Unde este copilasul Isus?

3 decembrie

Text: Matei 1:18-25

Ea va naste un Fiu si-I vei pune numele Isus.

Matei 1:21

Totul incepe in prima parte a lunii noiembrie. Vitrinele ma-
gazinelor incep sa fie impodobite pentru Craciun. Reclamele
din ziare ne spun care este „cadoul perfect pentru Craciun”. Recla-
mele cu jucarii intrerup tot mai des programele de televiziune.
Muzica de Craciun umple atmosfera din jurul nostru. Dintr-o data
te trezesti ca esti invitat la banchete, la intruniri pe care nu-ti da
mana sa le pierzi, ai de impachetat cadouri, ai de organizat intru-
niri familiale, ai de impodobit pomul de Craciun, ai de facut
prajituri si multe alte activitati care reusesc sa-ti fure adevarata
semnificatie a Craciunului.

Delores Van Belkum mi-a relatat o intamplare despre nepotul
ei, intamplare care va lamuri exact unde vreau sa ajung. Mama si
tatal lui i-au povestit micutului Justin despre nasterea lui Cristos.
Ca sa-i spuna despre Maria, despre Iosif si despre Isus, ei s-au
folosit de simpla scena a ieslei. Ei au incercat sa intipareasca in
mintea copilului ca micutul care S-a nascut in Betleem a fost un
copilas foarte deosebit. Fiindca se apropia Craciunul, Justin a iesit
la cumparaturi cu mama si bunica lui. Un vanzator i-a aratat mai
multe marfuri expuse printre care mosi craciuni, jucarii si obiecte
pentru impodobit. El a fost fascinat. Cand a privit insa sus si a
intrebat: „Dar unde este copilul Isus?”, el a rostit cuvinte care
depaeau cu mult inteligenta unui copil de varsta lui.

Cu ocazia acestui Craciun, haideti sa ne aducem aminte in
primul rand de motivul pentru care sarbatorim. Nu trebuie sa ne
lasam furati de iuresul comercial, ci sa ne concentram atentia
asupra nasterii Fiului lui Dumnezeu in lume. Atunci nu vom fi
intrebati: „Unde este copilul Isus?” – D.C.E.

Sa nu ne fie inima han aglomerat
Ce n-are loc in ea pe Domnul sa-L primeasca,
Ci leagan cald al Pruncului ce ni S-a dat,
In ea din nou Isus Cristos ca sa Se nasca.” – Cushman

Esenta Craciunului este insusi Cristos.

Painea zilnica

Binecuvântă copilașul

Și Tu ai fost copil, Isuse,
Și Tu venit-ai pe Pământ.
Ca flori de-argint pe haină puse
Vin toți copiii, rând pe rând.

Trimiți din slavă daruri pure
La toți cei care le doresc,
Deși cel rău ar vrea să-i fure
Când ei, ca pomi, în casă cresc.

Cunoști cărarea și vrăjmașul,
Căci Ești a toate Creator!
Fii Tu, ceresc, divin, Ostașul
Pe veci, al său Ocrotitor!

O zi cunoaște-va copilul
Când, precum toți ceilalți copii,
Va învăța ce e căminul,
Despre cei morți și despre vii,

Despre scrisoarea de nădejde,
Și îndicații ce ne-ai dat.
Și cum pe-acei pescari de pește,
Pescari de om i-ai transformat.

Și ne-ai lăsat în pagini sfinte
Dreptarul vieții pentru rai.
Va învăța de legăminte
Și Legământul ce ni-l dai.

Și va porni încet în viață,
Ca tânar făcând primii pași.
În zori de zi, în dimineață,
Chemat de rai, de pătimași,

Cu șoapte-n jur din vânt și vale,
Cu ispitiri de șerpi șireți,
Atras ca toți, pândit de zale
Și condamnat de cei răzleți.

Cunoaștem drumul, îl știm bine,
Iar Tu îl ști de la-nceput.
Căci om ai fost iar din vechime,
Cu Tatăl, omul ai facut.

De-aceea astăzi vrem, Părinte,
Să ne plecăm în fața Ta
Și să primești o rugăminte
Ce doar spre cer vom îndrepta!

Ne-ajută partea a ne face:
Sămânța sfântului Cuvant
Să o sădim în prunc cu pace,
Să-l îndreptăm spre Legământ!

Dar, doar atât putem noi face,
Căci și noi suntem pruncii Tăi.
În al Tău nume vântul tace
Și pier din cale demoni răi!

Să crești în el, spre cer, dorința,
Să-l porți pe braț de Dumnezeu!
Să vrea cu Tine biruința,
Să nu cedeze când e greu!

Veghează-L Tu, de-acum, din fașă,
Și crește-l bun și luminat!
Să vadă cer în a Ta casă,
Să vadă-n Tine Împărat!

Păzește-l de nenorocire
Și nu-l lăsa lovit de vânt!
Învață-l calea cu iubire,
Hrănește-l, Doamne, din Cuvânt!

Mai mult decât noi toți cunoaștem
Ca oameni, azi, creația Ta,
De când în lume mici ne naștem
Și zeci de ani de-am învăța,

Tu ai în palma Ta misterul,
Văzut, cuprins și necuprins!
Deci grijă nu avem când Mielul
De viața noastră S-a atins!

Mai mult, când pruncul va fi mare,
Am vrea să Te rugăm, Isus:
Veghează-l Tu în adunare,
Să vadă clar, spre ceruri, sus!

Ferește-i mintea de ispite
Ce poartă diavolul mascat!
De-a tălmăci și-a lua cuvinte
Ca să se-apropie de păcat!

Păstrează pur în el Cuvântul,
Ferește-l de aluat stricat!
Să aibă-n Tine doar avântul,
Lumină vie, drum curat!

Și-n jurul lui să vadă lumea
Că Ești al său cârmaci, mereu!
Iar de va fi să urce culmea,
Să meargă sus, ca Mardoheu,

Să fii văzut prin el, Părinte,
Și de mândrie să-l ferești!
Și-am vrea, a noastre legăminte,
Acum, Tu, să le înnoiești!

Să fim cu toți armata sfântă,
Să ducem Numele-Ți slăvit!
Un neam ce viu binecuvântă
Mărirea Ta, Domn preaiubit!

În mâna Ta dar ia-ne viața,
Să fim un neam și un cămin!
Și toți să prindem dimineața
Când vei veni pe nori! Amin!

Emanuel Adrian Vlaicu