L rog să-mi dea leac pentru rană,
Mă-ncred în El şi-n sfânta-I vrere,
Mult mai de preţ e-a Lui coroană!

Olivia Pocol

Dumnezeu Creatorul

Universul intreg ne arata
Slava, unui Creator
Talentat cum nu e altul
A dat viata tuturor.
La cuvantul si porunca
Marelui Stapanitor
Cerurile au fost create
Si pamantul uimitor!

Peste tot in jurul nostru
Sunt minuni Dumnezeiești
Doar de El coordonate
Nu de mainile omenesti
In controlul Lui sunt toate
Omule chiar fiinta ta
A creat-o cu iubire
Si vegheaza asupra ta.

Însuși cerul si pamantul, striga:
Domnul ne-a creat
Si intinderile toate
Il lauda neincetat!
Marea, muntii si copacii,
Vaile si florile
Proclama a Sa bunatate
Preamarindu-i numele.

Ridica-ti spre cer privirea
Vezi stelele stralucind?
Domnul le stie pe nume
Le cunoaste rand pe rand
Fiecare stea in parte
Cand pe bolta se aprinde
Iti confirma maiestatea
Arhitectului candide.

Frumusetea etalata
Peste intregul univers
In perfecta armonie
Canta Domnului un vers:
Dumnezeu atotputernic
Vesnic te glorificam
Ne-ai creat cu intelepciune
Reverenta iti datoram.

Fara voce fara sunet
Creatia ne vorbeste
Intr-un mod tacit ne spune:
Lauda si mulțumește
Dintr-o mână de țărână
Făcătorul te-a creat
Mâna Lui desăvârșită
Cu dragoste te-a sculptat.

Omule tu esti coroana
Creatiei dumnezeiești
Peste tot ce a creat
Te-a lasat sa stapanesti
Ti-a suflat prin nări viața
Suflet viu, tu ai primit
Chipul Sau si asemănarea
Dumnezeu ti-a daruit

Onoreaza-L, mulțumește-i
Nencetat Lui Dumnezeu
Te-a înzestrat cu ratiune
Glorifica-L tot mereu
Recunoaste-L ca Stapan
Proclama-L drept Creator
Caci ca martor sta natura
Înaintea tuturor.

 Esty Petre 

Călătoria prin vis

Ai grijă de mine, Cerescule Tată,
Că vin spre lumea Ta imaculată.

Voi trece la noapte spre Tine prin vis
Pân-am să ajung la tărâmul promis.

Ancorele la mal de-acum sunt tăiate
Pornesc spre Tine prin eternitate.

Peste vitralii pictate cu spuză de stele,
Prin vârtejuri de sori și gravitaţii rebele.

Să mă păstrezi cu desaga trupească
Nici aripi n-aș vrea să-mi mai crească.

Precum Icar voi zbura cu aripi de ceară
Dincolo de Orion, de steaua polară,

Peste Saturn, prin inelu-i de foc,
Prin nimbu-i aprins ca de sfânt prooroc.

Pe tronu-Ţi de slavă aș vrea să Te văd
Plutind în veşmânt luminos de omăt.

Să-I văd Soarelui Sfânt coroana de spini
Schimbată-n petale de flori și lumini.

Voi căuta prin noapte răposaților urma
Calea spre Viaţă, Păstorul şi turma.

Prin pustiuri voi trece, prin valea adâncă
Să beau aghiasma sfințită din Stâncă.

Să mă scutur de praful stelar şi de tină
Să mă mirui pe frunte cu har și lumină.

Să mă botez în ploaia Duhului Sfânt
Din nou să mă nasc înviind în Cuvânt.

Marin Mihalache 

Te văd in orice copilaș

Te văd în tot ce ai creat
Flori şi copaci, câmpia
Munții și marea, cerul ‘nalt
Ce-Ți cântă bucuria.

In ape line sau repezi
Ce curg îmbelșugate
Pe vai, pe dealuri, prin livezi
Te văd in bunătate.

Te văd și-n soarele pe cer
Ce-mi dă lumină-n suflet
Si-n luna tainic stând pe cer
Ce mă face să cuget.

Când seara stelele se-aprind
Pe bolta minunată
Eu mă aud singur rostind:
Ce mare ești scump Tată!

Dar mai presus de ce-ai creat
La inceputul lumii
Te văd în ceea ce-ai chemat
Coroana creațiunii.

Te văd în orice copilaș
Iubitule Părinte
În zâmbetu-i mic, drăgălaş
Și-n primele-i cuvinte.

Te văd și spun: ce mare eşti
Tu, Creatorul veșnic
Care din slăvile cerești
Aprinzi lumina-n sfeșnic.

Ce minunat ai intocmit
Micuța inimioară
Să bată ea, ai rînduit
Să nu o lași să moară.

Să Te cuprind? să-Ți multumesc?
Cum pot? nu am cuvinte…
Sunt copleșit și Te slăvesc:
Ce mare ești Părinte!

Emanuel Hasan

Ca palmierul şi cedrul

“Cel fără prihană înverzeşte ca finicul, şi creşte ca cedrul din Liban.” (Psalmul 92.12)

Aceşti pomi nu sunt plantaţi şi nici curăţaţi de oameni. Palmierul şi cedrul sunt pomii Domnului, şi prin purtarea Sa de grijă ei cresc. Tot aşa se întâmplă şi cu sfinţii Domnului. El îi cultivă cu mâna Sa. Aceşti pomi sunt totdeauna verzi şi în toate anotimpurile ceva măreţ de privit. La fel şi credincioşii, nu sunt când sfinţi, când lumeşti: ei sunt hotărâţi şi în ei se vede frumuseţea Domnului în orice timp. Peste tot, aceşti arbori sunt deosebiţi. Nimeni nu poate să privească un loc unde cresc palmieri şi cedri, fără ca privirea să-i fie atrasă de înfăţişarea lor măreaţă. Ucenicii lui Cristos, sunt de asemenea observaţi şi priviţi de toţi. Ca şi o cetate pe un munte, ei nu pot să rămână ascunşi.

Copiii lui Dumnezeu înfloresc ca un palmier care creşte drept în sus, numai într-o direcţie, formând o coloană în linie dreaptă, cu o coroană maiestuoasă. Ei nu cresc nici spre dreapta, nici spre stânga, ci se avântă numai spre cer şi aduc roadele lor cât mai aproape de cer.

Fă-mă Doamne să înfăptuiesc ceea ce simbolizează acest pom. Cedrul înfruntă furtuna, şi creşte chiar în apropierea zăpezilor veşnice, căci Dumnezeu însuşi îl umple cu seva care-i încălzeşte adâncul şi întăreşte ramurile sale. Fă şi cu mine la fel, Te rog fierbinte, Doamne!

Charles Spurgeon

Hristos a înviat!

Hristos a înviat, Mărire
În veci lui Dumnezeu preasfânt!
Să cânte azi întreaga fire:
Isus ieşit-a din mormânt!

A înviat şi nu mai moare,
E viu de-a pururi şi Stăpân,
Zdrobind cătuşe milenare
Şi capul şarpelui hapsân.

El are-n mâini cheile morţii,
Şi-a locuinţei morţilor.
A rupt sigiliile nopţii,
Ne-a dat lumina zorilor!

Suntem ai Lui pentru vecie,
Ai vieţii fără de hotar.
Răscumpăraţi din grea robie
Prin sângele de la Calvar.

Aceasta-i ziua cea mai sfântă,
Coroana sărbătorilor!
Întreaga omenire cântă,
Isus e Rege-al regilor!

Valentin Popovici

Deosebit de preţioşi

“Ei vor fi ai Mei, zice Domnul oştirilor, îmi vor fi o comoară deosebită în ziua pe care o pregătesc Eu.” (Maleahi 3.17)

Va veni o zi când pietrele preţioase din coroana Marelui împărat vor fi numărate şi se va face un inventar de tot ceea ce I-a fost dat de Dumnezeu. Suflete al meu, vrei să fii din numărul acestor pietre preţioase ale lui Isus? Dacă tu îl preţuieşti şi El te preţuieşte; şi vei fi al Lui “în ziua aceea”, dacă El “azi” e al tău.

În zilele prorocului Maleahi, aleşii Domnului aveau obiceiul să vorbească unul către altul, în aşa fel că însuşi Dumnezeu îi asculta cu plăcere şi chiar nota în cartea aducerilor aminte, vorbirea lor. Fiindcă Domnului îi plăceau cuvintele lor, îi plăcea de asemenea şi de ei. Ia gândeşte-te, suflete al meu: Dacă Domnul Isus ar asculta vorbirea mea, aş fi eu pe placul Său? Cuvintele rostite de mine sunt pentru zidirea fraţilor mei? Ce cinste va fi pentru noi, sărmane făpturi, să fim recunoscuţi de către Domnul ca fiind pietrele preţioase ale cununii Sale! Această cinste o au toţi sfinţii. Domnul Isus nu spune numai: “Ei sunt ai Mei”, ci şi “Ei vor fi ai Mei”. El ne-a răscumpărat, ne-a căutat, ne-a adus acasă şi atât de mult a lucrat în noi încât să ne facă de preţ pentru El.

Charles Spurgeon