Coboară Duh prea Sfânt în valea

Ezechiel 37:1-14 și Faptele apostolilor 2:1-47

Coboară Duh prea Sfânt în valea,
Cu, oase lâncede, uscate,
Să faci minunea, transformarea
Și învierea lor din moarte!

Coboară Duhule prea Sfânt,
Să faci în inimi cercetare,
Lumina sfântului Cuvânt,
Lucreze-n mulți iluminare!

Coboară Sfinte Duh de viață,
Să ne-amintești ce este scris,
Că în Hristos avem speranță,
Cale spre cer, spre-un loc promis!

Coboară Duh prea Sfânt în lumea,
Unde-s necazuri și durere,
Ridică-ne pe toți pe culmea,
De pace, har și mângâiere!

Coboară Duh Sfânt în familii,
Unde e ceartă, dezbinare,
Să aprinzi iubirea-n flăcări vii,
Dorința sfântă de împăcare!

Cobori Duh Sfânt în Adunare,
Ne mai învață de sfințire,
Ca să purtăm cu-nflăcărare,
Solia despre mântuire!

Teodor Groza

E noapte sfântă-n Betleem

E noapte sfântă-n Betleem
Și îngerii coboară,
Se aude al cerului poem,
Se naște un Rege din fecioară.

Oștirea sfântă e-n extaz
Cântându-I plini de fericire,
Se naște un Rege, un Viteaz
Un Împărat, numit IUBIRE! ! !

Se naște un Soare Minunat,
A lumii mântuire,
O izbăvire de păcat
Și un drum frumos spre nemurire.

Păstorii Îl privesc uimiți
Cu dragoste nespusă,
Au alergat cu toți grăbiți
La vestea de îngeri adusă.

Smeriți și umiliți se pleacă
Cu dragoste și adorare,
La ieslea mică și săracă
Să vadă a cerului splendoare.

În paie-n staul era pus
N-aveau loc pentru El în casă,
Pe Mesia, pruncul Isus,
În grajd de vite să se nască.

Trei magi venind din depărtare
Scrutând la bolta cea senină,
Văzură o stea foarte mare
Și o sfântă tainică lumină.

Cu aur, smirnă și tămâie,
Să se închine au venit,
La Cel ce avea din veci să fie
Mesia, Salvatorul profețit.

E sărbătoare la creștini,
Cu drag și dor ne amintim.
De bucurie suntem plini,
Cu El, pe veci, în cer vrem toți să fim.

Călăuziți de steaua sfântă
Ce-n veci de veci nu are apus,
Cântăm cu acei ce astăzi cântă,
Glorie Pruncului Isus.

Era ființa cea firavă
Demult în iesle-nfrigurat.
Azi este Domn, e sus în slavă,
E cel mai mare Împărat!

E noapte tainică în lume,
Oamenii-și cântă bucuria,
În gura tuturor e un Nume,
Emanuel, Isus Mesia!

Puiu Chibici

În adânc

De ce te-ndoieşti aşa de tare
Cånd lacrima spală a ta faţă iar?
Deasupra norului e o Salvare,
E Dragostea dăruită la Calvar.

Ce adânc te-nvăluie în joc
Sub albastrul cerului de Voroneţ?
În tremurânda undă dacă-nnoţi,
Te îneacă fiorii de îngheţ.

Vrei s-ademeneşti adânc necunoscut
Cu vâlvătaia ta năucitoare,
Dar chemarea ta e rece, e de lut!
Deasupra cântă ceru-n sărbătoare!

Vin îngerii din cer şi coboară,
Îmbrăcaţi în haine albe de Lumină,
Te împletesc în cununa astrală,
A Domnului din grădina divină!

Isus te cheamă-n susur blând, liniştit,
La veşnicia născută-n Iubire!
Alege Golgota, pe El, Cel jertfit,
Izvorul curat spre Împărăţie!

Maria Șopț 

Zbatere de aripi

O zbatere de aripi e gândul meu ades
Ce urcă-apoi coboară din munte către șes.

Se suie să cunoască unde a început
Iubirea să plătească un greu și scump tribut.

Coboară să pătrundă în fila Bibliei
Să înțeleagă jertfa și sensul Dragostei.

Același drum îl face o dată și-nca-o dată;
Uitarea să nu-și pună amprenta niciodată,

Ci-n minte să păstreze al Dolorosei pas
Și lacrima Golgotei și al Iubirii glas…

O zbatere de aripi e gândul meu senin
Ce tremură-n văzduhul albastru, cristalin.

Alege să coboare ca-n minte să strecoare
Durerea veșniciei pe lemn și să-nfioare

Inima, ce-i cuprinsă de-atâtea amintiri
Să stăruie-n jertfirea acestei mari Iubiri.

Galati,
Cristina Magdalena Francu

 

Apune soarele departe-n zare

Apune soarele departe-n zare
Si lumea se indreapta spre apus
Mai e puțin..,sunt gata de plecare
Spre Țara Soarelui fără apus!

Coboara-n zare umbrele-nserarii
Mai mult si tot mai mult peste pamant
Gandindu-ma la cer ma prind fiorii
Stiind c-aproape,atat de-aproape sunt..

Mi-e asa de dor sa vina clipa sfanta
Ce-atat de mult,cu drag am asteptat
In urma va ramane noapte-adanca
Si tot ce jos in lume-am indurat.

Astept sa vad cum se desface zarea
Cum umbrele se vor preface-n zori
Si trambita pe nori sunând plecarea
Miresei preaiubite spre alte zari.

Din zarea frumusetilor eterne
Eu stiu ca Domnul meu va reveni
Cand noaptea pe pamant se va asterne
In ceruri zorii mei se vor ivi!

Emanuel Hasan

Al Meu este omul!

Veşteda suflare îşi trage povara,
Sub greul şi biciul celui mai rău,
Omul ce şi-a ‘ntinat moştenirea,
Şi-a zdrenţuit straiul lui Dumnezeu.

Scurmă cu mâinile după roşcova lumii,
Mănâncă flămând din blidul spurcat;
Domnul din ceruri oftează…
-E fiul, ce-n haina iertării l-am îmbrăcat.

Surdă-ascultare, distrusă-i credinţa în
Omul ce-odată a fost iertat…
S-a-ntors iar la locul unde porcii îl scurmă,
…loc necurat!…

Planuri de luptă  se fac cu duiumul,
Dar Domnul din cer le răspunde:
-Al meu este omul, chiar de-i căzut,
Zadarnic vi-i planul  că Eu, îi sunt Scut!

Coboară din ceruri – Iubirea,
Cu vasul cu Untdelemn;
E Pâinea cea Vie – Scriptura,
Şi plânsul salvării pe lemn.

Se-apleacă,-i vorbeşte sărmanului om,
Îl spală, ‘nnoieşte-n al Duhului-Domn,
‘L îmbie, pe Cale-i vorbeşte-ndurat,
Iubirea-I la lucru, în omul salvat!

**************************
În plâns îşi ridică ochii spre cer:
-A Domnului-I: slava, mărirea, puterea,
Că nu m-a lăsat în păcat să mă  pierd!

Cea mai mare luptă se dă între Dumnezeu şi întuneric, pentru sufletul omenesc!

SandaTulics