Chemat pe nume

Eu știu că nu trăiesc doar să-mi adun
Averi și bani și toate câte cele
Ci ca să pot la cât mai mulți să spun
De Tine, sfinte Tată, că ești Bun
Și despre Salvatorul vieții mele.

Din pulbere, prin har El m-a cules. .
Mi-a arătat pe cruce cum murise
M-a-mbrățișat. . și-atunci am înțeles
Că El de bunăvoie a ales
O moarte. . ce viață-mi dăruise.

M-ai izbăvit de legi ce mă țineau
În iureșul de pofte și păcate
Ce-n suflet răzvrătirea creionau
Iar orice legături ce mă legau
Isus Hristos mi le-a tăiat pe toate.

Pe calea mântuirii am pornit
Trecând perdeaua ruptă pe din două
Cu sufletul de sângele-I stropit
C-o inimă și-un cuget curățit
Cu apa-I sfântă, pe cărarea nouă.

Tu mi-ai promis că fi-vei credincios
Că orice-ar fi Tu-ți ții făgăduința
Iar dacă drumul e anevoios
Să-l pot cândva sfârși victorios
Mă vei păzi și-mi vei mări credința.

De-atuncea Doamne, când am mai căzut
Pe drumul greu de munte sau prin vale,
De fiecare dată m-a durut
Dar am strigat spre Tine și-am văzut
Cum brațul Tău m-a ridicat pe cale.

Cu sufletul deplin încrezător
Și animat de sfânta Ta chemare
De Harul Tău voi spune tuturor. .
Și că-n curând în Țara fără nor
Va-ncepe nesfârșita Sărbătoare.

Iar Harul Tău lucrează felurit
Aievea dar și-n medii virtuale
Cuvântul Tău nu poate fi oprit. .
Cu mii și mii de frați m-a înfrățit
Pășind uniți pe-a mântuirii cale.

De-aceea împreună să veghem
Să ne-ndemnăm mereu la fapte bune
Chiar când parcurgem un climat extrem
Căci nu știm câtă vreme mai avem. .
Trompeta sfântă gata stă să sune.

Isus revine! ce mai zăbovești?
El încă iartă azi vinovăția
Te-ntoarce azi la El ca să-L primești
Dacă-mpreună vrei să moștenești
Viața în etern și-Împărăția.

Iar când Isus pe nori se va ivi
Și noi vom părăsi această lume
Când mântuiții la un loc vor fi
Când numele la toți se va citi
Și eu și tu. . să fim chemați pe nume.

Daniel Hozan

Apucat de Dumnezeu

“Căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Cristos.” Filipeni 3:12

Nu alege niciodată să fii un lucrător pentru Dumnezeu; dar o dată ce Dumnezeu te-a chemat, vai de tine dacă te abaţi la dreapta sau la stânga! Noi nu suntem aici să lucrăm pentru Dumnezeu pentru că aşa am ales noi, ci pentru că Dumnezeu ne-a apucat. Nu se pune niciodată problema în felul următor: “O eu nu sunt potrivit pentru asta”.

Ceea ce trebuie să predici este hotărât de Dumnezeu, nu de înclinaţiile tale naturale. Păstrează-ţi sufletul într-o relaţie strânsă cu Dumnezeu şi aminteşte-ţi că eşti chemat nu doar să depui o mărturie, ci să predici Evanghelia. Fiecare creştin trebuie să mărturisească adevărul lui Dumnezeu; dar când este vorba despre chemarea de a predica, trebuie să simţi strânsoarea dureroasă a mâinii lui Dumnezeu. Viaţa ta este în strânsoarea mâinii lui Dumnezeu exact pentru acest lucru.

Câţi dintre noi suntem ţinuţi în felul acesta? Nu dilua niciodată Cuvântul lui Dumnezeu; predică-l aşa cum este, în toată asprimea lui. Trebuie să dovedeşti o credincioşie neclintită faţă de Cuvântul lui Dumnezeu; dar când e vorba de relaţiile personale cu semenii tăi, aminteşte-ţi cine eşti: nu o fiinţă specială, creată în ceruri, ci un păcătos salvat prin har. “Eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru…”

Oswald CHAMBERS

Se aude un glas

Se aude un glas din veșnicie
Un glas ce-ajunge păn la noi,
Un glas ce aduce bucurie
Celui ajuns în mari nevoi.

E glasul ce-a chemat lumina
Și soare, lună, galaxii,
E glasul care din țărână
Creat-a tot ce este viu.

E glasul care a zis să fie
Și de îndată au apărut,
Tot ce vedem astăzi în lume
Și nu erau de la inceput.

E glasul care în grădină
Căuta întâiul om căzut
Strigăndu-l: Unde ești Adame
De ce de mine te-ai ascuns?

E glas de foc și de furtună
Ce pe Horeb mișca chiar stânci,
Dar și susur blănd și subțire
Pentru acei cu ochii plânși.

E glas de Tată iertător
Ce-asteaptă fiul rătăcit,
Să se întoarcă din păcat
Să poată fi iar fericit.

E glas… dar oare câți din noi
Stăm și ascultăm chemarea lui,
Câți oare încă mai păstrăm
Cărarea sfântă a Domnului

Prieten drag cât încă glasul
Se mai aude printre noi,
Nu amâna ca vine ceasul
Și judecata de apoi.

Cât încă se numește astăzi
Intoarcete din calea rea,
Căci după moarte a fi târziu
Și va fi grea osânda ta.

Doamne te rugăm fierbinte
Să ne ții pe cale pasul,
Iar odată ajunși acasă
Sa putem s-auzim glasul

Zicând :veniți la mine
Voi copii mei iubiti
Moșteniți cu toții cerul
Fiți de-apururi fericiți.

Dinu Ciolte

Să fii si tu, ca si Andrei

Să fii si tu, ca si Andrei,
Cel chemat, el, cel dintâi…
Totul este doar sa vrei
Vino, pâna când amâi?

Să-i duc pe altii la Isus
Ca Ioan, as vrea sa fiu si eu!
Să spun cum si el a spus;
Iata Mielul lui Dumnezeu!

Si-atunci altii, ca Andrei,
Sa-nteleagă vestea buna,
Tu ca ucenici sa-i iei,
Pană vor primi cununa.

Noi gasit-am pe Mesia,
Salvatorul, pe Hristos!
Vino azi, ca-n vremea aceea,
Vino, sa fii de folos!

Bine e sa fii ca Filip,
Sa-ti faci dreapta socoteală!
Dar mai bine ca Andrei,
Cu solutii, cu-ndoială…

Era acolo un băietel
Cu cinci paini si doar doi pesti.
Acestea sunt doar putintel
Sa poti multimea s-o hranesti?

Ooo! Da, că-I Dumnezeu ce poate,
Ieri si azi si-n vesnicii!
Pâinea Lui si azi o-mparte
Dar mai exista acei copii?

Mai există acei copii,
Care au putin, putin,
Cu ceva de la părinti,
Sa manance pana vin?

Sa fim o piesa principală
În mecanismul lui Hristos.
Si chiar daca avem indoială,
S-o spunem astazi lui Hristos!

Niste greci au venit la templu
Si lui Filip ei au spus:
Vroiau sa-L vada pe Isus
Si Filip la Andrei s-a dus.

Sa-I spui Domnului dorinta
Oamenilor ce vor sa-L vadă!
In inimi du-le credinta
Si-n Isus, apoi, sa creadă

Sa stim ca numa-n astă viată
Putem sa fim intermediari
Oamenilor ce cu dorintă
La Tin-să vina cu credintă

Doamne, fă-ne îndrumători!

A.Ion Lucian

Sa fim sare

Fie drumul cât de greu, fie lupta cât de mare,
DOMNUL ne-a chemat să fim, în această lume, sare.
DUMNEZEUL nostru veşnic, DUMNEZEUL îndurării,
Ne-a zis: „Arătaţi la oameni pocăinţa, gustul sării!”

Pocăinţă, fapte sfinte, o viaţă fără pată,
Chiar şi vorba să ne fie de Cuvântul sfânt sărată.
Să fim în bucate sare, să dăm gustul bun mâncării,
Să găsească cei ce caută masa binecuvântării.

Să purtăm în noi tăria şi puterea conservării,
Ca şi sarea din oceane şi din adâncimea mării.
Câte calităţi subtile le găseşti ascunse-n sare
Ape, diferite ape, la izvoare balneare.

Chiar şi grâul şi verdeaţa, tot ce prinde rădăcină,
Fără săruri minerale n-ar mai fi nici o grădină.
DUMNEZEUL, Creatorul, n-a uitat să pună sare,
Căci pământul nu-i cum credeţi, doar o oarbă întâmplare.

Ce-ar fi fost cu-atâtea ape din adâncurile mării?
Ar fi dispărut toţi peştii fără forţa conservării.
Dar cu toate-acestea, uite ce bizare catapulci
În această saramură stau şi umblă peştii dulci.

Ce uzină siderală, ce lucrare minunată!
Apă dulce poartă norii, care-a fost în mări sărată.
Sarea oarecum e moartă fără muguri, rădăcini,
Dar şi viaţa fără sare vestejeşte în grădini.

Vorbele acestea multe nu e jocul de cuvinte,
Ci dovada că există un Stăpân, un Sfânt Părinte.
Unul care guvernează peste legile naturii,
Binecuvântând pe oameni cu poruncile Scripturii.

Binecuvântând planeta cu nuanţe cristaline,
Cu sidefuri, diamante, şi cu flori frumoase, fine.
Şi cu pâine şi cu sare, cu salutul strămoşesc,
Daruri binecuvântate pentru neamul omenesc.

Din aceeaşi plămădeală, din aceeaşi vatră sacră,
Creşte portocala dulce, iar lămâia foarte acră.
Câte gusturi diferite se înalţă din noroi!
Vitamine îndulcite şi sărate pentru noi.

Ce uzină colosală, ce laborator ciudat!
Oaia paşte iarbă verde, laptele e alb, curat.
Animale vegetale, chiar şi omul imoral,
Toate s-au născut din zona şi din regnul mineral.

Numai partea sufletească, duhul care ne-a dat sens,
Ne separă şi ne face să fim homo sapiens.
Să purtăm în noi statura, chipul noului Adam,
Să fim credincioşi ca fiii credinciosului Avraam.

Printre zeci de comparaţii ilustrate, pilduiri,
În Scriptura sfântă, sarea are-aceleaşi oglindiri.
„Voi sunteţi în lume sare!” -dar de când am devenit?
Întrebarea ce se pune nu e greu de tâlcuit.

De când ne-am întors la DOMNUL, de când El ne-a botezat,
Cu credinţă şi iubire El în suflet ne-a sărat.
Iată-ne făpturi ciudate transformaţi în stâlpi de sare,
Asta-i însă calitatea cea mai sfântă, cea mai mare.

Roadă care o numeşte Cartea Sfântă -înfrânare-
Să te lupţi cu tine însuşi şi să-nvingi, înseamnă sare.
Îmbrăcaţi-vă deasemeni inima cu îndurare,
Calitatea bunătăţii să ştiţi fraţilor, e sare.

Pe această cale sfântă trebuie s-avem răbdare,
Iată altă calitate care se numeşte sare.
A-L împrumuta pe DOMNUL, fapte sfinte, ajutoare,
Pentru cei sărmani în lipsă, şi aceasta-nseamnă sare.

Sare şi-n îmbrăcăminte, după gustul creştinesc,
Fără pantaloni, femeia, fără tunsul bărbătesc.
Fără aur şi podoabe fără haine scumpe, fine,
Ci smerite şi sărate ca femeile creştine.

Fraţilor, în toate sare, în purtare, în cuvânt,
Cine predică să fie însoţit de DUHUL SFÂNT.
Dacă nu-i de sus izvorul, masa binecuvântată,
Dacă facem noi programul, ea rămâne nesărată.

Pot să fie cât de multe, şi cântări, şi poezioare,
Dacă nu se simte harul, nu e bine, nu e sare.
Pot să cânte cât de multe şi orchestre şi fanfare,
Dacă nu se-ntorc la DOMNUL cei ce-ascultă, nu e sare.

Unii denumesc fanfara numai pentru-nmormântări,
E adevărat, priviţi-o, după patru cinci cântări
A intrat în groapa rece timpul mort, purtat de val,
De frigomele ce sună marş funebru în local.

Şi Adam lipsit de slavă după negrul lui păcat,
Frunze lungi şi frunze late le-a cusut şi le-a-mbrăcat.
Sarea care-şi pierde gustul e călcată în picioare,
Sau mai bine zis, creştinul fără pocăinţă moare.

Oameni fără de esenţă, biruiţi de-a lor păcate,
Slujba ce-ar mai vrea s-o facă, este fără greutate.
Ei încearcă, se ridică în Numele Lui ISUS,
Dar degeaba, sarea sfântă, pocăinţa lor s-a dus.

Lumea care îi cunoaşte râde batjocoritor
De cântarea, poezia sau de predicile lor.
Asta-i cea mai neplăcută, cea mai nedorită stare,
Să fii sare lepădată şi călcată în picioare.

După ce-ai purtat în spate porţi de fier şi porţi de-aramă
Duelând cu duhuri rele, să fii gol şi plin de teamă.
Fiu risipitor, sau sare, care ţi-ai pierdut tăria,
Dacă vrei să vii acasă, leapădă-ţi complet mândria.

Lumea e un nor cu ape tulburate şi amare,
Vindecarea lor se face dacă pui în ele sare.
Ştiţi Elima, vrăjitorul, om din lume, fiere-amară,
Lumea fără pocăinţă e păgână, e murdară.

Lumea fără pocăinţă e departe de Scriptură,
Ei se roagă, au credinţă, dar şi blestemă şi-njură.
Vorbe multe, vorbe goale, vorbe care nu-s sărate,
Ah, şi câtă urâciune, şi blestemuri, şi păcate!

Pentru ei ISUS ne cheamă să fim pildă, să fim sare,
Ei văzând în noi pe DOMNUL să se-ntoarcă din pierzare,
Pentru ei şi Lot sărmanul, sufletul şi-l chinuieşte,
Ca să steie în Sodoma, DUMNEZEU îngăduieşte.

Pentru ei bătrânul Noe a fost pildă, a fost sare,
„Fraţilor, sfârşitul vine!” însă nu i-au dat crezare.
Dariu nu-i găseşte vină, Daniel, ce om ales!
El învinge prin credinţă al păgânilor proces.

Pentru toţi Pilat rosteşte: „Nu găsesc în El vre-o vină!”
Căci ISUS Mântuitorul a fost sare şi lumină.
Oameni răstigniţi pe cruce, aruncaţi de vii la fiare, ‘
Oameni care pentru alţii au fost pildă, au fost sare.

Cum ne-a arătat şi Pavel când le scrie la evrei,
Lumea veche, păcătoasă, n-a fost vrednică de ei.
Îmbrăcaţi în piei de capre, şi prin peşteri alungaţi,
Aţi avea curaj să spuneţi că sunteţi cu-aceştia fraţi?

Nu aş vrea să înţelegeţi adevărul încâlcit,
Nu erau sălbatici sfinţii, lumea nu i-a suferit.
Lumea şi stăpânitorul veacului întunecos,
Este supărat de moarte pe urmaşii lui HRISTOS.

Fraţilor, ISUS ne cheamă la războiul stelelor,
Nu cu arme nucleare, ci cu duhuri din popor.
Cu stăpânitori de triburi, îngeri fără adorare,
Care duc război de moarte cu întreaga adunare.

Îmbrăcaţi în piei de capră mai găseşti şi astăzi fraţi,
Tot prin peşteri, dar mai fine, mai prin dosuri camuflaţi.
Vin cu haină transparentă biete chipuri la-nchinat,
Ce să fie-n pas cu vremea şi cu veacul lepădat.

Vin copiii cu mustaţă, şi cu plete, ce să spui,
Îngerul căzut se luptă ca să facem voia lui.
Ah, şi câtă murdărie, necredinţă, răutate,
Numai dreapta judecată le va arăta pe toate.

Dar cu toate-acestea DOMNUL ne-a chemat pe fiecare
Să luptăm lupta cea bună şi să fim în lume sare.
În această luptă mare împotriva celui rău,
Noi învingem prin credinţa în ISUS şi DUMNEZEU.

Iar în urma biruinţei după luptele purtate,
Cu ISUS Mântuitorul vom sta în eternitate.
Până-n ziua, până-n ceasul, până-n clipa ceea mare,
DOAMNE dă-ne ajutorul ca să fim în lume sare!

Dionisie Giughici

Eu nu ştiu cum…

Eu nu ştiu cum Te-ai îndurat
De m-ai ales şi m-ai chemat,
Căci eu nimic n-am făptuit
Să fiu iertat şi miluit!

Ce oare să-Ţi fi arătat,
Că n-am avut decât păcat?
Cum oare Tu, la un tâlhar,
I-ai dăruit atâta har?

Cum oare-atât Te-ai aplecat
Şi din adânc m-ai ridicat?
O, Doamne, ştiu: Tu m-ai primit
Şi m-ai ales, căci m-ai iubit!

Pe tot întinsul viitor
Doresc să-Ţi fiu ascultător,
Recunoştinţă arătând
Iubirii Tale orișicând.
Căci, Doamne, tot ce Tu mi-ai dat
E numai har nemeritat!

Traian Dorz

Sa fii si tu ca si Andrei

Să fii si tu ca si Andrei,
Cel chemat, el, cel dintâi…
Totul este doar sa vrei
Vino, pâna când amâi?

Să-i duc pe altii la Isus
Ca Ioan, as vrea sa fiu si eu!
Să spun cum si el a spus;
Iata Mielul lui Dumnezeu!

Si-atunci altii, ca Andrei,
Sa-nteleagă vestea buna,
Tu ca ucenici sa-i iei,
Pană vor primi cununa.

Noi gasit-am pe Mesia,
Salvatorul, pe Hristos!
Vino azi, ca-n vremea aceea,
Vino, sa fii de folos!

Bine e sa fii ca Filip,
Sa-ti faci dreapta socoteală!
Dar mai bine ca Andrei,
Cu solutii, cu-ndoială…

Era acolo un băietel
Cu cinci paini si doar doi pesti.
Acestea sunt doar putintel
Sa poti multimea s-o hranesti?

Ooo! Da, că-i Dumnezeu ce poate,
Ieri si azi si-n vesnicii!
Pâinea Lui si azi o-mparte
Dar mai exista acei copii?

Mai există acei copii,
Care au putin, putin,
Cu ceva de la părinti,
Sa manance pana vin?

Sa fim o piesa principală
În mecanismul lui Hristos.
Si chiar daca avem indoială,
S-o spunem astazi lui Hristos!

Niste greci au venit la templu
Si lui Filip ei au spus:
Vroiau sa-l vada pe Isus
Si Filip la Andrei s-a dus.

Sa-i spui Domnului dorinta
Oamenilor ce vor sa-L vadă!
In inimi du-le credinta
Si-n Isus apoi sa creadă

Sa stim ca numa-n astă viată
Putem sa fim intermediari
Oamenilor ce cu dorintă
La Tin-să vina cu credintă
Doamne, fă-ne îndrumători!

A.Ion-Lucian