Rusalii

În ziua Cincizecimii ucenicii erau toţi împreună
În rugă şi-ndemn, în gând, în simţiri, uniţi la un loc.
Ochii, sufletul, nădejdile lor erau aţintite spre partea cea bună
Aşteptând promisiunea Domnului – Duhul Sfânt de putere şi foc –

Deodată din cer a venit un sunet fără de veste
Un trosnet puternic ca vâjâitul unui feroce vânt
Era ceva nemaivăzut, rupt parcă din sul de poveste,
Un sunet nepământean, coborând cerul curat pe pământ.

Nişte limbi ca de foc coborau din a cerului slavă
Împărţindu-se egal, una pentru fiecare din ei.
Şi toţi s-au umplut de putere şi Duh, iar limba gângavă
Primi dezlegarea din frica firească fără temei.

Şi-acolo, la Ierusalim, a fost o trezire la viaţă
Mulţimi de oameni auzeau Vestea Buna în limbile lor;
Duhul Sfânt ridica de pe ochi munţii de ceaţă,
Îngeri cântau şi-L slăveau pe Isus, Mielul biruitor.

Mângâietorul promis, trimis a fost, atunci, la Rusalii
Pe aripi de vânt, năvalnic, cu scop să trezească
Sufletul îngheţat, adormit, ţintuit în vitralii
De nepăsare şi moarte, lipsit de viaţa cerească.

Ca un vânt viguros, prăvălit din Tărie, să-i mişte
Pe-ai Domnului servi, copleşiti de dor după Mire…
Cu limbi de foc a ars în ei a spaimei mirişte
Şi-o sfântă putere le-a dat, să poarte în lume noua vestire.

Cu o vorbire în limbi noi pentru ei şi totuşi ştiute
De fiecare călător, străin pământului sacru iudeu
Oameni veniţi din ţinuturi de-ntuneric umplute
Auzeau cu uimire lucrurile minunate ale lui Dumnezeu.

Mii şi mii dintre ei îndată primiră al cerului dar
Mântuirea în Domnul Isus, bucuria dulce-a iertării.
Sufletul lor, ca un pământ uscat, sorbea şuvoiul de har
Iar cântecul nou din inima lor zbura pe întinderea zării…

O, Doamne, adu printre noi, astăzi, ploaia târzie
Duhul Tău de putere şi foc, varsă-L şi-n noi
O nouă trezire, o nouă viaţă, autentică, vie
La-ncheiere de veac pe-ai Tăi ucenici să-i facă eroi.

Parţi, Mezi, Elamiţi, Romani, Arabi, s-audă Cuvântul
Întunericul erei moderne, prin Duhul, să fie zdrobit!
Să fie mişcat, zguduit cu putere pământul
Iar omul, ţinta Iubirii supreme, să fie deplin înnoit.

Nicholas Dinu

A Cincizecimii sărbătoare

A Cincizecimii sărbătoare
Minuni din cer s-au arătat
Căci acum peste fiecare
Limbi mari de foc s-au așezat
Așa strânși cum stăteau grămadă
Un vuiet clar s-a auzit
Apoi a început să cadă
Un foc peste ei și-au vorbit
În limbi străine fiecare
Se minunau de ce-auzeau
Vorbe spuneau cu înfocare
Iar cei de fața înțelegeau
Erau mai multe neamuri strânse
Parți, mezi, iudei și elamiți
A Domnului taine ascunse
Pe oameni îi făcea uimiți
Căci fiecare auzea
Cuvintele ce se rosteau
Cei plini de Duh le tot vorbea
Toți a lor limbă, înțelegeau
Cei ce vorbeau în limbi străine
De toți erau ascultați
Că-s plini de must, credeau ei bine
De-s chiar așa de înfocați
Dar Petru glasu a ridicat
Și cu putere a vorbit
Cauza lor a apărat
Sa fie de toți auzit
I-a îndemnat la pocăință
Pe toți care prezenți erau
Sa aibe în Isus credință
Și mulți de Petru ascultau
Mulți s-au intors pe calea dreaptă
Înspre Isus ei au pășit
Convinși că viața îi așteaptă
Și vor trăi la nesfârșit.

Florența Sărmășan