La masa Mea

Ioan 6:55…
„Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană şi sângele Meu este cu adevărat o băutură.
Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine, şi Eu rămân în el.”

Luați din masa Mea nu doar la cină,
Mâncați din trupul Meu, vă săturați,
Purtați-Mi jugul pe cărări sublime,
Și sângele, și sângele-Mi gustați…

Luați din masa Mea nu doar odată,
Ci zi de zi mâncați din trupul Meu,
Să creșteți tari, nesfărâmați de soartă
Și renăscuți copii din Dumnezeu.

Luați din masa Mea și dați la alții,
În fruntea gloriei stă sângele-Mi vărsat,
Eu sunt Christosul răstignit odată
Pentru iertarea lumii înviat.

Luați din masa Mea s-aveți iertare,
Mâncați-Mi jertfa și vă săturați,
Purtați-Mi jugu-n pace și răbdare
Și sângele… și sângele-Mi gustați.

Mihai Ghidora 

Din nou chemați la Cină

Din nou suntem chemați la Cină
Primind nemeritatul Har. .
Pe masa plină de lumină
Din nou e-o pâine și-un pahar.

Din nou în cugete cernite
Simțim atâtea apăsări
Vorbiri și stări nepotrivite
Împotriviri și acuzări.

După un timp de încercare
Cu lupte și cu provocări
Avem veșmintele murdare
Și-avem atâtea remușcări.

În coșurile pentru roade
Aducem iar așa puțin. .
Și din cascade în cascade
Mustrări în cugete ne vin. .

Am fost trimiși argați în vie
Ne-a dat talanți, doar să lucrăm. .
Și-acum, când Domnul ne îmbie,
Noi ce-am adus? Ce merităm?

Privind la pâinea ce-i ‘nainte
La vinul în pahar turnat
Ne stăruie mereu în minte
Acel ce-a fost crucificat.

Și rând pe rând în adunare
În fața Lui ne cercetăm
Și-n duh, atins e fiecare
De-un Har ce nu îl merităm.

Ce-adânc ne conștientizează
De jertfa Fiului Divin
Ce încă spală și salvează,
Ce are meritul deplin.

Iubirea Lui nemăsurată
Ne cheamă iarăși să venim
La masa binecuvântată
Ca împreună s-o servim.

Din nou primim a Lui iertare
Prin Har noi suntem ce suntem
Iubirea Lui aseamăn n-are. .
Noi nici un merit nu avem.

Căci numai Harul Lui ne ține. .
Nimic ce noi am fi adus
Tot meritul ii aparține
Doar jertfei Domnului Isus.

Cu inima deschisă, bună,
Adânc in duhul cercetați
Se-aude vocea ce răsună:
“Iubiții mei, luați, mâncați!

Din Pâinea care dă Viață,
Din trupul lui Emanuel,
Și-apoi din vinul pus în față
Luați acum, beți toți din el!”

Cu ființa-întreagă tremurândă,
Din sângele și trupul Sfânt
Luăm cu inima plăpândă
Reînnoind un legământ

Un legământ semnat cu sânge
Pentru acei răscumpărați
Ce-n jurul Tatălui îi strânge
Justificați și împăcați. .

Iar Duhul Sfânt ca mărturie,
În sufletul deplin predat,
Printr-un fior de bucurie
A Lui amprentă și-a lăsat.

Cu Sfânta Cină-împărtășită
Umpluți de Harul Lui deplin
Plecăm cu inima-înnoită
Și binecuvântați. . Amin!

Daniel Hozan

Biruitorul morții

Isus, știind că ceasul o să vină
Nu s-a ascuns și nu l-a ocolit
Ci i-a chemat pe ucenici la cină
El, mielul Sfânt și fără nici o vină
Fiindcă pân’ la capăt i-a iubit.

Ca să le dea o lecție măreață
Pe ucenici i-a’mpărtășit la rând
Citindu-le uimirea de pe față
Le-a dat din Pâinea plină de viață
Și-apoi din Vin, din Noul Legământ.

La urmă, cu a dragostei candoare
El s-a încins pe Sine cu-n ștergar
Și aplecându-se pe rând la fiecare
Spălat-a ucenicii pe picioare
Ca să-nțeleagă toți ce-nseamnă Har.

Isus, pe trădător îl cunoscuse
Dar depășind momentul de impas
Și lui împărtășirea i-o dăduse
Dar Iuda tulburat, grăbit se duse. .
Iar Domnul în grădină s-a retras.

O Ghetsimani, grădină neuitată
În tine plâns-a Domnul cu amar
Când Iuda sărutându-Te o dată
Înconjurat de nemiloasa gloată
Pecetluit-a drumul spre Calvar.

De la Caiafa la Pilat la Ana
Legat, bătut, scuipat, disprețuit. .
În hohote, rânjind privea Satana
Batjocura, durerea Ta și rana
Și crucea ce-n adins Ți-a pregătit.

O noapte de coșmar și neputință
Dar toate pentru Tatăl le-ai răbdat. .
Și pentru noi ce nu aveam credință. .
Cocoșul adăugând la suferință
Când Petru, cel mai brav, s-a lepădat.

O cruce, lemn cu veșnică valoare
Precum a fost corabia lui Noe
Din lumea păcătoasă, pieritoare
Doar crucea Ta Isus e salvatoare
Iar Tu te-ai pus pe ea de bunăvoie.

Ai pironit pe cruce prin jerfire
Nu numai trupu-Ți fraged și zdrobit
Ci cu-n torent de Slavă și Iubire
Păcatu-ntreg, la-ntreagă omenire
L-ai șters pe veci când prețul l-ai plătit.

Oștiri cerești răsună-n largul zării
Isus pe cruce-a fost biruitor
Căci între om și Tatăl îndurării
Pe cruce fost-a locul împăcării
Isus e Domn în veci și Salvator.

Mântuitor al sufletelor noastre
Prin Sfânta-Ți jertfă suntem împăcați
Cu Tatăl ce domnește peste astre
Mult mai presus de zările albastre. .
Cu Sânge Sfânt am fost răscumpărați.

Iar mai apoi, după crucificare
Pe-o lespede-n mormânt Te-au așezat
l-au sigilat apoi c-o piatră mare
Și pus-au străji de pază la intrare
Dorindu-Te de-a pururea legat.

Dar când a treia zi dădură zorii
Un fulger tot văzduhul l-a brăzdat
Uimiți de spaimă i-au cuprins fiorii
Și-ncremeniți căzură păzitorii
Isus Hristos din morți a înviat!

A înviat Rabuni-Învățătorul
Maria la mormânt l-a întâlnit
Cine-ar putea simți la fel fiorul
Copleșitor, ce-i alinase dorul
Când pe Isus în față L-a privit?

Maria a plecat cu bucurie
Iar vestea fost-a dusă-n lung și-n lat
Întâi la ucenici ca ei să știe. .
De-atunci la mii și mii. . și-apoi și mie
Fiți bucuroși! Hristos a înviat!

Prietene, primește astăzi Darul
Să fii pe veci cu Tatăl împăcat
Precum pe cruce L-a primit tâlharul
Vei fi uimit de tot ce face Harul
Și mântuit de-Acel ce-a înviat.

Aceasta-i vestea bună și frumoasă
Ce te va face veșnic fericit
Iar într-o zi când vom ajunge-acasă
Cei mânuiți vom sta cu toți la masă
Cu-al nost’ Isus ce moartea-a biruit.

Daniel Hozan

Din nou la Cină

Din nou veniți la Sfânta Cină
Ne-apropiem de-al Tău altar
Cu gândul nostru la Calvar,
La Jertfa Sfântă, fără vină.

Simțim fiori și-abundă Harul
Ce-a fost și-n camera de sus
Când s-a sculat umil Isus
Și însuși El și-a-ncins ștergarul.

Și parcă auzim prin ceață:
”Acesta-i trupul Meu cel Sfânt!”
Și-”Acesta-i noul Legământ!
Luați, mâncați s-aveți viață!”

Noi știm că suntem slabi, netrebnici
Dar Tu-ai murit și-Ai înviat
O, Domnul nostru Minunat,
Numai prin Tine suntem vrednici.

Luăm din Sfânta Pâine frântă
Și din pahar sorbim și bem
Viață astfel să avem
Iar sufletele noastre cântă.

Ce sfânt fior, ce Har sublim
La masa Sfântă să cinăm
Isus, Jertfirea Ta serbăm
Și tuturora o vestim.

Daniel Hozan

O cina pentru pacatosi

Text: 1 Corinteni 11:23-34

„Luati, mancati; acesta este trupul Meu, care se frange
pentru voi; sa faceti acest lucru in amintirea Mea.” 1 Corinteni 11:24

Aproape toti crestinii sunt uniti intr-o singura practica – ce-
lebrarea Cinei Domnului. Maniera in care ea se face poate
diferi, dar cu totii sunt de-acord ca painea si rodul vitei vorbesc
despre trupul frant si sangele pe care Cristos si l-a dat pentru cei
pacatosi.

Putem cadea in doua extreme atunci cand ne apropiem de Cina
Domnului. Putem fi prea constienti sau prea impietriti. Imi aduc
aminte de o istorioara despre o femeie care era gata pentru com-
uniune. Era o crestina devotata, desi cam prea sensibila si era
uneori necrutatoare cu ea inssi. Practica era sa bea cu totii din
acelasi pahar. Cand paharul a ajuns la ea, l-a luat cu mainile
tremurande si nu l-a putut duce la gura. Observandu-i lacrimile din
ochi, pastorul s-a apropiat in liniste si a rugat-o sa bea. „Dar, frate
pastor, a spus ea, simt ca sunt o mare pacatoasa.” „Da, dar Isus a
murit pentru pactosi”, a spus pastorul. „Bea sa-ti amintesti acest
lucru.” Ea avea nevoie de asigurarea ca sangele lui Cristos a fost
daruit pentru a ispai pacatele ei.

Pe de alta parte, putem lua Cina Domnului prea usor. Unii
credinciosi din zilele apostolului Pavel se imbatau la mesele fra-
testi atunci cand aveau si Cina Domnului. Pavel a trebuit sa le
spuna sa se cerceteze pe ei insisi ca sa nu cada sub judecata lui
Dumnezeu (1 Corinteni 11:21, 28-30).

Sa ne aducem aminte ori de cate ori luam Cina Domnului ca ea
este pentru pacatosii mantuiti – pacatosi care s-au pocait cu ade-
varat si care au nevoie de siguranta mantuirii lor. – D.J.D.

„Iau painea si paharul, Doamne,

Ce vorbesc de dragostea-ti divina

Si ma darui iarsi numai tie,

Tot ce sunt, cu inima deplina.” – Anonim

„Venim la Masa Domnului, nu pentru ca suntem
merituosi, ci pentru ca avem nevoie.„

Painea zilnica

Satul dar flamand

Text: Matei 14:13-21

„Isus a luat painile, a mulţumit lui Dumnezeu, le-a împărţit ucenicilor…” Ioan 6:11

Dintre toate minunile săvarşite de Domnul Isus, cea a înmulţirii painilor este relatată de toate cele patru evanghelii. Fiecare relatare menţionează că El S-a rugat înainte de-a împărţi panile şi peştii. În fiecare caz, scriitorul afirmă că Isus fie că „a mulţumit” sau „a binecuvantat”. In rugăciunile Sale Isus a făcut două lucruri: a recunoscut dependenta Sa de Tatăl ceresc pentru viaţa fizică, şi Şi-a exprimat mulţumirile pentru purtarea de grijă a Tatălui. Un rege evlavios al Spaniei, cunoscut sub numele de Alfonso XIX, a observat că băieţii care serveau la curte uitau să se roage înainte de-a manca. Aşa că s-a hotărat să le dea o lecţie. A dat un banchet si i-a invitat pe toţi să participe.

În timpul cinei, un cerşetor în zdrenţe a intrat în sala banchetului, s-a aşezat la masă şi a început să mănance vartos. Cand a terminat, a ieşit afară, fără să spună un cuvant. „Mizerabilul acesta trebuie să fie biciuit”, au strigat băieţii. „A mancat bucatele regelui şi nici măcar nu şi-a arătat gratitudinea”. Regele s-a ridicat liniştit în picioare, peste grupul revoltaţilor s-a aşternut liniştea. „In fiecare zi luaţi din bogăţia binecuvantărilor vieţii din mana Tatălui ceresc”, a spus regele. „Vă bucuraţi de lumina soarelui, respiraţi aerul Lui, mancaţi mancarea pe care v-o dă El, şi nici măcar nu vă sinchisiţi să-I spuneţi „mulţumesc” pentru ele. Sunteţi mult mai ingraţi decat cerşetorul acela”.
Să nu ne mulţumim niciodată cu un stomac plin, lăsand sufletul înfometat prin ingratitudine.   – D.J.D.

„Îţi mulţumim cu lacrimi, Părinte-Adevărat,
Pentru painea zilnică şi viaţa ce ne-ai dat,
Pentru sănătate şi lumina ce-o primim,
Pentru toate, Te lăudăm şi proslăvim. ”  – Mohler

„Cel care uită limba mulţumirii nu poate sta de vorbă cu Dumnezeu„

Painea zilnica

Control dumnezeiesc

Necunoscutul în mâinile Tale îl ții
În cele mai grele situații ne susții
Tot ce se-ntâmplă cunoști și coordonezi
Peste Univers legile Tale le-așezi.

Trecut, prezent și viitor Ți se supun
Cel ce Ți se-mpotrivește este nebun
Al Tău Popor gustă binecuvântarea
Și știe că răspunzi când pune-ntrebarea.

Al Tău control e singurul folositor
Controlul lumii, vai, e nimicitor
Conduci destinul Universului întreg
Cei înțelepți doar pe Tine Te-aleg.

Pe toți vrei să-i călăuzești spre Lumină
Cine Te-acceptă va sta cu Fiul la Cină
Deciziile Tale sunt bine gândite
Aducând odihnă ființelor trudite.

Rostești un cuvânt și, pe loc, se-mplinește
Natura, toată, despre Tine vorbește
Ești la cârma navei spre edenicul Plai
Cea mai înaltă perspectivă o ai.

Dincolo de infinit tot Tu domnești
Și ești cu noi la necaz; nu ne-ocolești
Planete ascultă de Tine și-au mersul lor
Căci de aceea ești unicul Creator.

Ne-ajuți să-nțelegem prezența divină
Nicicând bunătatea Ta nu se termină
Trimiți mană pentru ființa flămândă
(Pentru acei ce nu vor sufletul să-și vândă)

Stăm în fața Ta cu adâncă reverență
Niciunde nu găsim așa competență
Al Tău control e protecție din Slavă
De-aceea suntem în har, nu în epavă.

George Cornici

De n-ai fi fost

De n-ai fi fost Tu pâinea care s-a frânt, Isus,
De Paşte-n seara Cinei, în camera de sus,
Ce azi la toţi se-mparte spre sfântă pomenire,
Ce-ar sătura flămânzii după neprihănire?

De n-ai fi plâns, Isuse, în Gheţimani cu-amar
Veninul firii moarte să nu-L bei din pahar,
De n-ai fi fost Tu Mielul sacrificat pe-altar,
Ce-ar fi putut să mute al Legii vechi hotar?

De n-ai fi fost, Isuse, ascultător, smerit,
De n-ai fi stat pe cruce, de nu m-ai fi iubit,
De n-ai fi scris cu sânge “iertare”-n dreptul meu
M-ar fi-nghiţit abisul sub vechiul curcubeu!

De n-ai fi fost, Isuse, Păstorul meu cel bun,
Să mă opresti din goana şi gândul meu nebun,
Ce-ar fi schimbat destinul înstrăinatei vieţi
Şi-a Legii osândire sub asprele-i peceţi?

De n-ai fi vrut, Isuse, spre mine să Te-apleci,
Pierdut, fără nădejde aş fi rămas pe veci!
Dar m-ai chemat pe nume, mi-ai spus că m-ai ales …
Ce mare Ţi-este harul şi cât de ne-nţeles!

Olivia Pocol

Așa se cade…

Așa se cade: să împlinim Cuvântul
S-avem un trai de Tatăl aprobat
Să vadă cei din loc, să vadă tot pământul
Că ținem cu răbdare Legământul
Care cu Paradisul ne-a unificat.

Așa se cade: să-L adorăm pe Mire
Să Îl slujim, să-I dăm onor
Cu-n duh curat, cu duh de mulțumire
C-așa putea-vom confrunta o fire
Ce-ar vrea să ne despartă de Izvor.

Așa se cade: să răspândim Lumina
Ce ne-a pătruns când fost-am dezrobiți
Ca mulți pierduți să vină în Grădina
Unde pot servi cu Fiul Cina,
Unde de Duhul fi-vor însoțiți.

Așa se cade: să dăm priviri senine
În orice-mprejurare și oricând
La cei descurajați…la orișicine
C-așa credința vie se menține
Și dragostea pentru Păstorul Blând.

Așa se cade: să acordăm iertare
La cei care, voit, ne-au păgubit
Căci știm că vine binecuvântare
Și multă energie-n încercare
Când stăm lângă Stăpânul preaiubit.

Știind menirea noastră-n pribegie
Urcăm, mereu, spre Patria de Sus
Ferindu-ne de orice erezie
Cântând un cânt, citind o poezie
C-așa dăm noi iubire lui Isus.

George Cornici

Răscumpărare

Atât de lungă-i umbra,
Și-atât e de tăcută,
Încât pământul, glezna,
Spre seară și-o sărută.

Și îngerii din ceruri
Aduc în lume veste,
Că vom pluti pe marea
Luminilor celeste.

Că mielul Cel de jertfă,
S-a prefăcut în leu
Și sângele Lui curge
În noi, din Dumnezeu.

La Cina Sa de Taină,
Și-adună turmă mică,
Și trupul sfânt din lume,
Spre ceruri îl ridică.

Nici aripă n-ar fi,
De nu ar fi fost zbor;
Nici vis de înălțare,
În trupul muritor.

Din stâncă, în pustie,
El scoate apă vie,
Și sângele său curge
Din trup, în veșnicie.

De-a pururea în toate,
De slavă luminos,
E omul care învie,
Sub crucea lui Hristos.

Marin Mihalache