In clipe grele

Când vin in viață clipe de durere
Și ești uitat de toți din jurul Tău
Să te ridici nu ai nicio putere
Și toate merg din ce in ce mai rău…

Te simți o piatră mică in ruine
Ce n-are nici un sens pe-acest pământ
O floare veștejită pe coline,
O frunză ruginită dusă-n vânt…

Dar nu uita că ești un Fiu de Rege
Un diamant cioplit de Dumnezeu,
Numai Isus mereu te înțelege
In al iubirii sale apogeu.

Cu el vei reușit mereu in toate,
Vei trece peste orice încercări
El să te scoată din necazuri poate
Și să-ți ofere binecuvântări.

Să apelezi in orice încercare
La Dumnezeul tău ce te-a creat
El este plin de milă și-ndurare,
Și-ți va purta de grijă neîncetat.

Silvia Verhovețchi 

Există multe încercări in viață in care ne întrebăm de ce Dumnezeu nu își arată puterea, dar el niciodată nu rămâne dator, rămâne doar ca noi să strigăm la El, așteptând răspunsul.

Gând ceresc

Nu ne frământă gândul structurilor terestre
Și nu deschidem spre adumbriri ferestre
Al nostru interes nu poartă marca gliei
(Deși iubim nespus un tril al ciocârliei)
Ne ridicăm deasupra nivelelor de ceară
Să ne adie-un vânt cu iz de primăvară
Și ne-am desprins de praful nevrutelor probleme
Știind c-al nostru Domn dorit-a să ne cheme.
Că vrem armonizări cu sferele divine
E că-L urmăm pe El prin văi și pe coline.
Că nu ne zboară gândul spre spații cu himere,
Că nu ne-am pus nădejdea în rosturi efemere
E c-am ieșit din starea ce cauzează moarte
Și-am acceptat Lumina, nu stările deșarte…
C-așa la întrebări primim răspunsuri clare
Și-așa, mereu, culegem și har și perle rare.
Nu-s două destinații, ci una, numai una
De-aceea nu pătăm cu lamentări cununa.
Știind că vom ajunge dincol’ de constelații
Primim fără rezerve lumini și revelații.

George Cornici

Doamne, dacă n-aș avea…

Doamne, dacă n-aș avea
Glas să-mpărtășesc părerea,
Mulțumirea sau durerea,
Atunci, Doamne, te-aș ruga
Să-mi vibrezi Tu coarda vocii!
Și pe-altar de adorare
Ți-aș aduce o cântare
Ce Ți-o-nalță orice floare
Când presimte-n ea bobocii,
Împrăștiind peste coline
Vorbe bune, despre Tine.

Doamne, dacă n-aș avea
Decât liniște, să port
În timpanul meu cel mort,
Atunci, Doamne, Te-aș ruga
Ca oceanul de tăcere
Să-l seci Tu, de dragul meu;
Ca să pot s-aud mereu
Despre bunul Dumnezeu,
Despre marea Lui putere-
Și-orice strigăt de-ajutor
Să mă facă lucrător.

Doamne, dacă n-aș avea
Decât ochi fără privire
Ca-ntr-o lungă adormire,
Atunci, Doamne, Te-aș ruga
Ca, în marea-Ți îndurare,
Să-mi redai culoarea vieții,
Bucuria dimineții,
Vraja din lăsarea ceții.
Și, văzând a Ta lucrare,
Să mă-nchin și să Îți spun:
-Doamne, știi că totu-i bun!

Doamne, dacă n-aș avea
Chip să mișc a mea făptură
În lumeasc-alergătură,
Atunci, Doamne, Te-aș ruga
Să-mi strângi oasele uscate,
Să-mi faci umblet, să-mi faci pas,
Să fiu mântuirii glas
Din cetate în cetate;
Ducând până-n largul zării
Vestea bună, a iertării.

Acum văd, aud, vorbesc,
Întind mâna sau pășesc
(Pentru toate-Ți mulțumesc)!
Însă, Doamne, Te-aș ruga
Să-mi dai fir de-nțelepciune
Ca să spun, în rugăciune:
-Doamne, dacă n-aș avea
Tot ce am, tot ce mi-ai dat,
Tot pe Tine Te-aș urma
Ne-ncetat.

Carmina Iri Voicu

Indemn la inchinare

Trecura norii si un Soare
Pe bolta-nalta se ivi
C-un zambet larg facu o chemare
Peste vazduh dealuri campii

Si incet un freamat timid parca
Se auzi dinspre campii
Si ca raspuns incet pornira
Colinele pline de vii

Se-alaturara muntii falnici
Si codrii cu mandria lor
Venira iute cu pasi grabnici
Finetele cu zestrea lor

Nu se lasara mai la urma
Nici lanurile aurii
Si cu sfiala in rand pasira
Izvoarele cu sclipiri vii

Cu-n vuiet lin si atat de tandru
Oceanele au spus prezent
Si marile in acel cadru
S-au asezat intr-un ritm lent

Si raurile serpuite cu valul lor
Bland si domol
Se aliniara linistite
Ca-n fata unui mare tron

De sus si stelele venira
Cu cai lactee si calesti
Sfiosi si tremurind sosira
Luceferi pazitori ceresti

Sosi acum si blanda Luna
Sfioasa cu lumina iei
Se-alatura chiar linga Luna
Si Closca cu puiutii iei

Si mii de astre fara nume
Planetele cu a lor sistem
Se asezara incet tacute
Invaluite in mister

Se aliniara incet grupate
Formind un semicerc teatral
Si asteptind parca-ncordate
Ca Soarele sa dea semnal

Si ca un sol al bucuriei
Se inclina spre cei chemati
Lasand mii raze de lumina
Sa joace printre invitati

Apoi cu toti se prosternura
In fata unui Prea Inalt Tron
Si-ncet se auzi-n surdina
Venind din slava un viu ton

Incet, cu toti se ridicara
Dregandu-si parca vocea lor
Si toti privirile-si-naltara
Spre cel ce-i Domn al Domnilor

Un imn de slava incepura
De glorie, inaltator,
De lauda si de marire
Slavitului Domn Creator

Se intrecea in armonie
Creatia in felul iei
Slavind c-o sfanta melodie
Pe Cel mai Mare dintre zei

Salta in spume valul marii
Iar vantul fluiera prin munti
Se intreceau in largul zarii
Ciripitorii de prin lunci

Tot cerul era in cantare
Si bolta parca lua foc
Sclipeau din ce in ce mai tare
Pe rand si toate la un loc

Canta si codru aprins din frunza
Si stancele vechi de granit
Canta pustia si-a iei oaza
Naltand in zari nori de nisip

Izvorul s-auzea mai tare
Lasandu-si vechiul clipocit
Iar lanul cuprins de cantare
Canta cu foc din greu-i spic

Cuprinsi de vraja minunata
De imnul sfint inaltator
Canta gradina cea udata
Canta si stratul plin cu flori

Insiruiti pe linga drumuri
Cantau copacii cu-n viu ton
Si zorile cu-n dulce murmur
Slaveau pe Domnul Domnilor

Priveam in duh aniversarea
Natura toata se-nchina
Si-n gandu-mi incolti intrebarea
Lipseste oare cineva?

Scrutand atent tot universul
Vazui cu teama un loc gol
Si m-apuca deodata plansul
Caci era locul pentru om…

Catam cu agonie mare
Sa-l vad sa-l chem la inchinat
Si l-am zarit pe cai astrale
Dar importanta nu mi-a dat

Privind mai jos vazui o gloata
Pe un stadion cu zeci de mii
Si-am alergat acol degraba
Si le-am vorbit de vesnicii

Le-am spus veniti la inchinare
Creatia ii canta-n cor
Tot universul e-n cantare
Veniti caci locul vost e gol

Dar spre mai marea mea mirare
Pe rand incet m-au parasit
Si am pornit spre adunare
Crezand ca acol oi fi primit

Dar n-aveau timp de-a mea chemare
Programul era pregatit
Aniversari predici cantare
Chemarea mea n-au auzit

Si prabusit atunci in duhu-mi
Slabit si trist si dezolat
Chemarea mea se prefacuse
Intr-un plans jalnic disperat
………………………………..
Trezit acum din acea stare
In care-n duhu-mi am trait
Lansez din nou acea chemare
Veniti la cel ce ne-a iubit

Veniti alaturi de natura
Ne cheama stelele sclipind
Ne cheama crivatul ce urla
Ne cheama un fluture zburand

Toata creatia ne indeamna
Spre locul sfant de inchinat
Ne cheama azi o voce blanda
Isus Hristos crucificat

Lasati a lumii amagire
Ingrijorari ce-n valuri vin
Spre cer indreapta a ta privire
Si lauda-L pe Cel Divin

Caci El e-acela care stie
Durerea si povara ta
Si-ti schimba plansu-n bucurie
De te increzi in jertfa Sa

Lasati pentru un moment lumea
Si-n cant sa ne unim cu toti
Sa-L proslavim ca si natura
Pe Cel ce-a inviat din morti.

Doroscan Ilie