Vreau să Te cânt

În fiecare zi ce vine
Vreau să Te cânt, Isuse drag,
Că doar cu Tine și prin Tine
Pot trece-al veșniciei prag.

Cu moartea Ta și Învierea
Ne-ai dat o șansă și-un drum nou,
Și-acum doar Tu ne dai puterea
De-a Te urma, preasfânt Erou!

Te rog să ne îndrumi Tu gândul
Și să ne-arăți ce-i de făcut,
Cât timp vom mai umbri pământul
Să Te urmăm, să ne fii Scut!

Te laud, Doamne, înc-o dată
Și în continuu voi găsi,
Când caut cu privirea-roată,
Motive noi de-a-Ți mulțumi.

Din suflet mi-ai luat furtuna
Și m-ai îndepărtat de rău,
Că m-ai iubit întotdeauna
Și astăzi sunt copilul Tău.

Veghem cu inima-n alertă,
Căci și prin Duh, și prin Cuvânt,
Ne spui ce-aproape e momentul
Venirii Tale pe pământ!

Cu psalmi de laudă în inimi,
Recunoștință în priviri,
Noi așteptăm un semn din ceruri
Al iminentei Reveniri.

Și dependenți de-a Ta iertare,
Nu încetăm a Te slăvi,
Că-n orice timp și-orice lucrare
Prin harul Tău vom birui!

Laura Minciună 

Locuitor al cerurilor sfinte

„El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti*, în Hristos Isus, ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea* Lui faţă de noi în Hristos Isus.” Efeseni 2:6,7

Eu sunt locuitor al cerurilor sfinte,
Cel așezat de Dumnezeu în locurile ce-s cerești
Și-n faptele ce-s pregătite dinainte
Eu umblu, căci așa în mine, Doamne, crești!

Cu trupul meu sunt încă jos, în vale
Dar eu trăiesc în cer, cu Dumnezeu
Și tot ce văd, e slava Ta în cale
Prin înfierea care strigă Ava-n pieptul meu!

Sunt cetățean în cerurile cerurilor Tale
Servesc ca laudă slăvilor divine
Tot ce e pământesc am lepădat în vale
Și taina voiei Tale, Doamne, este-n mine!

Tot ce sunt azi e izvorât din sfatul voiei Tale
Căci nu-i nimic neaprobat de Tine
Și hotărârea Ta mi-a stat la cruce-n cale
Când harul Tău s-a revărsat spre mine!

Deschide-mi ochii, Doamne, să Te văd mai bine
Ca să pricep nădejdea cunoștinței Tale
Și pune-un duh de-nțelepciune-n mine
Și-adu-mi, Isus, din cerul Tău pe cale!

Camelia Stîngaciu 

Marea reunificare a familiei

Text: Genesa 49:28-33

Iacov… şi-a tras picioarele în pat, şi-a dat duhul, şi a fost adăugat la poporul său.” Genesa 49:33

Un creştin care ştia că va muri curand şi-a chemat pe cei trei fii pentru a-şi lua rămas bun de la ei. Doi dintre ei credeau în Cristos ca Mantuitor, şi lor le-a spus: „La revedere, fiii mei, ne vom vedea la dimineaţă!” Apoi întorcandu-se spre cel de-al treilea fiu, i-a zis simplu cu tristeţe în glas: „Adio, fiule!” Tanărul, foarte tulburat, l-a întrebat: „De ce spui aşa, tată? De ce nu mi-ai spus şi mie că ne vom revedea în dimineaţa aceea?” „Pentru că tu, a spus tatăl, nu L-ai primit niciodată pe Domnul Isus ca Mantuitorul tău. Din această cauză mă doare atat de mult pentru tine acum cand te voi părăsi. N-am să te mai văd niciodată”. Fiul, plangand, l-a întrebat cum poate fi şi el salvat. „Dacă doreşti, atunci crede în
Cristos, i-a explicat tatăl, şi,într-o zi, familia noastră va fi întreagă în veşnicie”.


Ca credincioşi, avem nu numai perspectiva unei eternităţi binecuvantate şi plină de bucurie cu Cristos, dar avem şi asigurarea că-i vom vedea din nou pe cei dragi în ceruri. Cand un credincios moare, el este „adăugat la poporul său”, în prezenţa Domnului. Dar dacă vom avea privilegiul să trăim, atunci cand va veni Isus, ne vom reunifica cu ei în văzduh. Ni se spune că atunci cand El va coborî din cer „şi întai vor învia cei morţi în Cristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi împreună cu ei în nori, ca să întampinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul” (1 Tesaloniceni4:16, 17).
Da, credincioşii pot aştepta cu bucurie clipa de-a participa la marea reunificare a familiei. – R.W.D.

Cand se va sfarşi viaţa mea
Şi voi ajunge-n ceruri sus,
La ţărm mă vor întampina
Cei ce-naintea mea s-au dus.”– Reef

Moartea nu poate desface ceea ce uneşte crucea

Painea zilnica

Acolo Sus , în Ceruri !

Acolo Sus, în Ceruri, e-un Domn ce ne iubeşte
Şi ne alintă veşnic, la fel, pe orişicare!
Aici, în nedreptate, noi ne urâm orbeşte!
De ce mâhnim cu-aceasta o Fiinţă-ndurătoare?

Acolo Sus, în Slavă, e-un Domn cu har de pace,
Veghind cu-aleasă milă pe omul în nevoie!
Aici, în reacredinţă, noi ne luptăm rapace
Pentru un ban nesigur! Aceasta-i a Sa voie?

Acolo Sus, în Raiul Preasfânt şi Bun, e-o Rază
Ce-aşteaptă în Lumina-I un suflet ca să-l culce!
Aici, în destrămare, abia găsim o oază
Să ne-ntreţinem viaţa! Nu EL ni-e apa dulce?

Acolo Sus, cu milă, noi ne aflăm Iertarea,
Credinţa şi Smerirea, ce jos, nu-s spre găsire!
Dacă dorim acestea şi căutăm Salvarea,
De ce nu-I spunem Ruga ce-aduce Mântuire?

Horia Costina  

Nu esti inca acasa

Text: Filipeni 3:17-4:1

Dar cetăţenia noastră este in ceruri, de unde aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Cristos.” Filipeni 3:20

Eroii de azi sunt adesea supraestimaţi. Multe din personalităţile sportului, cantăreţi sau stele de cinema, primesc aclamaţii care sunt cu mult mai mari decît nivelul realizărilor lor. Pe de altă parte, creştinii fac lucruri cu semnificaţii eterne, prin rugăciune şi slujire pentru Domnul, şi îşi petrec întreaga viaţă în obscuritate. Pentru a nu pierde perspectiva reală, trebuie să avem întotdeauna în minte faptul că viaţa aceasta este numai o pregătire pentru gloria care va urma.
Istorisirea de mai jos, foarte cunoscută de altfel, va ilustra a ceastă afirmaţie.

Cand Theodore Roosevelt era preşedinte, a fost la o partidă de vanătoare în Africa. La reantoarcerea în Statele Unite, un misionar care se reîntorcea după 40 de ani de slujire din junglele Africii, călătorea cu acelaşi vapor. Cand vaporul a ancorat, aclamaţiile şi aplauzele celor ce-l aşteptau pe şeful executiv american, au însoţit debarcarea sa; dar, nu a fost nimeni care să-l aştepte pe misionar. Pe moment, omul lui Dumnezeu a fost cuprins de milă faţă de el însuşi. S-a gandit, că atunci cand preşedintele vine acasă după o scurtă partidă de vanătoare, sute de persoane s-au adunat să-l salute. Dar, Doamne, cand unul din lucrătorii Tăi, unul din misionarii Tăi, vine acasă după o viaţă de slujire, nu e nimeni să-l salute. Imediat însă a auzit parcă şoapta Domnului: „Dar, fiul Meu, tu nu eşti încă Acasă”.
Copilule al lui Dumnezeu, nu te-ai simţit şi tu la fel ca misionarul acela credincios? Atunci uită-te la binecuvântata realitate exprimată atît de frumos de textul de azi. Cetăţenia ta nu e în lumea aceasta. Intr-o zi vei primi salutul binemeritat de bun venit acasă. – D.J.D.

Cand munca-ţi va fi gata,
Duios te va chema acasă.
O, ce sfantă bucurie
Şi revedere glorioasă! ”  – Anonim

Cea mai bună folosire a vieţii este s-o cheltuieşti pentru ceea ce poate ramanea după ea

Painea zilnica

Gata de plecare

Text: Psalmul 30

…seara vine plansul, iar dimineaţa veselia”. Psalmul 30:5

Viaţa din ceruri este cu mult mai bună decît orice poate oferi pămantul, şi cu toate acestea facem tot ce putem pentru a evita moartea. Dacă ne îmbolnăvim, ne rugăm pentru însănătoşire. Nici psalmistul n-a fost un om diferit de noi. Îşi începe psalmul 30 prin a-L lăuda pe Domnul, pentru că 1-a salvat de la moarte (versetele 1-4). Apoi, declară că suferinţa sa, care reflectă mania lui Dumnezeu, a fost numai temporară, pe cand îndurarea Domnului este veşnică (versetul 5). Ne spune, apoi, de ce s-a îmbolnăvit şi ce a învăţat din suferinţe. Devenise mandru şi Dumnezeu a lăsat boala ca să-1 umilească şi să-i dea o nouă perspectivă a vieţii. El vede mai clar ca oricand că binecuvantările veşnice sunt mult mai mari ca suferinţele prezentului. Încheindu-şi cantarea, se bucură de perspectiva pe care o are, de a-L lăuda pe Domnul veşnic. Dumnezeu 1-a pregătit, astfel că poate muri de-acum în pace.


Cand mama avea în jur de şaizeci de ani, doctorul i-a spus că va muri curand datorită unei boli de inimă. A fost deznădăjduită. Iubea viaţa şi nu voia să-şi lase familia. Ne-am rugat pentru însănătoşirea ei, şi Dumnezeu i-a răspuns cu bunătate, dandu-i încă 12 ani de viaţă. Cu puţin înainte de-a muri, am întrebat-o: „Mămică, încă ţi-e frică de moarte?” Cu un zîmbet mi-a spus: „Nu, sunt gata.”
Creştine, să nu te simţi vinovat dacă nu doreşti să mori. Dumnezeu te-a făcut astfel. Şi nu te îngrijora de moarte. Dumnezeu te va pregăti pentru ziua aceea. Continuă să umbli cu El, să faci voia Sa, să te încrezi în El pentru toate lipsurile tale. Cînd vei fi chemat acasă, Dumnezeu îţi va da harul Său şi vei fi gata de drum. – H.V.L.

Cum sigur vine noaptea, necazu-i aici
Şi sigur ca ziua se duce-n uitare.
Dar mai sigur ca toate va fi bucuria
în ceruri, sublimă şi fără hotare. ”    – D.J.D.

Moartea este ultimul capitol al viepi şi primul capital al eternităţii

Painea zilnica

Comori in ceruri

Text: 1 Timotei 6:3-10

Nu vă stringeţi comori pe pămint, …ci strîngeţi-vă comori în cer …” Matei 6:19, 20

Mulţi creştini sînt atît de mărginiţi, acordînd mai mare valoare vieţii din prezent, decît gloriosului viitor din cer. Din cauza că perspectiva lor este greşită, îşi cheltuiesc timpul greşit, îşi folosesc talentele cum nu trebuie şi îsi investesc banii greşit. Ei adună grămezi, grămezi de bogăţii pămanteşti şi se gîndesc prea puţin să caştige comori în ceruri. Ei uită că pe măsură ce „trimitem dincolo”, tot mai strălucitoare va deveni aşteptarea plecării noastre acolo.
O femeie 1-a întîlnit pe un prieten de-al tatălui ei, pe care nu 1-a mai văzut de mulţi ani. Tatăl femeii fusese un creştin devotat, aşa că a fost deosebit de bucuroasă să-i povestească acestei vechi cunoştinţe despre credinţa tatălui ei în Domnul, despre felul cum făcea faţă suferinţelor, încercărilor, si cum este gata să facă faţă morţii, prietenul dusese o altfel de viaţă. Se dăruise cîştigului de bani, adunînd orice bănuţ pe care 1-a putut şi a devenit foarte bogat. însă nu avea o asemenea perspectivă a viitorului cum avusese prietenul său. I-a explicat acest lucru femeii, spunînd: „Tatăl tău poate fi mult mai optimist în legătură cu cerul decît mine, pentru un simplu motiv. El va merge la comoara lui. Eu o voi părăsi pe a mea!”


Omul s-a exprimat corect. Cînd va veni moartea, aceia ce şi-au ales să trăiască împlinirea egoismului lor vor intra în eternitate cu mainile goale. Dar cei ce au trăit pentru Domnul şi cu înţelepciune au investit în cele veşnice, vor avea o glorioasă intrare acolo. îşi vor găsi comorile adunate în cer.    – R.W.D.

Sfarşind cărarea, în faţa Lui voi sta la judecată,
îmi va arăta comoara în cer de suflet adunată?
Sau voi găsi uimit în marele, cumplitul ceas,
Că tot ce am lucrat, pierdut în lume a rămas?”  


Nu vei lua banii cu tine în cer, dar poţi face investiţii în eternitate.

Painea zilnica

O om

O om ce mergi pe drumul tău n-ainte
Cînd eu te chem, de ce nu vrei să stai?
De ce nu vrei pe plaiurile sfinte
Cu Mine fericire ca să ai?

Tu nu vezi că te-apropii de pierzare
Prin viața care-o duci azi pe pămînt?
De ce nu vrei a harului iertare,
Să scapi și tu din veșnicul mormînt?

Privește-o clipă-n Golgota la Mine
Și vei vedea ce jertfă am adus,
Ființa Mea am dat-o pentru tine
Să poți intra și tu în ceruri sus.

În jurul tău e tot deșertăciune
Satana ce răcnește ca un leu,
Întoarcete din căile nebune
Și vino azi și tu la sînul Meu.

A Mele brațe azi însîngerate
Te pot salva din plînsul cel amar,
Prin crucea Mea poți trece peste moarte
Și poți fi mîntuit prin al Meu har.

O omule ce n-ai voință-n Tine
Să părăsești azi turma lui satan,
Ca mîine vei dori să vii la Mine
Dar n-ai să scapi de șarpele viclean.

Cu lacrimi eu te chem cît încă se mai poate
O omule pribeag pe-acest pămînt,
De vrei adevărata libertate
Primește chiar acum al Meu cuvînt.

O omule zdrobit fără putere
Trezește-te din somnul tău cel greu,
Să te ridici din marea ta cădere
La ușa ta aștept de ani mereu.

O vino la Golgota cu căință
Îngenunchiat la crucea Mea acum,
Adu la Mine-ntreaga ta ființă
Și vino pe al jertfei Mele drum.

Eu te primesc și-ți iert trecutul care
Te-a întinat în viață pe pămînt,
Te pot salva chiar azi de la pierzare
Și vreau să fac cu tine legămînt.

Cu sfinții Mei te duc în fericire
Acolo sus în veșnicul senin,
O omule primește-a Mea iubire
Și pacea Mea și harul Meu deplin.

Pop Alexandru 

Mai aproape

De departe nu se vede
Silueta crucii care
Se inalta in lumina
Ca o pasare spre soare…
Imaginea nu e clara
Cand privesti de peste ape
Sau din magurile firii
Dar… se vede de aproape.

De departe nu se vede
Cine-I pironit si-atarna
Intre ceruri si tarana
Ca sa nu se vada urma…
Urma de pacat dramatic
Ce inunda ochii-n ape…
Nu-i prea clar din departare
Dar… SE VEDE DE APROAPE!

Dintre crengile ispitei,
Frivole, premeditate,
Nu se vede cine plange
Pentru dor de libertate,
Nu se vede nici sudoarea
Care s-anfratit cu Harul
Sa-ti dea nume de OM LIBER
Ca sa nu mai bei paharul.

De departe, doar se-aude
Plans angelic pentru tine
Sau vreo rugaciune sfanta
Incheiata cu suspine…
Dar nu poti lasa in pace
Sufletul sa se adape
Daca nu primesti Cuvantul,
Daca nu vii mai aproape.

Cantecul nu-ti este cantec,
Plansul nu-i adevarat,
Bucuria nu-i intreaga
De esti un insingurat!
Vino, vino!… intra-n Templu!
Departarea nu-i de tine…
Bratul ei, e brat demonic,
Te loveste cu suspine!

Locul tau e langa cruce,
La picioarele iubirii
Ce ti-a dat cadou emfatic
Testamentul mantuirii…
Dumnezeu inca asteapta…
Indrazneste!… nu e greu…
Vino, vino mai aproape
Si succesul e al tau!…


Jercan Danut Alexandru