Ne-ai invitat la Tine…

Ne-ai invitat la Tine
Isuse, și-am răspuns
Și n-au mai fost suspine
Căci haru-Ți ne susține
Și-n Tine ne-am ascuns
C-ai zis: “Veniți la Mine”

Ne-ai explicat tot planul
Din Paradis adus
Ne-ai spus că nu ecranul
Ne vindecă aleanul
Ci jertfa Ta, Isus
(Nu lumea și nici banul).

Ți-am înțeles chemarea
Făcută-n dulce grai
Și toată frământarea
Primit-a vindecarea
Și-uniți în sfânt alai
Am învățat lucrarea.

Ne-ai invitat la viață
De frumuseți cerești
Cuvântu-Ți e dulceață
În Tine e verdeață
De stări dumnezeiești
Lumini dau a Ta Față.

Eram pierduți în spațiul
Cel plin cu falimente
Dar a sosit și ceasul
Când auzit-am glasul
Cu vorbe elocvente
Și-am biruit impasul.

De-atunci ne merge bine
În lumea de probleme
Când încercarea vine
Noi apelăm la Tine
În orice loc sau vreme
Căci Haru-Ți ne susține.

George Cornici

7 Iulie

Am pus deoparte această dimineaţă pentru a reîmprospăta memoria cititorului asupra subiectului rugăciunii pentru pastori, şi implorăm fiecare creştin să răspundă cererii din text, înălţată de apostol şi repetată de noi. Fraţilor, munca noastră este de o solemnitate importantă, şi implică binele sau răul a mii de oameni. Noi tratăm cu sufletele afacerile veşnice ale lui Dumnezeu, şi cuvântul nostru este fie o mireasmă de viaţă spre viaţă, fie de moarte spre moarte. Asupra noastră apasă o mare responsabilitate, şi va fi nevoie de o mare îndurare ca să fim găsiţi nevinovaţi de sângele oamenilor la sfârşit. Ca ofiţeri în armata lui Christos, suntem o ţintă specială pentru furia oamenilor şi diavolilor; ei aşteaptă să ne împiedicăm şi încearcă din toate puterile să ne oprească.

Chemarea noastră sfântă ne aduce ispite de care tu eşti ferit. Cel mai adesea ne împiedică să ne bucurăm în mod personal de adevăr în timpul lucrării şi să îl tratăm oficial. întâlnim multe cazuri încâlcite, şi mintea noastră este tulburată. Vedem căderi dureroase, şi inimile noastre sunt rănite; vedem milioane de oameni pierind, şi sufletul nostru se scufundă. Vrem ca tu să beneficiezi de predicile noastre. Vrem şa fim o binecuvântare pentru copiii tăi. Dorim să fim folositori sfinţilor şi păcătoşilor; de aceea, dragă prietene, mijloceşte ipentru noi în faţa lui Dumnezeu. Suntem nefericiţi când nu avem parte de ajutorul rugăciunilor tale, dar dacă trăim prin cererile tale suntem fericiţi.

Nu trebuie să aştepţi binecuvântare de la noi, ci de la Stăpânul nostru, dar de multe ori El a oferit binecuvântări prin pastorii Săi. Cere, deci, iar şi iar, să fim vasele de lut în care să aşeze Domnul comoara Evangheliei. Noi, întreaga companie de misionari, pastori, misionari ai oraşelor şi studenţi, vă implorăm în numele Domnului ,fraţilor, rugaţi-vă pentru noi”.

Meditatii zilnice C.H. Spurgeon

Împrejurările vieții…

Ale vieții-mprejurări
Nu ne pot descuraja
Ne-ntăresc acele stări
Ce-aduc binecuvântări
Și ne pot încuraja
În momente de-ntristări.

Ale vieții circumstanțe
Nu ne pot intimida,
Nu pot ofili speranțe.
Iar imensele distanțe
Nu pot a ne separa
De eterne siguranțe.

De-ar fi jugul cât de greu
Știm Cine-i Mântuitorul
Ne-nsoțește pe traseu.
Iar pe-acei ce au tupeu
Să ne-atace viitorul
Îi oprește Dumnezeu.

Mai veni-va încercarea,
Iar va bate greul val
Dar vom auzi chemarea
Să continuăm lucrarea
Pân’ ajunge-vom la Mal
Unde-așteaptă sărbătoarea.

Inamici vor mai apare
Să ucid-al nostru plan
Dar simți-vom ușurare,
Vom vedea realizare
Și vom merge cu elan
Spre eternele hotare.

Ataca-ne-vor tentații
Să distrugă ce-am cules
Dar vom sta-n fortificații
Unde vin toți aliații
Care-arată interes
Pentru sfintele locații.

De-am fi prinși în vijelie
(Cum am fost de-atâtea ori)
Sau în clipe de-agonie
Cu curajul lui Ilie
Vom ieși biruitori
Fredonând o melodie.

Orice-aduce viitorul
Bine știm: păziți vom fi
Știm al cui este controlul
De aceea tot poporul
Cu cântări se va uni
Să-și adore Creatorul.

George Cornici

7 Iunie

Urâţi răul, cei ce iubiţi pe Domnul.” Psalmi 97:10

Ai motive întemeiate să „urăşti răul”. Gândeşte-te cât de mult te-a rănit deja! O, ce lume de înşelări păcătoase a adus în inima ta! Păcatul te-a orbit atât de mult, încât nu ai mai putut
vedea frumuseţea Mântuitorului; te-a surzit atât de tare, încât nu ai mai auzit chemarea blândă a Răscumpărătorului. Păcatul ţi-a aşezat picioarele pe calea morţii, şi a turnat otravă în izvorul fiinţei tale. Ţi-a infectat inima, şi a facut-o „nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea” (Ieremia 17:9). O, ce fiinţă erai atunci când răul şi-a făcut lucrarea în tine, înainte de intervenţia harului divin! Erai un moştenitor al răului, ca şi ceilalţi; alergai „după mulţime ca să faci rău” (Exod 23:2). Aşa eram cu toţii; dar Pavel ne aminteşte că „aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în numele Domnului Isus Christos, şi prin Duhul Dumnezeului nostru” (1 Corinteni 6:11).

Avem motive întemeiate, într-adevăr, să urâm răul, când privim înapoi şi îi vedem faptele mortale. Răul ne-a înşelat atât de mult, încât sufletele noastre ar fi fost pierdute dacă iubirea atotputernică nu ar fi intervenit să le răscumpere. Chiar şi acum este un vrăjmaş atotputernic, păzind să ne facă rău şi să ne tragă la pierzare. De aceea „urâţi răul”, creştini, dacă nu vreţi să aveţi necazuri. Dacă vreţi să vă presăraţi cărarea cu spini şi să plantaţi urzici pe pernele patului de moarte, atunci neglijaţi să „urâţi răul”; dar, dacă vreţi o viaţă fericită şi o moarte paşnică, atunci umblaţi pe cărările sfinţeniei, urând răul până la capăt. Dacă vă iubiţi cu adevărat Mântuitorul şi vreţi să-L onoraţi, atunci „urâţi răul”. Nu există nici un leac care să biruiască mai repede răul din sufletul creştinului ca părtăşia îmbelşugată cu Domnul Isus. Locuieşte cu El, şi îţi va fi imposibil să fii în pace cu păcatul.

Orânduieşte-mi paşii pe cărarea Ta
Şi fa să am o inimă curată,
Fereşte de păcat făptura Ta
Şi ţine-i conştiinţa neîntinată.

Meditaţii C. H. Spurgeon

28 Mai

Pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit.” Romani 8:30

Iată un adevăr preţios pentru tine, credinciosule. Se poate să fii sărac, în dureri sau necunoscut, dar, ca să te, încurajezi, aminteşte-ţi de chemarea ta şi de consecinţele care decurg din ea, în special de binecuvântarea despre care vorbeşte textul din dimineaţa aceasta. La fel de sigur ca faptul că eşti copilul lui Dumnezeu astăzi, este şi faptul că în curând toate încercările tale se vor sfârşi, şi fruntea ta obosită va fi încununată cu slavă, iar mâinile trudite vor flutura ramuri de măslin. Nu te plânge de necazurile tale, bucură-te, fiindcă în curând vei fi acolo unde „nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere” (Apocalipsa 21:4).

Carele de foc se află la uşa ta, şi într-o clipă, veţi ajunge în slavă. Cântarea de slavă este pe buzele tale. Porţile cerului se deschid să te primească. Nu te gândi că nu vei reuşi să intri. Dacă El te-a chemat, nimic nu vă va putea despărţi de dragostea Lui. Suferinţa nu poate rupe legătura de iubire; focul persecuţiei nu poate arde verigile, ciocanul iadului nu poate sfărâma lanţul. Vocea care te-a chemat la început te va chema din nou de la pământ spre cer, de la întunericul morţii la slava nemărginită a veşniciei.

Stai liniştit, inima Celui care te-a răscumpărat bate pentru tine cu o iubire nesfârşită. În curând vei avea parte de slava care ţi-a fost pregătită; te mai afli aici doar pentru a te pregăti în vederea moştenirii; odată pregătit, aripile îngerilor te vor purta pe muntele păcii, bucuriei şi binecuvântărilor, unde Departe de o lume de durere şi păcat cu Dumnezeu alături, pretutindeni, neîncetat vei rămâne pentru totdeauna.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Chemarea

Privește umbra cum se lasă
Și te adoarme-n nepăsare,
Nu mai ai mult și pleci acasă
Și, totuși, asta nu te doare?

Hai, lasă tot ce te oprește,
Ascultă-a cerului chemare
Să simți pe Cel ce te iubește,
Care te vrea cu-nverșunare.

Dar tu, ca suflet singuratic,
Care trăiești în lumea mare,
De ce mai vrei să fii ostatic
În astă lume, trecătoare?

Și eu, am fost la fel ca tine,
Aveam în mine, doar sfidare,
Mă consumam pe căi străine,
Precum un muc, de lumânare.

Deodată-n viață, mi-a sosit
O mare veste de salvare.
Eram uimit de ce-am găsit
Și-n mine, s-a produs schimbare.

Am vrut atunci, să uit de tot
Și să-arunc totul în uitare,
Căci, când trăiam, eram ca mort.
Acum sunt viu și am scăpare!

Hai, vino, dar și tu acum
Și nu mai sta-n a ta visare,
Căci, s-o sfârși și al tău drum
Și-odat` cu el și harul mare.

Dumitru Gheorghiu

Chemarea Ta

Ce stranii par astăzi chemările lumii
Și ce amăgire-n sclipirile humii!
Golite de sens și de orice putere,
Se luptă să-mi fie stăpâne pe vrere!

Dau buzna, de-o vreme, potop de-ntrebări,
Iar gându-mi se-oprește la mii de chemări,
Dar Duhul mă-ndeamnă, ar vrea să Te caut,
Cu șoapte suave ca-n sunet de flaut.

La taine, la lacrimi îmi spui c-ai răspuns,
Doar Tu vezi ce ochiul firesc n-a pătruns,
Mâhnit, al meu suflet sfielnic Te cheamă,
În lume-i apusul, de „mâine” mi-e teamă.

Când duhu-anticristic în lume pătrunde,
Sub sfânta-Ți aripă, cu milă, m-ascunde,
În foc, prin furtună, în susurul blând,
Vorbește și pune-mi peceți pe-orice gând!

“Cheamă-Mă și-ţi voi răspunde și îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunoști.” (Ieremia 33:3)

Olivia Pocol 

Se merită să suferi?

Text: 2 Corinteni 12:7-10

…suferim cu adevărat împreună cu EL ca să fim si proslăviţi împreună cu EL Romani 8:17

Potrivit unui articol publicat în ziarul Detroit News, jucătorul de baseball (joc asemănător cu oină de la noi n.tr.), Kirk Gibson, este descris ca un om ce ştie să sufere. În anul 1980 şi-a rupt cartilajul de la încheietura mîinii. Doi ani mai tîrziu i s-a inflamat genunchiul stîng, o întindere a muşchiului gambei stîngi şi o luxaţie serioasă a încheieturii mîinii stîngi. În anul 1983 a suferit o operaţie la genunchi, iar în anul 1985 a avut nevoie de 17 copci după ce a fost lovit direct în gură cu mingea. Pe lîngă aceasta şi-a contuzionat muşchiul tendonului de la genunchi, şi-a rănit călcîiul drept şi a suferit o luxaţie a gleznei la piciorul stîng. Cea mai gravă rană a implicat distrugerea parţială a cîtorva ligamente ale gleznei în anul 1986, an prezis a fi cel mai bun din cariera sa sportivă. Cînd a fost întrebat despre dureri, se spune că el a zis: „Viaţa are plusurile şi minusurile ei… Dar pentru plusurile carierei mele, ale mele personale şi ale familiei mele, merită să sufăr.

Este calea pe care mi-am ales-o”. Faptul că nu există biruinţă fără suferinţă este un adevăr valabil şi în alte domenii ale vieţii. Niciodată răsplătirile ei nu vor fi atît de mari ca atunci cînd omul hotărăşte să sufere împreună cu Cristos pentru a-i ajuta pe alţii şi pentru gloria lui Dumnezeu. Apostolul Pavel este un exemplu de prima mînă. El a acceptat suferinţa ca pe o parte necesară a ceea ce dorea el cel mai mult să facă în viaţă. N-a văzut în adversităţi o problemă. A considerat că aprobarea lui Dumnezeu şi binele altora erau cu mult mai importante decît orice suferinţă şi necaz pe care le-a experimentat în timp ce-şi împlinea chemarea. Atît în cuvintele lui, cît şi prin exemplul său, apostolul ne arată că suferinţele cu Cristos nu pot sta alături de slava viitoare. Să învăţăm de la el. M.R.D. II

Nu contează mult în astă viaţă
Ploi şi soare, nori şi vînt.
Dacă Domnul Isus e de faţă,
Orice pierderi doar cîştiguri sînt.” Beers

Nu există biruinţă fără suferinţă.

Painea zilnica

Veghere

In Cartea prăfuită și uitată
Pe-un raft de bibliotecă prin unghere
Sentința omenirii a fost dată
Concluzia a fost detaliată
Iar spre final chemarea e lansată
Și ni se cere insistent veghere.

Privind la vremuri să luăm aminte
La tot ce spun cuvintele Scripturii
Căci lumea s-a dezis de cele sfinte
Orbiți de-Acela ce întruna minte
Încolonați se-ndreptă spre morminte
Pierduți și infectați de fructul urii.

Planeta s-a umplut de silnicie
Iar necredința e la ea acasă
Tot mai puțin credința este vie
Și tot mai rar gândim la veșnicie
La ziua glorioasă ce-o să vie
Când ne vom îndrepta spre Sfânta Casă.

Aidoma ca și-n zilele lui Noe
De parcă viața nu se mai termină
Suntem încorsetați de bunăvoie
Ca însemnați cu-a Celui Rău aloe
Muncim din greu și construim în voie
Și tot ce ne dorim e burta plină.

Mai vin din când in când evenimente
Menite înadins să ne trezească
Când parte-avem de tragice momente
Sau suferințe tot mai evidente
Ce sunt mesaje sau strigări stridente
Să nu uităm de Patria Cerească.

Să ne-amintim că este-o judecată
Și-n fața-I Sfântă, toți, la Tronul Veșnic
Ne-om prezenta cu fruntea aplecată
Să scape n-are nimeni cum să poată
Vinovăția trebuie-arătată
De-un Drept Judecător și pururi Vrednic.

Doar cel spălat de al Jertfirii sânge
De vina-ntreagă și de-a lui păcat
Doar cel ce se întoarce și se frânge
Și-a lui păcat îl leapădă și-l plânge
Cu-a lui veșmânt albit de Sfântul sânge
E mântuit, pe veci justificat.

Și iată vine ziua cea vestită
Iar cerul și pământul se-ngozește
Căci lumea fără grijuri se agită
Nestigheriți ca astrele pe-orbită
Dar sufletește nu e pregătită
De ziua judecății ce sosește.

Vorbindu-ne de ziua glorioasă
Atât a precizat Mântuitorul
Că sigur se va-ntoarce și că-I pasă
Că pregătește-un loc la El acasă
Pentru acei cu inima aleasă
Ce Îl iubesc și-ntruna I-au dus dorul.

Și-acei care pe Domnul Îl așteaptă
Nu-și pun nădejdea-n avuții sau bani
Ei merg calea-ngustă și cea dreaptă
Urcând mereu prin har treaptă cu treaptă
Urmând porunca sfântă și-nțeleaptă
Rostită de vreo două mii de ani.

În timp ce mulți se-afundă-n letargie
Ei n-ațipesc, având o minte trează
Pot fi războaie, boli sau pandemie
Oricâte-au fost și câte-or să mai fie
Ei poartă-n suflete nădejdea vie
C-au înțeles Cuvântul și veghează.

”Vegheați că nu știți ziua și nici ceasul”
”Vegheați să nu cădeți amărăciunii”
De două mii de ani răsună glasul
”Vegheați un ceas să biruiți impasul”
”Veghează” și ”păzește” la tot pasul
”Vegheați dar în vederea rugăciunii”!

Doar Tu ști Doamne când e stabilită
Măreața zi de slavă și mistere. .
Salvează orice oaie rătăcită
Unește toată turma risipită
Noi suntem moștenirea Ta iubită
Ne-ajută la capitolul ”veghere”.

Din ce in ce sunt vremuri tot mai grele
Se cere tot mai multă distanțare
Și speriați de toate câte cele
Că-s regulile bune sau că-s rele
La unison toți se supun la ele
Să-și scape viața caută fiecare.

Și-n numele solemn al sănătății
S-a ignorat porunca scrisă-n Carte
Puțini mai stau de strajă azi cetății
Și-s conștienți că vine ziua plății
Acum încă de Harul bunătății
Și-al îndurării Tale avem parte.

Ne dă răbdare și înțelepciune
Să n-obosim cumva și să cădem
Să nu-ncetăm și altora a spune
Sau să ne-oprim să facem fapte bune
Și-n ziua când trompeta o să sune
Să ne gasești lucrând și să veghem!

Daniel Hozan

Chemarea lui Dumnezeu

Cristos m-a trimis nu să botez, ci să propovăduiesc Evanghelia.

1 Corinteni 1:17

 

Pavel spune aici că Dumnezeu ne cheamă să predicăm Evanghelia. Dar aduceţi-vă aminte ce înţelege Pavel prin „Evanghelie”: realitatea Răscumpărării prin Domnul nostru Isus Cristos. Noi suntem înclinaţi să facem din sfinţire scopul final al predicării noastre. Pavel foloseşte experienţa personală doar ca o ilustrare, nicidecum ca un scop în sine. Nicăieri nu ni se porunceşte să predicăm mântuirea sau sfinţirea; ni se porunceşte să-L înălţăm pe Isus Cristos (Ioan 12:32).

Este o denaturare să spunem că Isus Cristos a suferit în actul Răscumpărării pentru a mă face pe mine sfânt. Isus Cristos a suferit pentru a răscumpăra întreaga lume şi pentru a o aşeza întreagă şi reabilitată înaintea tronului lui Dumnezeu. Faptul că noi putem experimenta Răscumpărarea este o ilustrare a puterii realităţii Răscumpărării, dar nu acesta este scopul ei final. Dacă Dumnezeu ar fi om, cât L-ar durea inima şi cât de obosit ar fi din cauza cererilor constante pe care le facem pentru mântuirea şi sfinţirea noastră. Îl solicităm de dimineaţa până noaptea cerând lucruri pentru noi înşine – ceva din care noi să fim scăpaţi!

Când vom ajunge la fundamentul realităţii Evangheliei lui Dumnezeu, nu-L vom mai deranja pe Dumnezeu cu micile noastre plângeri personale.Singura pasiune a vieţii lui Pavel a fost să predice Evanghelia lui Dumnezeu. El a acceptat cu bucurie dureri, deziluzii şi suferinţe, dintr-un singur motiv: deoarece aceste lucruri i-au păstrat neclintit devotamentul faţă de Evanghelia lui Dumnezeu..

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

OSWALD CHAMBERS