Comori in suferinta

Comori asa de tainice se-ascund
In suferinta si in asteptare,
Ne modeleaza chipul mai profund
Dupa Hristos, si-a Lui asemanare.

Si El a fost facut desavarsit
Prin suferinta, si prin ascultare,
Asa cu cale Tatal a gasit
Cand intocmit-a planul de salvare.

Si suferinta noastra are-un plan,
Si asteptarea fi-va rasplatita
Cand vom pasi in sfantul Canaan,
In slava viitoare, pregatita,

Pentru noi toti, ce fost-am randuiti
La mantuire, si la libertate,
La partasia cu Hristos, uniti
Sa fim cu El pentru eternitate.

Nu intelegem greul de acum,
Dar sigur stim ca pasii ni-i indreapta
Mai hotarati, mergand pe sfantul drum
Spre marea slava care ne asteapta.

„Eu socotesc ca suferintele din vremea de acum nu sunt vrednice sa fie puse alaturi cu slava viitoare, care are sa fie descoperita fata de noi.” Romani 8:18.

Anca Winter 

C.H. Spurgeon – Fiecare lucru are o parte întunecată şi una strălucitoare

Ea i-apus numele Ben-Oni (Fiul durerii mele), dar tatăl său i-a pus numele Beniamin (Fiul dreptei) – Genesa 35:18

Fiecare lucru are o parte întunecată şi una strălucitoare. Rahela a fost copleşită de durerea naşterii, care a adus-o în pragul morţii; Iacov, deşi plângea moartea soţiei sale, a văzut că naşterea copilului era o binecuvântare. Ar fi bine pentru noi ca, în timp ce carnea jeleşte încercările, să triumfăm în credinţă prin statornicie divină.

Leul lui Samson s-a transformat în miere, şi la fel se va întâmpla şi cu necazurile noastre dacă le privim cum se cuvine.

Marea furtunoasă hrăneşte o mulţime de peşti; pădurea sălbatică ascunde frumuseţea multor flori; vântul vijelios duce departe mirosurile pestilenţiale şi îngheţul amarnic afânează solul.

Norii întunecaţi picură stropi de lumină, şi pământul negru dă viaţă florilor viu colorate.

În fiecare mină a răului se află un filon al binelui.

Inimile triste au o…

Vezi articolul original 175 de cuvinte mai mult

Ascunsele comori

Tu lași lumina-nveșnicită
Să ardă-ntr-un vremelnic ciob,
Nu într-o candelă-aurită,
Ci-n cel de bunăvoie rob.

Ascunzi comori în vas de humă
Neprețuit și ne-nțeles,
Nu-n erudita lumii “spumă”
Și nici în cei de neam ales.

Îți pui pecetea bucuriei
Pe sufletul neprefăcut
La isprăvirea datoriei,
Răsplată binelui făcut.

Saturi cu-a Ta bunăvoinţă
Pe-al celui slab apărător,
Ce cu aleasă chibzuință
De pace e făuritor.

Cei strămutați în măreție
Ca stelele-or luci-n văzduh,
C-a Ta slăvită-mpărăție
O dai celor săraci în duh.

Olivia Pocol 

Dreptul de Autor

Am risipit comori vânând himere,
Din colbul lunii mi-am clădit castel,
Dar anii buni s-au dus ca o părere
Și-al lor tablou nu e-n culori pastel.

Eu socoteam că-mi țin în mâini destinul:
Cum îmi aștern așa mă odihnesc,
Că trandafirii vieții nu-și scot spinul
Cât voi îmbrățișa doar ce iubesc.

Gândeam c-ajunge dacă mi-e-nalt țelul
Și drepte năzuinți mă-nsuflețesc,
Nu m-așteptam să sune clopoțelul:
Din mersul prea grăbit să mă opresc.

Mi-ai arătat c-a Ta e stăpânirea
Când temeliile mi-ai clătinat,
Nerăstignită-și cerea dreptul firea,
Veșmântul dăruit mi-era pătat.

Mi-ai amintit că nu-mi va sta-n putere
S-adaug vieții nici măcar un cot,
La cârmă nu stă doar propria vrere,
Iar viitorul să-l prevăd nu pot.

Într-un târziu mi-am ridicat privirea
Descumpănită, cu-nghețat fior
Și-atunci mi-am limpezit nedumerirea:
Asupra vieții Tu ai drept de-Autor!

Olivia Pocol

Bilanț spiritual

A mai trecut un an şi altul vine
Pe-ale genezei tainice cărări;
Timpul n-are lungime sau lăţime,
Valoarea clipei e cuprinsă-n sine
Şi se măsoară în realizări.

La pragul dintre ani, cei prinşi de glie
Îşi fac bilanţul strict material,
Dar cei ce-şi strâng comori în veşnicie
Şi se silesc pentru Împărăţie,
Recurg la un bilanţ spiritual.

Nu-i importantă noua ta maşină
Ce-ai cumpărat-o-n anul încheiat,
Ci cât de mult ai răspândit lumină,
Cât ai iubit cu dragoste deplină,
Cât ai zidit şi cât ai mângâiat.

Valoarea noii case cumpărate
Nu stă în ea, ci doar cât uşa ta
A fost deschisă celui care bate
Şi, dând dovadă de-ospitalitate,
Ţi-ai mai adăugat în cer ceva.

Grădina ta, ce parcă râde-n soare,
Nu-i un motiv de a te lăuda,
Şi n-o considera realizare
Prin rodul ei, decât în cazu-n care
Din acest rod n-ai încetat a da.

Şi pentru că-i bilanţ, adu-ţi aminte
De juruinţele ce le-ai făcut
Acum un an, cu un elan fierbinte,
Şi, cântărindu-le bine în minte,
Vezi câte din vedere le-ai pierdut.

A mai trecut un an şi altul vine,
Dar ce-a trecut, e dus definitiv;
Haideţi să ne silim a face bine
Şi clipelor să dăm valori sublime
Ca-n cer s-avem bilanţul pozitiv.

Simion Felix Marţian

Strădanii

Să se vadă dragostea crescând
În noi să se manifeste
Să fie-acesta primul gând,
Să fie reală, nu poveste.

Mai mult să facem un bine
Celor flămânzi, oropsiți
Să vină la har, să se-nchine,
Să fie-n Scripturi instruiți.

Frecvența la rugi să crească
Vai ce subțire-i acum!
Ca-n noi tării să se nască
Și-avânturi cu iz de parfum.

Când vom dubla cercetarea
Cuvântului dat prin profeți
Vom transforma-n zel încercarea,
Din arid vom scoate frum’seți.

Mai adâncă-nrădăcinare
În tot ce-i divin și sublim
S-avem mai des sărbătoare,
Spre binecuvântări să suim.

Mai plină de zel slujirea
Va fi mărturie oricând
Mai plină de dor privirea
Îl vede pe Mire zâmbind.

Iubire dintâi se cere
S-aducă jertfiri la altar
Să poarte nevoi în tăcere
Să rabde nevoi când apar.

Se cere răbdare sporită
Așteptând răspunsul de Sus
Ea poate fi șlefuită
De unul singur: Isus.

Strădanii, mereu, strădanii
În a culege cerești comori
Deci, să nu risipim anii,
La cântar să nu fim ușori.

Răsplată în Slavă urmează
Cu cei ce-n turmă-au rămas
C-așa Trinitatea tratează
Pe cei cu uleiul în vas.

George Cornici

Ai Tăi copii am devenit…

Ai Tăi copii am devenit
Din clipa cănd noi ne-am predat
Spre altă țintă am pornit,
Spre luminosul infinit
Și Tu ne-ai binecuvântat.

Ai îngropat negrul trecut
Și ne-ai vorbit de-un viitor
În care Tu ne vei fi scut
Ce bine-i că Te-am cunoscut
Isuse, Bun și Blând Păstor!

Sfinte dorințe ai plantat
Demni de Paradis să fim
Cum să trăim ne-ai învățat,
Cum să iertăm ne-ai arătat,
Cum pe dușmani să îi iubim.

Am devenit ai Tăi urmași
Oriunde mergi mergem și noi
Să rătăcim Tu nu ne lași
Orientezi ai noștrii pași
Spre dulcea viață de apoi.

Cu noi la jugul greu Tu tragi,
Ne ușurezi grele poveri
Spre-a Ta iubire ne atragi
Când vin furtuni nu Te retragi
Trimiți din Slavă adieri.

Ce transformare și ce har!
Ce revelații am primit!
Comori culegem în hambar
Al nostru obiectiv e clar:
E trai de patimi dezrobit.

Copii de Rege azi suntem
Și-n veci așa va fi, o știm
Suntem sub har, nu sub blestem
Splendori în sfântul Plai vedem
Pe scara Cerului suim.

Ai Tăi copii am devenit
Din clipa când ai apărut
Și cu iubire ne-ai privit
Și-atât de dulce ne-ai vorbit
Și-ai vindecat ce ne-a durut.

George Cornici

Nu Te-ai oprit la jumătate

Nu Te-ai oprit la jumătate
Când a-nceput calvarul greu
Ci-ai vrut să fie unitate
Între pământ și Dumnezeu.

Ți-ai dus, Isuse, greaua cruce
Pentru păcatu-ntregii lumi
Pe cei captivi de la răscruce
Spre sfânta Țară să- i îndrumi.

Când ai rostit, pe lemn, “Mi-e sete”
La oamenii pierduți gândeai
Voiai să nu se mai repete
Sfidări și ură către Rai.

Nu Te-ai oprit la jumătate
Cu-a Ta iubire și-al Tău plan
C-ai vrut ca sufletele toate
Să intre-n veșnicul Liman.

Dureri ce nu pot fi descrise
Le-ai îndurat cu-n scop precis
Să înviezi simțuri ucise,
Să le conduci spre Paradis.

Suprema-Ți jertfă și-astăzi poate
Să nască-n inimi dor de Cer,
S-aducă din eternitate
Răspuns la pământesc mister.

Din noapte și din tragedie
Ne-ai scos, Isuse, și ne-ai dat
Un suflu nou care adie,
Care cu Cerul ne-a-mpăcat.

Ne-ai învățat că suferința
Creează rezultat divin,
Că poate anula sentința,
C-aduce dulcele alin.

O, Fiu de Dumnezeu și Rege
‘Nălțăm onor și mulțumiri
Din sacrificiu-Ți vom culege
Multe comori și străluciri.

Nu Te-ai oprit la jumătate
Ci Te-ai jertfit în mod plenar
Să trecem dincolo de moarte,
Să fim cu Meșterul Zidar.

George Cornici

Încrezându-ne în Tine…

Încrezându-ne în Tine
Am primit comori cerești
Și am biruit suspine
Și tendințe pământești.

Ești Stăpân ca nimeni altul
Nicicând nu ne-ai refuzat
Cei răi au pornit asaltul
Tu pe toți i-ai alungat.

Ne-ai făcut atâta bine
Cum o, cum să-Ți mulțumim?
Vom sta, veșnic, lângă Tine
Ne-odihnești când ostenim.

Brațul Tău ne-a scos din groapă
(Groapa grelei întristări)
Și a fost apoi agapă
Și-alte fericite stări.

Crezul s-a-ntărit pe cale
Culegând ce ne-ai trimis
Împliniri au fost totale,
Cerul nu ni l-ai închis.

În precare situații
Al Tău Duh ne-a îndrumat
Și -am ieșit din complicații,
Zelul nu s-a destrămat.

Doar încrederea deplină
Revelații ne- a adus
Ele pot să întrețină
Viața fără de apus.

Vom păstra atașamentul
Care-n lupte a crescut
Cu Tine-am învins torentul,
Multe minuni am văzut.

Hotărârea e luată
Și nicicând n-o-nlăturăm
Îți predăm viața toată
Chiar prin moarte Te urmăm.

George Cornici

Comori in ceruri

Text: 1 Timotei 6:3-10

Nu vă stringeţi comori pe pămint, …ci strîngeţi-vă comori în cer …” Matei 6:19, 20

Mulţi creştini sînt atît de mărginiţi, acordînd mai mare valoare vieţii din prezent, decît gloriosului viitor din cer. Din cauza că perspectiva lor este greşită, îşi cheltuiesc timpul greşit, îşi folosesc talentele cum nu trebuie şi îsi investesc banii greşit. Ei adună grămezi, grămezi de bogăţii pămanteşti şi se gîndesc prea puţin să caştige comori în ceruri. Ei uită că pe măsură ce „trimitem dincolo”, tot mai strălucitoare va deveni aşteptarea plecării noastre acolo.
O femeie 1-a întîlnit pe un prieten de-al tatălui ei, pe care nu 1-a mai văzut de mulţi ani. Tatăl femeii fusese un creştin devotat, aşa că a fost deosebit de bucuroasă să-i povestească acestei vechi cunoştinţe despre credinţa tatălui ei în Domnul, despre felul cum făcea faţă suferinţelor, încercărilor, si cum este gata să facă faţă morţii, prietenul dusese o altfel de viaţă. Se dăruise cîştigului de bani, adunînd orice bănuţ pe care 1-a putut şi a devenit foarte bogat. însă nu avea o asemenea perspectivă a viitorului cum avusese prietenul său. I-a explicat acest lucru femeii, spunînd: „Tatăl tău poate fi mult mai optimist în legătură cu cerul decît mine, pentru un simplu motiv. El va merge la comoara lui. Eu o voi părăsi pe a mea!”


Omul s-a exprimat corect. Cînd va veni moartea, aceia ce şi-au ales să trăiască împlinirea egoismului lor vor intra în eternitate cu mainile goale. Dar cei ce au trăit pentru Domnul şi cu înţelepciune au investit în cele veşnice, vor avea o glorioasă intrare acolo. îşi vor găsi comorile adunate în cer.    – R.W.D.

Sfarşind cărarea, în faţa Lui voi sta la judecată,
îmi va arăta comoara în cer de suflet adunată?
Sau voi găsi uimit în marele, cumplitul ceas,
Că tot ce am lucrat, pierdut în lume a rămas?”  


Nu vei lua banii cu tine în cer, dar poţi face investiţii în eternitate.

Painea zilnica