Frumusețea nesiguranței

Şi ce vom fi nu s-a arătat încă.”

1 loan 3:2

Înclinaţia noastră naturală este de a fi atât de riguroşi şi de calcu­laţi, încât privim nesiguranţa ca pe un lucru rău. Ne imaginăm că trebuie să ajungem la un anumit sfârşit hotărât mai dinainte, dar nu aceasta este natura vieţii spirituale. Natura vieţii spirituale este aceea că suntem siguri în nesiguranţa noastră, iar urmarea este faptul că nu ne facem cuibul nicăieri. Raţiunea spune: „Dacă aş fi în acea situaţie…” Noi nu ne putem imagina pe noi înşine in nici o situaţie în care nu am fost niciodată.

Siguranţa este semnul vieţii cârmuite de raţiune; nesiguranţa plină de har este semnul vieţii spirituale. A fi siguri de Dumnezeu înseamnă a fi nesiguri de toate căile noastre, a nu şti ce-ar putea aduce ziua de mâine. De obicei acest lucru este spus cu un oftat de tristeţe, deşi el ar trebui să fie mai degrabă expresia unei aşteptări cu sufletul la gură. Noi suntem nesiguri de pasul următor, dar suntem siguri de Dumnezeu. Imediat ce ne predăm Lui Dumnezeu şi facem lucrul ce ne stă înainte, El ne umple viaţa cu surprize la tot pasul.

Când deve­nim apărătorii unui crez, ceva din noi moare; nu-L credem pe Dumnezeu, credem numai în credinţa noastră despre El. Isus a spus:…..”dacă nu vă veţi face ca nişte copilaşi…“.Viaţa spirituală este viaţa unui copil. Noi nu suntem nesiguri de Dumnezeu, ci nesiguri de ceea ce va face El în continuare. Dacă suntem siguri doar de credinţele noastre, vom ajunge să fim plini de noi înşine, tăioşi şi să avem verdictul finalităţii în legătură cu convingerile noastre; dar când avem o relaţie bună cu Dumnezeu, viaţa ne este plină de o nesiguranţă şi aşteptare spontane, voioase.Isus a spus: „Şi aveţi credinţă în Mine“, nu „Credeţi anumite lucruri despre Mine”.

Lasă totul în mâna Lui; este nesigur, într-un mod glorios, cum va lucra El, dar va lucra. Rămâi credincios Lui!

Oswald Chambers

Totul sau nimic?

Când a auzit Simon Petru că este Domnul, şi-a pus haina pe el şi s-a încins… şi s-a aruncat în mare.

Ioan 21:7

Ai avut vreodată în viaţa ta o criză în care ai abandonat totul în mod deliberat, categoric şi fără rezerve? Este o criză a voinţei. În exterior poţi ajunge de multe ori până aici, dar aceasta nu valorează nimic. Criza reală şi adâncă a renunţării totale este o criză interioară, nu exterioară. Renunţarea doar la lucrurile exterioare poate fi indiciul unei robii totale.Ţi-ai predat voinţa în mod deliberat Lui Isus Cristos?

E nevoie de o decizie a voinţei, nu a sentimentelor; sentimentele sunt doar „mar­ginea aurită” a acestei decizii. Dacă dai loc prima dată sentimentelor, nu vei lua niciodată această hotărâre. Nu-L întreba pe Dumnezeu ce va cuprinde aceasta, ci ia hotărârea de a-ţi preda Lui voinţa având în vedere lucrurile pe care le vezi fie mai la suprafaţă, fie în locurile adânci şi profunde ale lăuntrului tău.Dacă ai auzit vocea Lui Isus Cristos deasupra talazurilor, lasă să se spulbere convingerile tale, lasă să dispară consecvenţa ta, dar păstrează relaţia ta cu El.

Oswald Chambers

Ai pleca tu fără să ştii unde?

… a plecat fără să stie unde se duce. Evrei 11:8

Ai plecat tu vreodată aşa? Când pleci astfel, nu poţi da nici un răspuns logic celor care te întreabă ce faci. Una dintre cele mai dificile întrebări în lucrarea creştină este: „Ce ai de gând să faci?” Tu nu ştii ce vei face; singurul lucru pc care-l ştii este că Dumnezeu ştie cc face. Verifică-ţi permanent atitudinea faţă de Dumnezeu ca să vezi dacă eşti desprins de toate şi te încrezi în întregime în Dumnezeu. Această atitudine este cea care te face să fii într-o stare de uimire continuă, pentru că nu ştii ce urmează să facă Dumnezeu.

Fiecare dimineaţă în care te trezeşti trebuie să fie o nouă „plecare”, ce-ţi va întări încrederea în Dumnezeu. „Nu vă îngrijoraţi cu privire la viaţa voastră… nici cu privire la trupul vostru” – cu alte cuvinte, nu te îngrijora cu privire la lucrurile care te frământau înainte de a ..pleca.Îl întrebi tu pe Dumnezeu ce are de gând să facă? Nu-ţi va spune niciodată. Dumnezeu nu-ţi spune ce va face, ci îţi descoperă cine este El.

Crezi tu într-un Dumnezeu care face minuni? Eşti tu gata „să pleci” în supunere totală faţă de El, până când nu te va mai surprinde absolut nimic din ceea ce face? Dacă Dumnezeu este acel Dumnezeu pe care-L cunoşti atunci când eşli aproape de El, ce impertinenţă este să te îngrijorezi! Fă ca atitudinea vieţii tale să fie una de „plecare” continuă în dependenţă de Dumnezeu şi atunci viaţa ta va avea un farmec de nedescris, iar lsus îşi va găsi plăcerea în ea. Trebuie să înveţi să te desprinzi de convingerile, crezurile, experienţele tale, până când, în ceea ce priveşte credinţa ta, nu va mai exista nici o piedică între tine şi Dumnezeu.

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

OSWALD CHAMBERS