Un Nou Rasarit

Ca firul de abur suntem pe pamant,
Un strop in oceane, o frunza in vant,
O umbra timida ce iute se trece,
Pe-a vietii poteca spre lespedea rece.

Un fulg ratacit in padurea argintie,
Un bob de nisip in imensa pustie,
O lacrima, o soapta, un zambet si-apoi…
Ne-ntoarcem in glie saraci, tristi si goi.

Dar ce va ramane cand noi vom pleca?
Si trecerea noastra ma-ntreb va conta?
Lasa-vom in urma o dara-n Lumina,
O jertfa-a Iubirii, mireasma Divina?

Lasa-vom cu grija urmasilor in dar,
Tamaia ‘nchinarii arzand pe altar?
Lasa-vom credinta in inima lor?
Frumusetea iertarii si-al cerului dor?

M-ajuta Parinte, fa-mi traiul atent,
Dragostea sfanta sa las testament,
Sa vada tot omul ce sta langa mine,	
Ca viata-i frumoasa traita cu Tine.

Iar cand fumul negru se pierde-n amurg,
Cand clipe din urma-n clepsidra se scurg,
Cand a mea umblare va fi la sfarsit,
Ma naste-n Lumina, Un Nou Rasarit!

Marius Alexandru

Un nou rasarit

Ca firul de abur suntem pe pamant,

Un strop in oceane, o frunza in vant,

O umbra timida ce iute se trece,

Pe-a vietii poteca spre lespedea rece.

Un fulg ratacit in padurea argintie,

Un bob de nisip in imensa pustie,

O lacrima, o soapta, un zambet si-apoi…

Ne-ntoarcem in glie saraci, tristi si goi.

Dar ce va ramane cand noi vom pleca?

Si trecerea noastra ma-ntreb va conta?

Lasa-vom in urma o dara-n Lumina,

O jertf-a Iubirii, mireasma Divina?

Lasa-vom cu grija urmasilor in dar,

Tamaia ‘nchinarii arzand pe altar?

Lasa-vom credinta in inima lor?

Frumusetea iertarii si-al cerului dor?

M-ajuta Parinte, fa-mi traiul atent,

Dragostea sfanta sa las testament,

Sa vada tot omul ce sta langa mine,

Ca viata-i frumoasa traita cu Tine.

Iar cand fumul negru se pierde-n amurg,

Cand clipe din urma-n clepsidra se scurg,

Cand a mea umblare va fi la sfarsit,

Ma naste-n Lumina, Un Nou Rasarit!

Marius Alexandru

În noul an

1. Se scurg ai noștri ani, în grabă
Se duc că frunzele în vânt
Se scurg și nu ne întreabă.
Ce am mai făcut pe pământ.

2. Se scurge a timpului clepsidră…
Încă un an a mai trecut.
Nu lăsa timpul să decidă,
Cu mântuirea ce e de făcut.

3. Ne-am apropiat de cer mai mult?
Sau alta ne-a fost calea?
În anul ce-a trecut,
Am ascultat chemarea?

4. Cât timp i-am dat lui Dumnezeu
Și cât am dat noi lumii?
Ne-am recunoscut ai Săi
Sau tatălui minciunii?

5. Pe câți oameni, noi am adus
La ale Lui picioare?
Sau le-am vorbit despre Isus
Și despre a Lui cale?

6. Căci multe lucuri de aici
Nu ne vor folosi în cer!
Să nu dam prea multă importanță
Căci într-o zi acestea pier.

7. Putem a lua seama bine,
Căci pe pământ doar poposim.
Dar, atunci când Domnul vine
Unde o să ne găsim?

8. Fi-vom oare în casa Lui
Sau pe căile străine?
L-am cunoaște de-ar veni
Sau ar fi străin pe lume?

9. Multe întrebări se pun
De am sta să ne gândim…
Dar, timpul nostru prețios
Oare cui îl oferim?

10. S-au închis din alt an, file
Suntem gata?
De ar fi să-se încheie totul
Ne vom lua din cer, răsplata?

11. Dar totuși, iată s-a încheiat
Din viața noastră doar un an.
O nouă șansă ni s-a dat
Și alte zile-n dar.

12. De-o fi un an de încercare
Să ne mărești credința!
Să fi cu noi pe aceasta cale,
Să ne dai biruința.

13. De-o fi un an de binecuvântare
Învăța-ne să-Ți mulțumim!
Să recunoaștem în totul, puterea Ta cea mare
Și slavă să-ți aducem, căci meriți pe deplin.

14. Oricum ar fi anul acesta
Vrem să avem un scop precis.
Să ne apropiem mai mult de Tine
Căci, încă o ușă ne-ai deschis.

15. Și în final, vreau să-Ți mai cer,
Un an plin de îndurare…
Un an în care să avem,
Milă, pace și iertare!

Rus Victorita

Marea trecere

ReferințeEclesiastul 3:11

Mi se scurg zilele în clepsidra nemiloasă a timpului,
Adie puțin clipele şi apoi, purtate pe aripa vântului,
Plutesc înspre zări depărtate şi fără întoarcere,
Astăzi e ieri şi mine e azi – o tăcută, implacabilă trecere.

Multe s-au dus, mai puține sunt cele rămase
Au zburat iute clipe de vis efemere pe pagini întoarse
Tablouri dragi cu chipuri, cu zâmbet neşters
Trudesc să m-oprească puțin din grabnicul mers.

M-am intrebat: cine sunt, ce am fost, ce voi fi?
La ce bun, o viață aici cineva şi-ar dori?
Doar asta să fie? Un cânt, un fior, un cuvânt?
Un abur ce se-arată puțin, între cer şi pământ?

Credința, Nădejdea, Iubirea, chiar gândul înalt,
La ce-ar folosi să le ai, dacă totu-i în van, e neant?
Totul să fie, doar zbatere-ntre leagăn şi cruce?
Marea mea trecere, spre ce liman mă va duce?

Doresc mai mult decât o viață şi-o plecare senină,
Doresc nemurirea, râvnesc să trăiesc în lumină!
Însetat de Cuvânt, caut izvorul cu apa cea vie,
Fiindcă-n mine Dumnezeu a înscris: „Veşnicie”!

Olivia Pocol

M-au apăsat neliniști

M-au apăsat neliniști multă vreme,
Dar știu că nu mai am de ce mă teme;
Domnul Isus și azi minuni mai face
Și unde-i tulburare pune pace.

Mi-aș fi dorit să mai răscumpăr timpul
Când în clepsidră mult era nisipul…
Dar Domnul știe totul, numai El,
De ce se-ntâmplă-așa și nu altfel!

Vreau să ofer din noua mea trăire
Frânturi de timp desprinse din iubire,
Spre slava Celui ce cu îndurare
S-a dat ca jertfă eliberatoare!

Laura Minciună 

Îmbrăţişează cerul

Din Cuvânt, din raza dulcii bucurii,
Ne-ai dat Iubirea sfåntă ca altoi,
Prin Har duhovnicesc să-mpleteşti în noi
Cumuni de biruinţă în pietre vii.

Primeşte mireasma cerului acum,
La Calvar a plâtit a ta iertare,
Mai este Har pentru fiecare
Şi mai poţi alege drumul drept şi bun!

Clepsidra vremii şi-a-nteţit socoata,
Împarte timpul în claie de fire,
Nu mai e mult şi Mirele vine
Şi-aduce cu El şi judecata!

Fii treaz, veghează să dăm năvală
La moştenirea ce ne-a pus-o în faţă!
Atât de iute s-apropie, s-arată
Ziua Domnului vine-n mare grabă!

Atunci, răpit în slavă al Tău popor
De oriunde ar fi, într-o clipită
Îmbrăťişează cerul prin Uşa deschisă
În adorare prin triumfalul zbor!

Maria Șopț 

Viață duplicitară: iad!

Duminică.O zi frumoasă.
Locașul de-nchinare-i plin.
Se predică despre „acasă”
Unde cu toții vrem să fim.
-Oo,frați iubiți.. (zice păstorul)
Îl mai iubiți voi pe Isus
Mielul ceresc, Mântuitorul
Ce ne va lua în ceruri sus?…
Mai ziceți voi: vino Isuse!
Ne ia cu Tin să moștenim,
În slăvile nicicând apuse?
Mai zice cineva: Amin?
-Amiin! (Răsună adunarea)
-Mărire Lui! (ca un ecou
Pe-alocuri mai auzi spre zarea
Ce-așteaptă Marele Erou.
*****
Luni. Zi de muncă și de școală
Duminică, astăzi e ieri.
Se reîncepe ca-ntr-o goană
O nouă zi, cu noi puteri.
Ca orice om in cursul zilei
Cu lumea intri în contact
Vezi cum e omul sau vezi cine-i
Așa cum este el de fapt.
Și întâlnești pe-acela care
Iubește să vorbească mult
Nu prea frumos despre persoane
Le zugrăvește îndelung.
Mai întâlnești pe la amiază
Pe cel ce crede că-i mai sus
Care se poartă mai cu vază
De parcă alții ca el nu-s.
Iar seara-l vezi pe muncitorul
Ce nu se mai poate opri
Căci el e rob, iar zeul banul
Îl vrea mereu în slujbă-ai fi.
Iar celelalte zile-n grabă
Vin ca și norii rând pe rând
Se scurg ca-ntr-o clepsidră largă
A timpului pe-acest pământ.
Și întâlnești atâția-n umblet
Total străini de Dumnezeu
Pătați în cuget și în suflet
Dar ancorați în propriul eu.
Mai întâlnești și oameni lacomi
Ce tot ți-ar lua de ar putea
Ei îți invocă proprii factori
Să-și motiveze-acțiunea rea.
***
Și poate spui: ei sunt din lume!
Eu îți voi spune: da și nu;
Ei sunt creștini (doar după nume)
Dar cum fac ei să nu faci tu.
Creștin numai la adunare
Cu masca pusă, ca un sfânt
Însă făcând fapte murdare
E pură  goană spre mormânt.
Eu simt și văd c-am datoria
Să-i readuc pe drumul bun
Ca să nu-și piardă veșnicia
Dator voi fi mereu să spun:
Nu poți sluji Dumnezeirea
Dacă slujești și pe cel rău
Făcând așa doar pierzi Răpirea
Bisericii la Dumnezeu.
Leapădă-ți masca dragă frate
Și părăsește-al lumii vad
Căci scris e în a Sa dreptate
Viață duplicitară: iad!
Domnul nu vrea numai o parte
El vrea toată inima ta
El vrea ca și tu să ai parte
Cu El acolo-n gloria Sa.
El nu te vrea să fii o umbră
Doar de Duminică creștin
Căci îți așterni o soartă sumbră
Care te poate duce-n chin.
Fii dar exemplu pentru lume
Prin fapte nu te lepăda
De cel mai mare și scump Nume
Căci poți amarnic regreta.
Chemat ai fost să fii Lumină
Nu ipocrit să fii numit
Ridică-te de azi din tină
Și fii creștin și pocăit!
Când spui: Amin în adunare
Așa să fie cum și spui
Dacă dorești ca-n ziua mare
Să fii chemat cu toți ai Lui!

Emanuel Hasan

Vino-n adunare!

Mă-ntreb nedumerită adesea: de ce oare?
Sunt multe locuri goale la noi în adunare.
Demult nu erau bănci, balcon nu era sus,
Mulţimea se îmbulzea să-l vadă pe Isus!

Cale de zile-ntregi din alte părţi veneau
Şi pot să vă asigur maşină nu aveau,
Dar ei ştiau un lucru: din orice parte eşti
Când Domnul e prezent n-ai voie să lipseşti.

Ba îmi aduc aminte  aşa de mulţi erau
Încât stăteau afară, căci nu mai încăpeau.
Dar câţiva doreau nespus să-ajungă la Isus
Au spart acoperişul şi au intrat pe sus!

Noi? Avem chiar două uşi, dar oare ce folos
Prea puţini le trec pragul să-L vadă pe Hristos.
Dacă ţi se pare greu să treci pragul Domnului,
Cum crezi că vei încăpea, sus, pe uşa raiului?

Poate alţii zic că-i mult prea dimineaţă,
Să vii la Cel care ţi-a pus în trup viaţă,
L-aţi auzit pe Petru zicând nemulţumit,
„Cum de mă trimiţi, căci de-abia m-am trezit!”

Când stai duminica acasă crezi că te odihneşti,
Amarnic te înşeli , căci  din greu munceşti ,
De fiecare data când stai nepăsător
Mai faci o cărămidă pentru faraon!

Găsim scuze uşor şi credem  c-am scăpat
Dar Domnul sus notează: Absent nemotivat!
Isus este aproape şi noi nu ştim când vine
Cum te-ai simţi de-n ceruri ar merge fără tine?

Demult creştini-L aşteptau cu ramuri de finic
Dar tu ce stai acasă nu ii oferi nimic
Chiar  crezi că trei ore e mult  aici a sta ,
Când pentru tine Domnul şi-a dat viaţa Sa?

E trist să vezi cum unii ratează întâlnirea
Cu cel ce pe o cruce le-a dat lor mântuirea.
Poate clepsidra vieţii puţin nisip mai are,
Trezeşte-te creştine şi vino-n adunare!

Mirela Olteanu

Dă-mi Doamne…

Dă-mi Doamne tărie când crucea m-apasă,
Să pot să o duc până sus,
Să-mi picure Raiul în lacrima arsă
De dragul Tău scumpe Isus.

Dă-mi înțelepciunea să pot înțelege
Dorința Ta bună și dreaptă,
Să împlinesc în a Dragostei lege,
Precum o fecioară-nțeleaptă.

Dă-mi Doamne ozonul și Apa Ta Vie
Și Pâinea Ta frântă, pe masă,
Să nu mă abat, trecând prin pustie,
Din Calea ce duce Acasă.

Aprinde-mi făclia, cu milă, Stăpâne,
Jăruiește-mi cărbunii în vatră,
Iubirea dintâi să ardă în mine,
Să nu se mai stingă vreodată.

Dă-mi Doamne izbândă în vânt, în furtuni,
Când floarea petala și-o plânge,
Să fie spre rodul ce vrei să-l aduni,
Pârguit în sfântul Tău Sânge.

Să-mi fie podoabe roadele coapte
Și perle de lacrimi sfințite,
Fără șiraguri de stele din noapte
Și lanțuri de oarbe ispite.

În brazda durerilor, Doamne să-mi crești
Miresme cerești, legănate,
Mângâiere, pomadă pe râni sufletești,
Alinare pentru soră și frate.

Dă-mi Doamne avântul, cu Tine-mpreună,
Pe cea mai din urmă arenă,
Să am biruință în lupta cea bună,
Spre pacea, spre Viața eternă.

Și dă-mi bucuria, când raze-arămii
Trag linii sub trudă, adună,
Să-mi crească profitul în Cer, zi de zi
Și floarea de Crin în cunună.

Fă-mi Doamne clepsidra o urnă de vot,
Clipă de clipă să Te aleg
Pe Tine-Mpărate, Stăpân Savaot,
Tu îmi ești Raiul, Cerul întreg.

Primește-mi Doamne ruga tămâiată,
Mi-e inima în mulțumiri, făclie,
Iar celor dragi ai mei, să le fii Tată
Și să ne bucurăm o veșnicie.

Ana Haz