La nevoie se cunoaște

La nevoie se cunoaște
Care-ți este prieten bun
Și în nevoie nu te lasă.
Până nu ajungi în lipsă,
Mulți de prietenie-ți spun,
Dar de-ajutor ei nu dispun.

Prietenul ce-a stat cu tine
În necazul cel mai mare
Ți-a fost frate, să-i fii frate,
Să vă ajutați în toate
În vremurile de-ncercare
Până la ultima suflare.

Omul fără nici un prieten
E ca stânga fără dreaptă,
Când e la mai grea-ncercare
Nici un ajutor nu are,
Strigă și-n zadar așteaptă
Ajutor chiar și pe plată.

Prieten bun ți-e-acela
Care mustră greșurile tale
Și de rele te ferește,
Nu acel ce te lingușește
Lăudându-ți orice cale
Cu-a lui discursuri formale.

Vrăjmașul când va veni
Poate nimici cu al urii foc
Ce nu poți reface asemeni,
Nici cu o mie de prieteni,
Nu mai poți clădi la loc.
Și nu poți să te bucuri deloc.

Prietenii nu totdeauna
Pot fi sinceri, sau nu vor,
Dar dușmanii-s totdeauna
Furioși ca și furtuna,
Sinceri în pornirea lor,
Să facă rău: ei asta vor.

Om fără dușmani pe lume,
Nicicând nu poate să fie
Nici de-aproape, nici de departe.
Numai să n-aibă dreptate
Cel ce-i poartă dușmănie.
El cinstit și drept să fie.

Augustin Tecar 

Ai curaj

Ai curaj, nu-ți fie teamă
Să-ți afirmi credinţa-n El,
Însă fă-o cu-ndrăzneală
Și să n-o faci fără zel.

Ai curaj să porți cu cinste
Numele ce l-ai primit
Și să nu-ți pătezi nici haina,
Poartă-o ca un strai sfințit.

Ai curaj chiar și când, poate,
Vei ajunge prin pustiu,
Nici un fir de păr nu-ți cade
Fără voia Celui viu.

Ai curaj să lupți cu râvnă,
Domnul merge-n fruntea ta,
Nu-i săgeată arzătoare
Să-ți învingă inima.

Ai curaj, dar fii precoce,
Căci vrăjmașul e viclean,
Nu-i nesocoti puterea,
Dar rămâi un bun oștean.

Ai curaj, când adevărul
Se dorește-acoperit,
Tu valorile divine
Să le aperi neclintit.

Ai curaj și vei străbate
Biruind victorios
Printr-o lume de păcate
Înspre cerul glorios.

Lucian Cazacu

Coroana creatiunii

Text: Psalmul 8

„L-ai făcut (pe om) cu puţin mai pe jos decat Dumnezeu şi l-ai încununat cu slavă şi cu cinste.” Psalmul 8:5

Oare omul nu este altceva decat o formă foarte evoluată a unui animal? Aceasta este deducţia logică a evoluţioniştilor atei şi ceea ce susţin umaniştii atei. Ei subliniază că oamenii sunt într-o competiţie pe tăramul puterii şi al înfăţişării fizice. Ei vin în sprijinul acestui punct de vedere afirmand că o persoană cu un temperament agresiv, cu trup atrăgător, puternic din punct de vedere fizic şi cu capacităţi superioare, tinde să-i domine pe ceilalţi. Ei afirmă, de asemenea, că unele calităţi umane, cum ar fi protejarea din instinct a celui slab, pot fi găsite şi la animale. Delfinul brun, de exemplu, a putut fi observat ajutandu-şi un tovarăş rănit. Totuşi, aceasta nu este întreaga istorie. C.S. Lewis a afirmat că putem prezenta mărturii solide ale faptului că ne distingem de animale. Omul adesea decide să acţioneze împotriva instinctului.

Putem asculta porunca lui Isus: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blastămă, faceţi bine celor ce vă urăsc” (Matei 5:44). Animalele nu fac aşa ceva! Da, comportarea noastră poate fi uneori brutală, iar animalele apar uneori foarte umane. Aceasta nu dovedeşte că ne tragem din ele,ci pur şi simplu comfirmâ învăţătura din Biblie care arată câ fiinţele umane au o natură păcătoasă, decăzută, şi au nevoie de iertarea şi transformarea lui Dumnezeu. Şi cand ne încredem în Isus Cristos, suntem schimbaţi. Prin puterea vieţii noi şi prin prezenţa Duhului Sfînt, putem trăi deasupra instinctelor noastre decăzute.
Să încercăm să punem azi în practică dragostea şi neprihănirea. Nu este oare aceasta intenţia lui Dumnezeu pentru coroana creaţiunii Sale?– H.V.L.

„Deşi păcatul a stricat coroana creaţiunii,
Dumnezeu ne zice: Omule, nu dispera,
L-am trimis pe Fiul, păcatele să-ţi curăţească,
Iar avea-vei chipul şi asemănarea Mea. ” – D-J.D

„Omul dovedeşte că este mai mult decat un animal prin faptul că doreşte să fie tot mai mult ca Dumnezeu„

Painea zilnica

Cofruntarea cu muzica

Text: 2 Corinteni 5:1-11

„Lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă,… căci se va descoperi în foc.” 1 Corinteni 3:13

Potrivit unei legende, cu mulţi ani în urmă, trăia în China un om care a fost acceptat ca membru în orchestra imperială, prin ajutorul unui prieten deosebit de influent. Pretindea să fie un flautist desăvarsit, deşi nu ştia să cante nici o notă. Lucrurile au mers bine pană la o vreme. In timpul concertelor, îşi punea flautul la gură la momentul potrivit şi mima dibaci cantatul. Dar, într-o zi, împăratul a anunţat că doreşte ca fiecare membru al orchestrei să prezinte un solo la instrumentul la care canta. Omul îngrozit a făcut imediat aranjamente să ia lecţii de cantat, dar aceasta nu l-au ajutat aproape la nimic. S-a gandit să se prefacă bolnav în ziua cînd era programat să cante, dar s-a temut că medicul Imperial va raporta înşelătoria. Aşa au trecut zilele, iar cand timpul recitalului său a sosit, pentru a nu fi descoperită frauda a luat o doză fatală de otravă. S-a temut să fie confruntat cu muzica sa.

Va veni ziua cand toţi oamenii vor fi chemaţi înaintea Domnului pentru „recitalul” lor. Noi, credincioşii, „trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Cristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut cand trăia în trup (2 Corinteni 5:10). Necredincioşii vor sta şi ei în faţa lui Dumnezeu ca să fie Judecaţi după faptele lor” (Apocalipsa 20:12). Nu este scăpare, nici măcar în moarte. Iată de ce este esenţial să-L acceptăm pe Cristos ca Mantuitorul nostru personal şi să trăim cu cinste înaintea Domnului.
Da, cu toţii vom fi confruntaţi cu muzica noastră!   –    R.W.D.

„Curand vom fi chemaţi de jos
Să stăm cu toţi în faţa Sa.
Vei merge-acolo bucuros,
Sau îngrozit vei tremura?”    – Anonim.

„Trăieşte azi asa cum ai dori să fi trăit atunci cand vei sta în faţa lui Dumnezeu„

Painea zilnica

Demn de Hristos

N-am să mai condamn vreodată, omul ce-a păcătuit,
Dar voi condamna păcatul, care l-a nenorocit.
N-am să-mi judec semenul, nu sunt eu mai bun ca el
Am și eu greșeli enorme și adesea fac la fel.

Nu mai vreau să dau cu piatra, nu voi fi acuzator,
Vreau să fiu demn de Hristos, vreau să fiu folositor.
Vreau să-nvăț să leg o rană, de făcut, am tot făcut,
Azi încep un nou capitol, azi o iau de la-nceput.

Nu mai vreau să fiu ostil, vreau doar să ofer iubire,
Vreau să fiu exemplu bun, nu mai vreau în rătăcire.
Vreau ca toți să vadă-n mine, chipul Domnului Hristos,
Nu mai vreau să zac în ură, nu vreau să fiu urâcios.

Nu vreau să aud de bârfă, nu vreau să mai clevetesc,
Vreau să Îl slujesc pe Domnul, vreau mai mult să mă smeresc.
Nu vreau să mai port invidie, vreau să fiu mulțumitor,
Gura mea să Îl slăvească pe al meu Mântuitor.

Vreau cu-ntreaga mea ființă, să mă-nchin în fața Lui,
Și cât mai primesc putere, s-aduc cinste Domnului.
Iar prin tot ce eu voi face, să se vadă necurmat
Mâna și prezența Lui și-al Său nume minunat.

Nichifor Nicu 

Psalmul 29

Veniți voi fii de Dumnezeu, dați cinste
Numelui Lui i se cuvine Slavă
Veniți cu a-nchinării-mbrăcăminte
Sfințenia luati-o ca podoabă.

Căci glasul Lui pe ape mari răsună
Un glas măreț, puternic, suveran
Când Domnul Slavei cu asprime tună
Sfărâmă cedrii falnici din Liban.

Cu glasul Lui, să sară face Domnul
Ca niște pui de bivol sau viței
Atât Libanul cât și Sirionul
Din glasul Lui ies fulgere, scântei.

Când glasul Lui pustia Cades taie
Ea tremură la vocea Lui Cerească
Căci glasul Lui pădurile despoaie
Și face pe cerboaice ca să nască.

Căci Domnul stă pe tron din veșnicie
Și glasul Lui țâșnește ca o lavă
Iar în Locașu-I plin de măreție
Acolo totul strigă-ntruna: – Slavă!

Căci Domnul sta pe tronul de Lumină
Și când potopul revărsa urgie
Va-mpărăți și-n veacuri ce-o să vină
Căci veșnic e-al Său scaun de domnie.

La-al Său popor, să biruie furtuna
Le dă tărie și cu drag o face
Căci Domnul binecuvântează-ntruna
Pe-al Său popor cu liniște și pace.

Daniel Hozan

Binecuvântați, popoare!

Înălţaţi lui Dumnezeu strigăte de
bucurie, toţi locuitorii pământului!
Ps. 66:1.

Ref. Ps. 66:1-2; 66:4-9,20; 65:8(b).

Strigăte de bucurie,
Înălțați lui Dumnezeu!
În cântări de veselie,
Preamăriți Numele Său!

El stăpânește pe vecie,
Prin puterea Lui divină!
O, Nume plin de vrednicie,
Lauda-ți cânte-n dor senină

Imn măreț de slavă, cinste –
Închinarea-i frumusețe!
Atotputernic Domn, Părinte
Ce înfricoșat, dar ce tandrețe

Credincioșie, grijă mare,
Porți pentru răscumpărați!
Pe Cel Sfânt, Etern și Tare –
Mereu, mereu glorificați!

Binecuvântați popoare!
Să răsune laudă Lui!
Ce bunătate, ce îndurare,
Slavă, slavă Domnului!

Ție, ce umpli-n veselie
Un apus și un răsărit,
Ne închinăm cu bucurie –
Fii venerat, mereu cinstit!

Locuiești în glorii sfinte,
În măreție și-n splendori,
Dar te apleci spre noi Părinte
Purtând, pân’ vom zbura spre nori!

Lidia Cojocaru 

Tu-mi numeri pașii

Tu-mi numeri pașii vieții mele
Și clipele ce le trăiesc,
Zilele bune, dar și cele rele
Și anii ce aici îi împlinesc.

În bunatatea-Ți foarte mare
Atâta har mi-ai oferit,
Atâta binecuvântare
Și-atâtea vise mi-ai îndeplinit.

Avut-am parte lângă Tine
De soare cald și de splendori,
De ploi dar și de zări senine,
De spini, dar și de multe flori.

Tu-mi numeri înca răsuflarea
Și ale inimii bătăi.
Îmi urmărești și-acum umblarea
Și mă ferești de toți cei răi.

Tu, Domn bogat în bunătate,
Milos și drept, și-ndurător,
Tu, meriți slava, cinstea-n toate,
Preasfânt și veșnic Ziditor.

Puiu Chibici 

Cand te trezeşti,de dimineaţă

Când te trezeşti, de dimineaţă,
Începe-ţi ziua cu Isus,
Începe-o stând în rugăciune,
Cu drag priveşte cerul sus.

Începe-ţi ziua cu cântare,
Fii vesel căci eşti mântuit,
Dă-I slavă, cinste şi onoare,
Lui Dumnezeu căci te-a iubit.

El te-a căutat în lumea mare,
Te-a pus pe stânca de granit,
Ţi-a dat în dar a Sa iertare,
Deci poţi să spui: Sunt fericit!

Începe ziua plin de Duhul,
De Duhul sfânt, de Dumnezeu,
Încă din zorii dimineţii,
Citeşte din Cuvântul Său.

Citeşte, cere înţelepciune,
Şi meditează la Cuvânt,
Nu te grăbi, stai şi ascultă,
Ce-ţi spune Duhul Său cel sfânt.

Începe ziua-n rugăciune,
Căci ea te ţine credincios,
Cu toată fiinţa ta doreşte,
Să fii pe placul lui Hristos.

Lui să-i urmezi şi prin credinţă,
Să mergi înaintând mereu,
Să urci mai sus câte o treaptă,
Pe calea-ngustă dragul meu.

În zori de zi, cât mai devreme,
Înalţă-ţi glasul către cer,
La patul tău, în odăiţă,
Plecat în Duh şi adevăr.

Sincer să fii, plin de nădejde,
Ridică-ţi mâinile în sus,
Şi plin de bucurie sfântă,
Înalta ruga spre Isus.

Ica Dragoi 

Deplin încredințat

Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului,
încrede-te în El și El va lucra! Ps. 37:5.

Când soarta ta încredințezi
În mâna Celui Preaînalt,
Stai liniștit și-n El veghezi –
Domnul lucrează neapărat!

Mâna Lui – e mână tare!
Dragostea-I nemărginită,
Credincioșia-I pe cărare –
Stau, ca stâncă neclintită!

Ești în El, nu-ți fie teamă
De orice, oricând, oriunde!
El ruga ascultă, ia în seamă
Orice ar veni, în El te ascunde!

Când luptă El, e biruință!
Când intervine – ești salvat!
Mereu, mereu stai în credință –
Domnu-I viu cu adevărat! ! !

Încrede-te în El deplin,
Vei vedea credincioșia
Celui, ce e ”Da” și ”Amin! ”
Slavă, slavă, aleluia,

Osana Celui Preaînalt,
Osana, cinste și mărire!
Mereu, mereu fii lăudat
Tată sfânt, plin de iubire,

Ce veghezi ai tăi copii,
Ce-i susții în orice vreme,
Glorificat pe veci să fii!
”Nu te teme, nu te teme! ”

Lidia Cojocaru