Dincolo

Acolo norii nu vuiesc,

Nici soarele n-apune;

Acolo mame nu jelesc,

După copiii ce-i iubesc;

Acolo toate-s bune.

 

Acolo lacrimi nu mai sunt

Nici ură și tăciune;

Nu-s straie negre de mormânt,

Acolo-n slavă totu-i cânt,

Acolo toate-s bune.

 

Acolo timpul n-are dor,

Nici trupul slăbiciune;

Nici fulgii-n zgură nu mai mor,

Ci dragostea-i un viu izvor;

Acolo toate-s bune.

 

Acolo vreau să plec grăbit,

Să uit de nopți nebune;

Acolo vreau să fiu păzit,

De tot ce-n lume-am fost zdrobit;

Acolo toate-s bune.

 

Christian Dume

Copilul tău

Ai copii – ai bucurie!
Dar şi tristeţi, şi neplăceri;
Dar, oricum ar fi să fie,
Copiii sunt prezenţă vie
Ce te-ntăreşte, ‘ţi dă puteri,

De-a înfrunta orice duşman!
A te lupta cu mori de vânt!
Copilul ‘ţi-este-n primul plan
Şi când te crezi tu mai sărman,
C-un degeţel îţi dă avânt!

Putere ca să te ridici!
Cu ‘ncredere în Dumnezeu
(ce nu te lasă ca să pici,
şi nici de milă să îţi plângi;)
Ci-ţi pune-n faţă-un curcubeu,

Copilul tău şi-al lui destin
Viaţa ce îi stă ‘nainte!
Şi tu te schimbi în tot, deplin
Ca să îi fii exemplu bun;
Moştenire de părinte!

Şi-I mulţumeşti lui Dumnezeu
Că te-a binecuvântat;
Ţi-a dat urmaşi – copilul tău!
Care şi el, la rândul său,
Va face ce-a fost învăţat!

Nănău Adinuţa

E sărbătoarea noastră, dragi copii

Ne apropiem cu repezi pași de sărbători
Mămicile pun cozonacii la cuptor,
Ninge pe străzi cu fulgi atât de mari și jucăuși
Câte-o pisică miaună afară pe la uși;
Iar oamenii ce-i întâlnesc pe drum zâmbesc
Iar alții mulți prin case brădulețul pregătesc
Cu globulețe și cu luminițe ce se văd din drum
Ce ne vestește sărbătoarea de Crăciun;
Albastre, roșii, galbene, și chiar portocalii
Se-aprind, se sting și iar se-aprind pentru copii.
Încă puțin iar noi copiii vom pleca să colindăm
Și-n casele cu porțile deschise să intrăm
Cu vestea bună că Mesia S-a născut
Unicul Fiu al Tatălui etern făr-de-nceput.
Ce poate fi mai minunat decât să fii copil
Cu obrajii-mbujorați, cu suflet fără pată, chip senin?
Aceasta este sărbătoarea noastră, dragi copii
Răsune dar colindul nostru, plin de bucurii
Și după cum al îngerilor cor în noapte a cântat
Cântăm și noi Pruncului sfânt în iesle înfășat
Și tot la fel cum daruri de la magi El a primit
Chiar și pe noi daruri frumoase ne așteaptă negreșit.
Căci pentru noi această sărbătoare de Crăciun
Nu-i moșul după cum adesea mulți ne spun
Ci-i bucuria de a ști că un micuț Copil
Născut în iesle ne va duce-n țara cu lumini!

Emanuel Hasan

Anotimpuri ale vieţii

Copii eram, parcă-nfloream în iarnă,
De prima nea, când începea să cadă:
Era o veselie printre îngeri, clară,
Când ne jucam cu fluturi de zăpadă.

Pururi ne minunăm, cum a venit Isus:
Prunc coborât în Dar, din Rai de Viață,
Doar înfășat în Dragostea de sus,
Ca să topească lumile de gheață.

Şi, într-o primăvară m-am întors la El,
Primindu-L ca pe jertfa mea de Paşte,
Plângând ca Petru, imploram pe Miel:
,,Te rog, a doua oară, a mă naşte!”

Adolescentă, am iubit mult vara,
Cu miezul ei fertil şi arzător..
Și-am înţeles că Isus este Soare
Ce vindecă, dar şi un Foc mistuitor.

Petale fragede căzură de pe noi,
Lumina veche nu ne mai încape…
Când amintirile ne năpădesc, şuvoi,
Vestesc că marea trecere este aproape.

Vremea de-ar pierde frunze, nu secunde,
Am ști că lumea e-n toamnă târzie,
(Deşi cărunteţea, cochet, şi-o ascunde),
Iar Domnul Cristos e gata să vie.

Noi, dincolo de iarna vieţii, invocăm
O negrăit de luminoasă ţară,
În Cortul ei, pe Isus o să-L sărutăm,
Şi vom trăi etern în primăvară.

Marinau Daniela

Şi casa mea …

“Crede în Domnul Isus, şi vei fi mântuit tu şi casa ta.” (Faptele Apostolilor 16.31)

Aceste cuvinte adresate unui om care îşi aştepta sfârşitul, sunt de asemenea vestea bună şi pentru mine. Dacă aş fi aproape de moarte, n-aş dori nimic altceva, şi aceasta este tot ce-mi trebuie, cât voi trăi. Întorcându-mi privirile de la mine însumi, de la păcatele mele şi de la toate ideile şi meritele mele personale, eu mă încred în Domnul Isus pe care Dumnezeu mi L-a dat. Eu cred în El, mă odihnesc în El şi-L primesc ca pe Mântuitorul meu desăvârşit. Doamne, sunt mântuit, şi sunt pentru toată veşnicia, căci cred în Isus. Binecuvântat să fie Numele Tău. Fă-mă să dovedesc zilnic prin viaţa mea că sunt mântuit de egoismul meu, de tot ce este lumesc şi de orice arătare a răului.

Dar nu vreau să mă mulţumesc cu jumătate de făgăduinţă, când Tu îmi dai una întreagă şi-mi vorbeşti şi de familia mea. Mântuieşte-i pe toţi, te rog fierbinte. Îngăduie de asemeni acest har servitorilor şi servitoarelor mele şi tuturor celor care sunt sub acoperişul meu sau care lucrează ceva pentru mine. Tu mi-ai dat această făgăduinţă mie personal şi eu cred în Domnul Isus; şi te rog împlineşte-mi această rugăciune pe care ţi-o aduc, după cuvântul Tău.

În rugăciunile mele zilnice îi voi aduce pe nume înaintea Ta pe toţi fraţii mei, pe surorile mele, pe părinţi, pe copii, prieteni şi servitori, şi nu-ţi voi da pace până ce nu vei împlini aceste cuvinte; “tu şi casa ta”.

Charles Spurgeon

Ne doare, Doamne

Ne doare, Doamne, ne doare dar Tu simți
Durerea lumii-ntregi, împreunată,
Plângi lacrimi de copii, lacrimi de părinți,
Dar rana Ta n-ai plâns-o niciodată.

Ne seacă, Doamne, rănile ne-nchise,
Când cei crescuți cu noi într-o tulpină,
Cred că se duc spre-un Canaan de vise
Și-adună spice pe-o miriște străină.

Doare, Doamne, doare, știu că-Ți pasă,
Depărtarea smulge pruncii de la sân,
Îi leagănă doar câmpul de mătasă,
În jeluirea plopului bătrân.

Ne doare-n suflet mâna ridicată
Cu palma streașină pe la sprânceană,
Întoarce peregrinii, scumpe Tată,
Din depărtări, aici în țara-mamă,

Până când se mai văd țăruși în holdă,
Până mai cântă-n lanuri ciocârlia.
Așteaptă doina tăinuită-n frunză
Și cheamă-n dor de mamă, România.

Stăpâne știi ce-n pântec țara poartă,
Ne-ai binecuvântat în tot și-n toate
Să nu cerșim la o străină poartă,
Să nu ne înrobim prin libertate.

Mă rog Părinte Ție pentru țară,
Pentru durerea celor de departe,
Fă azi minunea-n care să nu doară,
Ne leagă în Iubirea fără moarte.

La noi încă mai dau salcâmi în floare,
Adu-i, culegători de Miere sfântă,
Să ducă vestea mântuirii Tale
Și să ne pregătim de marea Nuntă.

Ana Haz

De vorba cu Cristina Bodnariu Moroshan din Portland Oregon

  1. Sunteți singura rudenie a lui Marius Bodnariu din Portland, puteți să ne spuneți ce fel de rudenie sunteți cu Marius și să ne spuneți puțin despre familia dumneavoastră din România?

Sunt sora mai mare a lui Marius. Marius provine dintr-o familie cu șase copii: doi băieți (Daniel și Marius) și patru fete (eu, Mihaela, Andreea și Oana). Daniel este fratele nostru mai mare și singurul dintre noi care a rămas în România împreună cu soția și cei doi copii. El lucrează ca inginer specialist DPS (Data Processing System). De asemenea, cu mulți ani în urmă, Daniel a terminat Institutul Teologic din București și este pastor asistent la biserica Penticostală Filadelfia de pe strada Sebastian unde am fost cu toții membrii până cand am emigrat în Statele Unite și respectiv în Norvegia.

Daniel și Marius sunt foarte apropiați. Având aceiași pasiune pentru Dumnezeu, dragoste pentru muzică, interes pentru computer, ei s-au înțeles foarte bine. Amândoi au lucrat în același domeniu, amândoi L-au slăvit pe Dumnezeu atât prin voce cât și prin instrumente. Aamândoi s-au căsătorit cu asistente medicale. Marius are un respect deosebit și o dragoste puternică față de Dan, ca de altfel și noi toți ceilalți.

 

  1. Cum ați aflat despre vestea tristă a despărțirii copiilor lui Marius și Rut și ce impact a avut asupra dumneavoastra ca mamă dar și ca sora lui Marius?

Despre această veste tristă, un adevărat coșmar care se pare că nu se mai termină, am aflat într-o seară de Noiembrie, mai exact pe data de 16 Noiembrie anul trecut când sora mea cea mai mică, Oana din Atlanta mi-a trimis un mesaj telefonic întrebându-mă dacă am auzit ceva despre copiii lui Marius și Ruth. I-am spus că nu știam nimic. Ea la rândul ei fusese contactată de sora lui Ruth mai mică, Maren care îi scrisese că s-a intâmplat ceva cu copiii, că fetele nu au mai venit acasă de la școală, că cineva a trecut și pe acasă și i-ar fi luat și pe cei doi băieți. Am încercat amândouă să sunăm și la telefonul lui Marius și a lui Ruth, dar fără nici un succes. I-am scris mesaj lui Dan în România, la ei era încă dimineață tare. Dan la rândul lui nu auzise nici el nimic dar că va încerca să dea de Marius ni ne va spune ce a aflat. Așa a început calvarul. În cele din urmă, am fost contactați de Marius, care ne-a confirmat că Serviciul Social de Protecție al Copilului le-au luat pe fete de la școală și pe băieți de acasă, dar că el nu știa de ce. La început, am refuzat să cred că este adevărat. După acea, ca și soră a lui Marius, știindu-l personal, am crezut că totul a fost doar o mare neînțelegere și că totul va fi bine. Dar lucrurile nu au evoluat bine deloc, ci din contră au devenit un coșmar care se pare că nu se mai termină. A doua zi, după ce s-a lăsat întunericul, angajații de SPC au venit ca niște hoți și l-au luat și pe bebelușul Ezeckiel care era încă hrănit la pieptul mamei Ruth.

Atunci am înțeles că situația este mult prea serioasă de cum am crezut noi și că acești copii nu vor mai fi aduși acasă niciodată. Ca soră a lui Marius încercam să înțeleg ce se întâmplă și cu cât încercam mai tare cu atât mă simțeam mai neputincioasă. Încercam să îmi amintesc de ultima noastră întâlnire. Peste tot pe unde mergeau, Marius cu Ruth luau și copiii cu ei. Au fost în nenumărate concedii în România, Suedia chiar și în Statele Unite ale Americii. Am avut un timp foarte frumos petrecut împreună cu ei și cu copilașii lor și la Chicago la nunta Mihaelei și în Atlanta la nunta Oanei. Am observat cu atenție felul în care Marius cu Ruth își creșteau copilașii. Cu toate că erau mici, zburdalnici și cu multă energie, aveau atâta răbdare cu ei. Marius și Ruth aveau un calm și o afecțiune pentru copii că eu nu am mai întâlnit așa ceva niciodată. Așadar, cu nici un chip nu puteam găsi o explicație la ceea ce se întâmplă.

Comunicam prin Daniel cu Marius. Daniel ne ținea la curent cu se întâmplă, iar în urma unei convorbiri cu Marius ne-a spus să căutăm cuvântul “Barnevernet” pe internet și vom înțelege cine a luat copiii lui Marius. Cu cât căutam, cu atât mai mult găseam informații despre acest sistem, cu cât citeam cu atât mai mult mă îngrozeam. Scene video de groază. Copii erau smulși cu forța din brațele părinților, mame cu șiroaie de lacrimi curgându-le pe obraji și strigau îndurerate să li se dea copiii înapoi. Pentru mine, ca mamă, în momentul când am înțeles că într-adevăr această situație extrem de dureroasă este de fapt una reală am simțit că un cuțit mi-a fost înfipt în piept și cu fiecare zi care trecea acest cuțit era împins și mai adânc în suflet.

 

  1. Ce vă ajuta cel mai mult, ca familie și implicit pe Marius și Rut, să treceti prin aceasta încercare?

Încrederea noastră într-un Dumnezeu Atotputernic care a biruit lumea și a zdrobit pe cel rău este puterea care ne-a ținut și ne ține în continuare cu capul pe umeri, cu fruntea sus și cu o minte clară. |tiu din toată ființa mea că este numai mâna lui Dumnezeu la mijloc și că numai El a îngăduit această încercare. Ca și familie am primit confirmarea că Dumnezeu lucrează, că multe duhuri demonice se luptă în această luptă, iar oamenii care sunt implicați înaceastă încercare sunt numai niște marionete.

De asemenea, am fost încurajați de mulțimea de frați și surori în Hristos prin mesaje, telefoane, e-mailuri. S-au format multe grupuri pe rețele de socializare cum este Facebook unde se scriau mesaje de suport, de încurajare, de mângăieri, au fost scrise poezii, au fost compuse cântece. La rândul nostru, mai ales că Marius și Ruth numai timp de internet nu aveau, le trimiteam mesajele primite pentru ei. Iar ei la rândul lor aveau deja versete din Biblie și cântece de îmbărbătare pregătite pentru noi. Îi mulțumim lui Dumnezeu că numai El lucrează în felul acesta.

Când a avut loc primul protest din Decembrie în România organizat de fratele nostru Daniel, atunci am înțeles și mai puternic mesajul, că Dumnezeu avea un plan mult mai mare, că viziunea Lui doar a început cu familia noastră. De asemenea, din Noiembrie și până în prezent atât eu cât și sora noastră Andreea împreună cu fratele nostru Daniel suntem contactați de mulți oameni care au avut de a face cu acest sistem, Barnevernet din Norvegia care în mod barbar le-au răpit copiii. Aceștia și-au deschis inimile către noi și ne-au spus durerile provocate de acest sistem diabolic. Mulți din ei se luptă cu acest sistem Barnevernet de ani de zile pentru copilașii lor. Sunt părinți tineri care din cauza acestui sistem suferă de probleme de inimă (hipertensiune, atac de cord). Unii deja au avut accidente vasculare cerebrale și sunt pe medicamente pentru restul vieții. Alții, care se încred în Dumnezeu ne-au mărturisit că numai credința în El i-a împiedicat să își ia viața. Dintr-o dată ne aflăm într-o altă situație, unde în loc să ne simțim ca și victime, simțim o datorie puternică de a încuraja și de a spune acestor oameni despre Dumnezeul nostru care are putere. O creștină îndurerată mi-a trimis o poză cu băiețelul ei de 8 ani care a fost plasat într-o familie de lesbiene. Cu inima zdrobită îmi spune că ea este creștină și pentru ea acest plasament este inadmisibil și insuportabil, dar acest sistem nu are respect pentru nimeni și nimic. Acum avem prieteni noi în India, Republica Cehă, Rusia, Lituania, Norvegia, Latvia și înțelegem tot mai mult că Dumnezeu a folosit familia lui Marius și Ruth ca să aducă la lumină un sistem barbar, fară suflet, fără sentimente, cu o inimă de gheață care se luptă să destrame, să distrugă ceea ce Dumnezeu a întemeiat încă de la începutul lumii acesteia, celula fundamentală a socității: FAMILIA. Acum vedem această încercare a credinței și răbdării noastre ca o misiune de a fi o lumină într-o lume foarte întunecată, de a fi o licărire de speranță într-o lume îndurerată.

 

  1. Ce poate face comunitatea română din Portland pentru familia lui Marius

Continuați să vă rugați pentru noi. Aceasta este o luptă spirituală pe care noi trebuie să o câștigăm. Dumnezeu este de partea noastră. El luptă pentru noi.

Pe data de 13 februarie, am participat la protestul din San Francisco împreună cu foarte mulți creștini care fac parte din comunitatea română din Portland, sute de frați și surori din biserica română Philadelphia. Am simțit o dragoste foarte mare, sinceră și o părtășie denedescris. Pentru aceasta vă mulțumim din suflet, pentru că la acest protest am simțit reînnoirea puterilor. Marius cu Ruth au reușit și ei să urmărească în direct protestul de la început până la sfărșit. și ei au plâns, s-au bucurat, au cântat, s-au rugat, s-au îmbărbătat și s-au simțit foarte încurajați. Înainte de situația familiei noastre eu nu am mai întâlnit și nici nu am mai auzit de atâta dedicație, de o așa mare pasiune pentru o cauză personală. Această suferință care ar fi trebuit să ne distrugă, să ne zdrobească din punct de vedere fizic, sufletesc și mintal ne-a unit mai mult decât oricând. Aparținem unei familii numeroase, cu un Tată iubitor care ne leagă împreună cu o dragoste cerească, o dragoste care întrece orice pricepere, o dragoste strânsă cu lanțuri care nu pot fi zdrobite. Când acest sistem diavolesc, Barnevernet s-a atins de familia lui Marius și a lui Ruth poate s-au bazat pe faptul că sunt o familie mică, într-un sat neînsemnat, înconjurat de pustietate, că nimeni nu va ști, la nimeni nu le va păsa, că își vor putea desăvârși misiunea lor murdară nestingheriți așa cum au procedat și cu celelate familii de până atunci. Pe un singur fapt nu au contact, un adevăr nu au avut în vedere: atunci când cineva se atinge de unul din copilașii lui Dumnezeu, se atinge chiar de lumina ochilor Lui Dumnezeu. “Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „După slavă m-a trimis El la neamurile care v-au jefuit; căci cel ce se atinge de voi se atinge de lumina ochilor Lui.” Zaharia 2:8

 

Interviu realizat de Marcel URS

Foto credit: Levy Moroshan

Cântarea biruinței!

“…Ridică-ți mȃinile spre El pentru viața copiilor tăi…”
(Plȃngerile lui Ieremia 2:19)

Cȃnd ești, creștine, prigonit,
Când arde încercarea,
Și mulți din cei ce te-au lovit
Nu înțeleg iertarea,

Cȃnd ară pe obrazul stins
Șuvoi de lacrimi grele,
Și trupul de durere nins
E-ascuns după zăbrele,

Cȃnd zilele sunt triste, reci,
Și Solul suferinței
Te poartă peste noi poteci
În Valea umilinței,

Când copilașii tăi iubiți
Ce-n inimă te cheamă,
Sunt smulși de oameni împietriți,
Și plâng, și strigă: “mamă!”,

Să știi că e puterea nopții
Și-a lumii nedreptate,
Căci mulți din cei ce strigă hoții
Sunt negri de păcate!

Cînd noi n-avem același drum
Cu cei nemântuiți,
Suntem loviți și alungați
Și cu dispreț priviți!

Dușmanul sufletelor noastre
Ne caută pierzarea
Prin oamenii ce-i poartă voia
Și-i săvârșesc lucrarea.

Unealta lui, cu forme vii,
Acel Barnevernet,
Distruge și părinți și fii
Cu josnicul concept.

“Apărătorul celor mici”
Sfidează Sfânta Lege,
Călcând pe suflete sărmane
Cu „cizme și ciomege”.

Dar știm că este o dreptate,
Aici, și pentru noi,
Și chiar de nu vom avea parte
Nu vom privi ‘napoi!

O, Doamne! credem, și sperăm,
Chiar pe pământ străin,
Că Tu răspunzi când te chemăm
Și-auzi al nostru chin!

Te așteptăm Părinte bun:
Îndură-Te și-ascultă!
Familia ce Tu ne-ai dat
Să fie-n veci unită!

Binecuvântă-ne pe toți
Pe calea suferinței!
Ca în necaz și bucurii,
Cu toți, uniți,
Părinți, copii,
Cu lacrimi, să putem cânta,
Cȃntarea biruinței!
Gelu Ciobanu

A pleda pe baza propriei lui promisiuni

Binecuvântează dar casa robului Tău, ca să dăinuiască pe vecie înaintea Ta! Căci Tu, Doamne Dumnezeule, ai vorbit şi prin binecuvântarea Ta, casa robului Tău va fi binecuvântată pe vecie.” (2 Samuel 7.29)

David se sprijină pe o făgăduinţă a lui Dumnezeu şi ne dă şi nouă în felul acesta o lecţie dublă şi anume: tot ce a spus Dumnezeu este adevărat. Şi noi putem să ne folosim de cuvintele Sale şi să I le aducem înainte la nevoie.

Ce bine este că putem să aducem înaintea lui Dumnezeu, chiar cuvintele Lui. Este de mare preţ faptul că putem să sprijinim cererile noastre chiar pe cuvintele Lui.

Noi ne rugăm lui Dumnezeu nu pentru că ne îndoim, ci pentru că noi credem. Rugăciunea fără credinţă este ceva nepotrivit pentru copiii lui Dumnezeu. Nu, Doamne, noi nu ne îndoim de cuvintele Tale şi credem că fiecare cuvânt al Tău este o temelie foarte tare pentru cea mai cutezătoare nădejde. Noi venim la Tine şi-ţi spunem: “Fă cum ai spus”. Binecuvântează casa slujitorului Tău; vindecă-i pe bolnavii noştri; izbăveşte-i pe cei ce se clatină din mijlocul nostru; adu înapoi pe cei ce se rătăcesc; întăreşte-i pe cei ce se tem de Tine. Doamne, dă-ne hrană şi îmbrăcăminte după cuvântul Tău; binecuvântează lucrarea mâinilor noastre, ca să facem cunoscută Evanghelia celor din jurul nostru. Fă din slugile noastre slujitori ai Tăi, din copiii noştri copii ai Tăi, fă ca binecuvântarea Ta să se întindă şi peste cei ce vor veni după noi şi atâta vreme cât vreun urmaş al nostru va fi pe pământ, el să-ţi rămână credincios.

Charles Spurgeon

Recunostinta

Azi mă plec în fața Ta Isuse,
N-am să-Ți cer bani, sănătate,
Vreau cu ruga mea de astăzi,
Ca să Te slavesc în toate.

Mulțumesc pentru căsuța-n care,
Zi de zi mă odihnesc,
Mulțumesc pentru mâncare,
Dumnezeul meu ceresc.

Pentru haine, pentru apă,
Vin eu azi să-Ți mulțumesc,
Pentru ochi, pentru lumină,
Ce zi de zi pot s-o zăresc.

Mulțumesc pentru căldură
Pentru rodul pământesc
Mulțumesc și pentru grâne
Tată Dumnezeu ceresc.

Mulțumesc pentru tot trupul,
În picioare eu mă țin,
Și pot să muncesc din greu
Chiar pană la asfințit.

Mulțumesc pentru copii,
Pentru râsul lor duios
Mulțumesc că-I ai în pază,
Și Îi ocrotești milos.

Mulțumesc că-ntotdeauna,
Zilnic Ești amicul meu,
Tu ști tot de-a mea durere,
Și când mi-e sufletul greu.
Ști și când o bucurie,
Îmi inundă inima,
Și cu lacrimi stig: Osana …!
Fi slăvit Tu Mesia!

Mulțumesc că azi sunt liber,
Nu mai sunt dator de mult,
Meritam o aspră moarte
Pentru păcatul meu cel vrut

Pentru vorba-nselatoare,
Pentru vorba de ocară,
Pentru limba mea murdară,
Pentru ura mea de semeni,
Pentru faptele ascunse,
Pentru minciuni multe zise,
Pentru tot ce-a fost murdar,
Ai murit sus pe calvar.

Ai murit pe lemnul rece,
Biciuit și sfârtecat,
Impartindu-ți chiar și haina,
Ai tacut, ai indurat,
Ai răbdat tot chinul crucii,
Ca eu azi să Te slăvesc,
Să mă poți lua în ceruri,
Curățit, de păcat șters.

Astăzi sunt copilul Tău,
Mulțumesc Isus iubit,
C-ai lăsat slăvile divine,
Și Te-ai aplecat spre mine,
M-ai luat, m-ai ridicat,
Rănile mi-le-ai pansat,
M-ai luat sus pe asin,
Și m-ai dus la han divin,
Tot prețul Tu Isuse L-ai plătit,
Ca eu să pot sta astăzi liniștit,
Să mă gândesc la ziua aceea glorioasă
Când ne Vei lua pe toți la cer acasă.

Simidreanu