5 Iulie

Chemaţi să fiţi sfinţi.” Romani 1:7

Noi suntem gata să-i privim pe sfinţii apostolici ca fiind cu totul deosebiţi de ceilalţi copii ai lui Dumnezeu. Toţi cei pe care Dumnezeu i-a chemat prin harul Său şi i-a sfinţit prin harul Său sunt sfinţi, dar noi îi privim pe apostoli ca pe nişte fiinţe extraordinare, departe de slăbiciunile şi ispitele noastre. Făcând aşa, uităm următorul adevăr: cu cât trăieşti mai aproape de Domnul, cu atât îţi simţi mai mult vinovăţia, şi cu cât te onorează mai mult Stăpânul în slujba Sa, cu atât mai mult te chinuieşte firea şi răul în fiecare zi. Adevărul este că, dacă l-am vedea pe apostolul Pavel, ne-am gândi că seamănă foarte bine cu ceilalţi aleşi. Şi, dacă am vorbi cu el, am spune „cred că experienţa lui seamănă foarte mult cu a noastră. El a fost mai credincios, mai sfânt şi mai învăţat decât noi, dar a avut de îndurat aceleaşi încercări.

In unele privinţe, este însă mult mai greu încercat decât noi”. Nu-i privi deci pe sfinţii din vechime ca pe nişte oameni neatinşi de slăbiciuni şi păcate, şi nu-i trata cu reverenţa mistică care te face aproape idolatru. Sfinţenia lor poate fi atinsă chiar şi de noi. Noi suntem „chemaţi să fim sfinţi” de aceeaşi voce care i-a silit şi pe ei la o vocaţie mai înaltă. Datoria creştinului este să-şi croiască drum spre cercul iniţiator al sfinţeniei.

Şi dacă aceşti sfinţi ne-ar fi superiori în realizările lor, aşa cum, de altfel, şi sunt, să le urmăm exemplul; să le imităm ardoarea şi sfinţenia. Avem aceeaşi lumină pe care au avut-o şi ei; avem acces la acelaşi har. De ce să ne mulţumim, deci, fără să le egalăm caracterul ceresc? Ei au trăit cu Isus, şi au trăit pentru Isus, de aceea au ajuns să fie ca Isus. Să trăim prin acelaşi Duh ca şi ei, „privind ţintă la Isus” (Evrei 12:2), şi sfinţenia noastră se va vedea în curând.

Meditaţii C. H. Spurgeon

13 Februarie

Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu-L, cunoaşte nici pe El. Prea iubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu.” 1 Ioan 3:1,2

„Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatal” Gândiţi-vă ce eram, şi ce suntem chiar şi acum, şi vă veţi mira de această adopţie. Totuşi suntem numiţi „copii ai lui Dumnezeu”. Ce poziţie privilegiată este aceea de copil, şi câte privilegii aduce! De câtă grijă şi dragoste au parte copiii, şi cu câtă afecţiune sunt priviţi de părinţi! Şi toate acestea, şi mai multe, le avem acum prin Christos.

Cât despre suferinţele noastre cu Fratele mai mare, le «Acceptăm ca pe o onoare: „Lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El”. Suntem mulţumiţi să fim necunoscuţi cu El în umilire, fiindcă vom fi înălţaţi în slavă cu El. „Prea iubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. ” Este uşor de citit, dar nu şi de simţit. Cum este inima ta în dimineaţa aceasta? Eşti cufundat în adâncurile durerii? Eşti apăsat de păcat şi simţi că harul este prea departe pentru tine? Ţi s-a stins credinţa? Nu te teme! Nu prin simţămintele tale vei trăi; trebuie să trăieşti prin credinţa în Christos.

Cu toate lucrurile împotriva noastră, „acum” — în adâncurile durerii, oriunde am fi — „acum”, în prăpastie sau pe Culme, „preaiubiţilor, suntem copii ai lui Dumnezeu”. „Dar uite cum sunt îmbrăcat!” vei spune. „Hainele mele nu sunt curate; dreptatea mea nu străluceşte”. Citeşte partea care urmează: „Şi ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar ştim că atunci când se va arăta vom fi ca El” (1 Ioan 3:2). Duhul Sfânt ne va curaţi minţile, şi puterea divină ne va sfinţi trupurile; apoi II vom vedea „aşa cum este”.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Ia medicamentul

17 octombrie

Text: Ioan 1:1-13

Dar tuturor celor ce L-au primit…
le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu.

Ioan 1:12

Multi oameni nu sunt singuri si cum pot ei sa fie siguri ca
Dumnezeu i-a iertat si ca ii va primi in cer. Nu stiu ce
inseamna sa-L primesti, sa crezi in, sau sa-L accepti pe Cristos.

Pentru a ajuta audienta sa inteleaga acest adevar, doctorul-
predicator Walter L. Wilson obisnuia sa spuna o ilustratie, pe care
o are in cartea sa „The Romance of a Doctor’s visits” (Romania
vizitelor unui doctor). Odata, in timp ce predica, Wilson a luat un
vas in mana, l-a ridicat in sus, Si a spus: „Sa ne imaginam ca acesta
este o sticluta cu un medicament, dovedit fara indoieli ca fiind un
medicament ce vindeca tusea. De aceea eu va pot da cuvantul meu
ca este in masura sa va vindece de tuse”. Dr. Wilson a intrebat
atunci audienta: „Ce credeti? Poate medicamentul acesta sa-mi
faca bine?” A facut o pauza, asteptand raspunsul. Au trecut cateva
momente. Linistea a fost sparta in sfarsit, de vocea unui baietel care
a spus: „Nu, numai in cazul ca-l veti lua!” Copilul avea dreptate.
Oricat ar fi medicamentul acela de bun impotriva tusei, beneficiile
lui nu vor putea fi simtite – numai in cazul ca a fost luat.

Acelasi lucru este valabil si despre mantuire – a fi iertat si a merge
in cer. Cu toate ca Isus ne-a asigurat toate acestea prin moartea
Sa pe cruce, tot ceea ce a realizat El la cruce nu ne va folosi la
nimic daca nu-L primim pe El.

Ai crezut tu vreodata tot ce ne spune Biblia despre Isus, Si l-ai
cerut tu sa fie mantuitorul tau personal? Adu-ti aminte, „acei care-L
primesc” pe Isus devin „copiii lui Dumnezeu”. – R.W.D.

Neprihanirea lui Cristos

Se da gratis orisicui;

Se cere numai ne-ndoios

Sa crezi in Fiul Tatalui.” – D.J.D.

Cristos te va primi intotdeauna
numai daca crezi.

Painea zilnica

Început de an şcolar

Afară miroase a toamnă
Iar soarele mai rece luminează
Vara, parcă a trecut în goană
Şi zilele, vizibil se scurtează.

Îmbrăcămintea cea de vară
De-acum aţi pus-o-ntr-un dulap
Mai repede se face seară
Şi ne trezim cu noaptea-n cap.

De-aş fi avut putere-n rugăciune
Ca şi Iosua bunoară
Te-aş fi rugat Prea Bunule Stăpâne,
Lungeşte această minunată vară!

Dar totuşi ştiu că Tu conduci
De ani şi ani a soarelui cărare
Te rog acum la fel să faci
Cu-aceştia mici, cu fiecare.

Apucă Tu cu mâna sfântă
Mânuţa lor în mâna Ta
Iar rugăciunile le-ascultă
Când înspre Tine se vor îndrepta.

Le dă inţelepciune să înveţe
Şi ascultare de părinţii lor
Din Cartea sfântă, dă-le Tu poveţe
Şi fă-i copiii Tăi pe viitor!

Viorel C.  

De ce Dumnezeule, de ce?

Text: Iov 42

In cei din urmă ani ai săi. Iov a primit de la Domnul mai multe binecuvantări decat primise în cei dintai.” Iov 42:12

Cand moartea răpeşte pe cineva drag dintre noi, printr-o boală sau un accident, sau cand alte tragedii ne lovesc, durerea ne poate copleşi şi ne întrebăm: „De ce, Dumnezeule, de ce?” Deşi El nu ne revelează toate motivele pentru care s-au petrecut lucrurile astfel, ne dă totuşi, uneori, răspunsuri parţiale.
O tanâră mamă din Anglia secolului al 19-lea, pe nume Josephine Butier, s-a întors acasă într-o zi şi a fost martora oculară a morţii tragice a singurului ei copil. Micuţa Evangeline, văzand-o pe mămica sosind acasă, a alergat la balconul apartamentului de la etajul doi ca s-o întampine. S-a aplecat peste balustradă şi a căzut sub ochii îngroziţi şi neputincioşi ai mamei. întreaga lume din jurul doamnei Butier s-a prăbuşit. In căutarea ei după mangaiere, s-a întors spre o femeie evlavioasă ce locuia în vecini, care i-a spus: „Dumnezeu a luat la Sine pe fetiţa pe care ai iubit-o aşa de mult; dar sunt o mulţime de copii ai nimănui care au nevoie de dragostea unei mame ca tine”. Cuvintele acelea au condus-o pe doamna Butier în viaţa de reformă socială şi de slujire creştină, care a adus speranţe în mii de inimi. Nu putem spune că Dumnezeu, în providenţa Sa, a lăsat ca moartea să-i răpească doamnei Butier fetiţa, pentru ca nenumăraţi alţi copii să fie ajutaţi prin eforturile ei?


Pierderile lui Iov au fost enorme, dar din suferinţele lui, Iov a ieşit cu o cunoaştere mai intimă a lui Dumnezeu – şi cu o grandioasă porţiune a Scripturii care i-a ajutat pe milioane de oameni în încercările lor. Ai suferit vreo pierdere? Dumnezeu nu-ţi va da o explicaţie deplină a faptului, dar îţi va dărui putere să treci prin ea. „De ce, Dumnezeule?” , poate fi chiar întrebarea pe care El doreşte să I-o pui. Şi dacă asculţi cu supunere, vei găsi răspunsul.       – D.J.D.

Raţiunea adancă a-ncercărilor mele
Nu pot, o Isuse, deplin s-o-nţeleg.
Ajută-mă, Doamne, Te rog, ca să văd
Măcar o frantură din planu-Ţi întreg. ” – D.J.D.

Marile încercări adesea precedă marile victorii

Painea zilnica

Ai Tăi copii am devenit…

Ai Tăi copii am devenit
Din clipa cănd noi ne-am predat
Spre altă țintă am pornit,
Spre luminosul infinit
Și Tu ne-ai binecuvântat.

Ai îngropat negrul trecut
Și ne-ai vorbit de-un viitor
În care Tu ne vei fi scut
Ce bine-i că Te-am cunoscut
Isuse, Bun și Blând Păstor!

Sfinte dorințe ai plantat
Demni de Paradis să fim
Cum să trăim ne-ai învățat,
Cum să iertăm ne-ai arătat,
Cum pe dușmani să îi iubim.

Am devenit ai Tăi urmași
Oriunde mergi mergem și noi
Să rătăcim Tu nu ne lași
Orientezi ai noștrii pași
Spre dulcea viață de apoi.

Cu noi la jugul greu Tu tragi,
Ne ușurezi grele poveri
Spre-a Ta iubire ne atragi
Când vin furtuni nu Te retragi
Trimiți din Slavă adieri.

Ce transformare și ce har!
Ce revelații am primit!
Comori culegem în hambar
Al nostru obiectiv e clar:
E trai de patimi dezrobit.

Copii de Rege azi suntem
Și-n veci așa va fi, o știm
Suntem sub har, nu sub blestem
Splendori în sfântul Plai vedem
Pe scara Cerului suim.

Ai Tăi copii am devenit
Din clipa când ai apărut
Și cu iubire ne-ai privit
Și-atât de dulce ne-ai vorbit
Și-ai vindecat ce ne-a durut.

George Cornici

Țara mea

Țara mea, plai de poveste
Rai ai fost, unde mai este?
Aveai cerul sfânt pe frunte,
Și doar tâmplele cărunte.

Glasuri de copii voioase,
Răsunau în mii de case.
Grâul bun, brodea câmpia
Și știam că-i România!

Focul viu ardea în vatră
Și viața era curată,
Mâinile trudeau mereu
Fără teamă că e greu!

Omul simplu știa rostul,
Liniștii și adăpostul,
Rugăciunea umplea zarea
Să treacă și supărarea.

Fără facebook și whatsapp,
Omul nu era sărac,
Avea timp de-ai lui copii
Și de rugă-n Liturghii.

Zorile croiau cărări
Fără pic de remușcări,
Zilele asudau de muncă
Și mutau din loc și-o stâncă!

Nopțile umpleau cu stele
Toate câmpurile grele,
Carul mare trecea cerul
Dezlegand ușor misterul!

Într-un muc de lumânare
Rugăciune era floare,
Somnul cobora pe gene
Și în vise moșul Ene!

Țara mea, plai de poveste,
Rai ai fost, unde mai este?
Omul trece îngândurat,
Tot mai singur și sărac.

S-a desprins de tot ce-i sfânt
Nu mai crede în Cuvânt!
Trăiește de azi pe mâine,
Fără trupul Tău de pâine!
––––––––––––––
Țara mea îți scriu o rugă,
Domnul Sfânt să te audă
Când îți plânge inima,
Să îți toarne mir pe ea!

Domni destoinici să se nască
Țara noastră să mai crească,
În virtuți și-n fapte bune
Toți românii să se adune!

Cei plecați prin țări străine
Să audă doar de bine,
Dorul casei să doinească,
Exodul să îl oprescă!

Brazi cu frunțile spre cer
Să m-ajute să mai sper
Că-ntr-o zi în țara mea
Frații toți, uniți vor sta!

Camelia Cristea

Rugăciune pentru copii

Ne-ai dat comori, Părinte sfânt
Chiar de n-am meritat
Şi sus în cer şi pe pământ
Ne-ai binecuvântat!
Sus în mărire-ai pregătit
Locaşuri pentru-ai Tăi,
Parte în raiul mult dorit
S-avem cu Tin’ şi noi!
Iar jos, aici ne-ai dăruit
Iubiții copilaşi
Cari în căminul fericit
Cresc tot mai drăgălaşi!
Şi cum de n-ar creşte aşa
Alături de părinți,
Când Tu îi Ții în mâna Ta
Prin sfinte biruinți?
Că-n mâna Ta sunt ei mereu
Şi sub Numele Tău,
Sub paza ta de Dumnezeu
Departe de-orice rău!
*
Părinte sfânt, îngenunchem
În fața Ta smeriți
Căci este tot ce noi putem
Să facem ca părinți! . .
(Sau ca bunici); pentru micuți
Cu toții ne plecăm
În fața Ta, ca să ne-asculți
Ruga ce Ți-o ‘nălțăm:
Părinte scump, mult Te rugăm
Ca paza Ta s-o laşi…
Să ne-ocroteşti Te implorăm
Iubiții copilaşi!
La grădinițe sau la şcoli
Oriunde s-ar găsi,
Îi ocroteşte din splendori
Mereu pe-ai noşti copii!
Şi-n acest an ce-a început
Fierbinte Te-am ruga
Ca să le dai Părinte bun
Înțelepciunea Ta.
Iar Duhul Tău fie mereu,
Mereu, deasupra lor
Pentru copii de Dumnezeu
Fiind Călăuzitor.
Să-i vadă toți că sunt lumini,
Smeriți şi înțelepți,
Să ştie toți că sunt creştini,
Că ei sunt blânzi şi drepți!
Pune mereu asupra lor
Protecția din Calvar,
Sângele răscumpărător
Ce ni s-a dat în dar! . .
În Numele Fiului Tău
Părinte, ne-am rugat
Că şi noi suntem rodul Său
Din Trupul minunat! . .
Ne-ncredem în Cuvântul Sfânt,
Că îl vei împlini,
Că Tu cu noi, pe-acest pământ
Pân’ la sfârşit vei fi!
De-aceea Tată-n fața Ta
Plecați, Îți mulțumim
Că-n mâna Ta ne vei purta
Biruitori; Amin!

Emanuel Hasan