Nu te îngrijora!

„Uitaţi-vă la păsările cerului… Uitați-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp…”

Matei 6:26,28

Uitaţi-vă cum cresc crinii de pe câmp, ei există pur şi simplu! Gândiţi-vă la mare, la aer, la soare, la stele şi lună – toate acestea pur şi simplu există, şi ce lucrare fac ele! Atât de des, prin eforturile noastre conştiente de a fi statornici şi folositori, distrugem influenţa menita de Dumnezeu să se manifeste prin noi. Isus a spus că există o singură cale de a ne dezvolta din punct de vedere spiritual, şi aceasta este concentrarea asupra Iui Dumnezeu. „Nu vă frământaţi cum să fiţi de folos altora, credeţi în Mine” – fiţi atenţi la Sursă şi din voi „vor curge râuri de apă vie”.

Nu putem ajunge la izvoarele vieţii noastre naturale prin raţiune, iar Isus ne învaţă că, în viaţa spirituala, creşterea nu depinde de concentrarea noastră asupra ei, ci de concentrarea asupra Tatălui nostru din ceruri. Tatăl nostru ceresc ştie în ce situaţie ne aflăm; dacă noi continuăm să ne concentrăm asupra Lui, vom creşte din punct de vedere spiritual ca şi crinii de pe câmp.

Oamenii care ne influenţează cel mai mult nu sunt cei care se opresc să discute cu noi, ci aceia care îşi trăiesc viaţa ca stelele de pe cer sau ca şi crinii de pe câmp, într-un mod cu totul simplu şi neafectat. Acestea sunt vieţile care ne modelează.

Dacă vrei să-I fii folositor lui Dumnezeu, caută să ai o relaţie corectă cu Isus Cristos şi El te va face folositor în fiecare minut pe care-l trăieşti, fără ca tu să-ţi dai seama că eşti folosit de El.

OSWALD CHAMBERS

Priveşte din nou şi consacră-te

„Dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp…, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi?”Matei 6:30

O afirmaţie simplă rostită de Isus este întotdeauna o enigmă pentru noi dacă nu suntem şi noi simpli. Cum să fim la fel de simpli ca Isus? Primind Duhul Lui, recunoscându-L şi încrezându-ne în El, ascultând de El atunci când ne aduce Cuvântul lui Dumnezeu, viaţa ne va deveni uimitor de simplă. „Gândiţi-vă” – spune Isus – „cu cât mai mult vă va îmbrăca pe voi Tatăl vostru, care îmbracă iarba de pe câmp. dacă păstraţi o relaţie corectă cu El.” De fiecare dată când părtăşia noastră spirituală a slăbit, acest lucru a fost posibil din cauză că am avut obrăznicia de a crede că știm mai bine decât Isus Cristos.

Am lăsat grijile lumii să pătrundă în viaţa noastră şi am uitat acel ..cu mult mai mult” al Tatălui ceresc. „Uitaţi-vă la păsările cerului” – singurul lor scop este să asculte de principiul vieţii care esle în ele, iar Dumnezeu are grijă de ele. Isus spune că, dacă tu eşti într-o relaţie bună cu El şi asculţi de Duhul Său care este în tine, Dumnezeu va avea grijă şi de „penele” tale.„Gândiţi-vă la crinii de pe câmp” – ei cresc acolo unde sunt puşi. Mulţi dintre noi refuzăm să creştem acolo unde suntem puşi de Dumnezeu şi de aceea nu prindem rădăcini nicăieri. Isus spune că dacă ascultăm de viaţa pe care Dumnezeu a pus-o în noi. El va avea grijă de toaie celelalte lucruri.

A minţit cumva Isus Cristos? Dacă nu experimentăm acel „cu mult mai mult”, aceasta este din cauză că nu ascultam de viaţa pe care El ne-a dat-o, ne pierdem în tot felul de speculaţii confuze. Cât de mull timp am irosit necăjindu-L pe Dumnezeu cu întrebările noastre, când noi ar fi trebuit să fim absolut liberi să ne concentrăm asupra lucrării Lui? Consacrarea înseamnă a mă pune pe mine însumi necurmat deoparte pentru un singur lucru. Nu ne putem consacra o dată pentru totdeauna. Mă pun eu necurmat deoparte pentru a ţine cont de Dumnezeu în fiecare zi din viaţa mea?

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

OSWALD CHAMBERS

Când se va sfârsi aceasta lume trecatoare

Când se va sfârsi aceasta lume trecatoare,
Când soarele stralucitor va apune,
Când vom sta cu Hristos în glorie
Privind la povestea terminata a vietii,
Atunci, Doamne, voi cunoaste întru totul,
Abia atunci, cât de mult Îti datorez.

Când îi voi auzi pe cei rai
Cazând pe stânci si dealuri,
Când îi voi vedea pornind si sfârsind
În mijlocul iazului de foc,
Atunci, Doamne, voi cunoaste întru totul,
Abia atunci, cât de mult Îti datorez.

Când voi sta în fata tronului
Îmbracat într-o frumusete care nu e a mea
Când Te voi vedea asa cum Esti
Te voi iubi cu o inima fara pacat,
Atunci, Doamne, voi cunoaste întru totul,
Abia atunci, cât de mult Îti datorez.

Când voi auzi laudele cerului
Puternice pentru urechea mea ca niste tunete,
Puternice ca vuiet de multe ape,
Dulci ca glasul melodioasei harfe,
Atunci, Doamne, voi cunoaste întru totul,
Abia atunci, cât de mult Îti datorez.

Chiar pe pamânt, ca printr-un geam
Întunecat, lasa gloria Ta sa treaca,
Fa iertarea sa para atât de dulce
Fa ca ajutorul Duhului Tau sa fie atât de potrivit;
Chiar pe pamânt, Doamne, fa sa cunosc
Ceva din cât de mult Îti datorez.

Ales nu pentru vreo bunatate gasita în mine,
Trezit sa pot fugi de mânie,
Ascuns în coasta Mântuitorului,
Prin Duhul, sfintit,
Învata-ma, Doamne, pe pamânt sa arat
Prin dragostea mea, cât de mult Îti datorez!

Adesea umblu sub acest nor
Întunecat ca giulgiul negru al miezului de noapte;
Dar, când frica e la zenit,
Isus vine si totul e lumina
Binecuvântat Isus! Te rog ajuta-ma sa arat
Sfintilor ce au îndoieli, cât de mult Îti datorez.

Când pasesc pe carari înflorite,
Adesea sunt prins captiv de pacat;
Adeseori cad – dar ma ridic din nou –
Duhul vine – ispititorul fuge;
Binecuvântat Duh! Te rog ajuta-ma sa arat
Pacatosilor obositi, cât de mult Îti datorez.

Adesea noptile pline de tristeti domnesc –
Cu plâns, boala, suspine, dureri;
Dar o noapte doar arde mânia Ta –
Iar dimineata vine si se întoarce bucuria;
Dumnezeu al mângâierii! Te rog ajuta-ma sa arat
Saracilor Tai, cât de mult Îti datorez.

Robert Murray M’Cheyne

Acasă!

Cȃnd Duhul Iubirii desface
Povara din sufletul tău,
Cȃnd gȃndul în inimă toarce
Adânca părere de rău,

Cȃnd sufletul încă mai plȃnge
În zdrențele unui fugar,
Și Crinul Golgotei străpunge
Lăuntrul de piatră, amar,

Cȃnd Harul mai scrie-n cuvinte
Iertare și dragoste-aleasă,
Cȃnd încă te judeci fierbinte
Întoarce-te! Vino acasă!

Întoarce-te! Domnul te-așteaptă
Să vii de la capătul lumii,
Deschide a Cerului poartă
Și intră în Casa Luminii!

Și tu ai prin Domnul viață,
Și tu ești un suflet iubit,
Nu stinge divina speranță:
Isus, pentru toți a murit!

Ascultă Cuvântul chemării
Când Cerul vorbește cu tine;
Din valuri, din mijlocul mării
Întoarce-te frate creștine!

În ceruri sunt multe locașuri
Și dacă de tine îți pasă,
Ia crucea în spate și vino
La Domnul! La Tatăl! Acasă!

Gelu Ciobanu

El vine curând

“Fiţi şi voi îndelung răbdători, întăriţi-vă inimile, căci venirea Domnului este aproape.” (Iacov 5.8)

Ultimul cuvânt din Cântarea Cântărilor este: “Vino repede, iubitule”, şi printre ultimele cuvinte ale Apocalipsei citim: “Şi Duhul şi Mireasa zic: Vino!” La acest cuvânt Mirele dumnezeiesc răspunde: “Iată, Eu vin curând”. Dragostea noastră suspină după arătarea slăvită a Domnului şi se bucură de această dulce făgăduinţă: “Venirea Domnului este aproape”. Ea îndreaptă duhul nostru spre această întâmplare slăvită, care este ca o fereastră prin care aruncăm o privire plină de nădejde. Prin această “fereastră cerească” pătrunde acum peste noi un val de lumină, care ne uşurează lucrul şi suferinţa. În timpul zilelor de încercare, gândul că se apropie această zi de bucurie, ne şopteşte: “răbdare”. Dacă suntem întristaţi că nu vedem rezultatul ostenelii noastre, această slăvită înştiinţare iarăşi ne strigă: “fii răbdător”. Când suntem frământaţi de multele noastre ispite, atunci siguranţa că în curând Domnul Se va întoarce, ne sprijineşte prin acest verset: “întăriţi-vă inimile”. Să fim deci liniştiţi şi “sa rămânem hotărâţi şi neclintiţi, sporind totdeauna în lucrul Domnului”. În curând vom auzi trâmbiţa de argint anunţându-ne întoarcerea Regelui nostru slăvit. Să nu ne înspăimântăm, ci să stăm neclintiţi, căci iată-L pe norii cerului! Chiar astăzi poate să Se arate.

Charles Spurgeon

Straja de îngeri

Ne ți-i Doamne-n paza Ta,
Zi și noapte ne veghezi.
Pe calea bună de-a umbla
Doamne-ntr-una totul vezi.

Mâna Ta-I ocrotitoare
Peste toți și peste mine,
Dragostea-Ți biruitoare
Strâns de Tine,ea ne ține!

Îngerii de straj-ai pus
Pentru unul fiecare,
Singuri…Tu,mereu ai spus;
Nu vom fi în încercare.

Mâna Ta izbăvitoare
Ne apără de vrăjmaș.
Ea ne dă înviorare
Nu ne lasă la necaz!

Garda cerului coboară
Ea ne-mbracă în puteri,
Duhul Sfânt ne-nconjoară
Ca să fim mai tari ca ieri.

Pacea,liniștea,speranța
De la Tine,o primim,
Tu,ești Calea,Tu ești Viața
Singuri nicicând n-o să fim!

Slavă Ți-e și mărire
Pentru câte Tu,ne dai,,
Pentru darul;Moștenire
Sus în Casa care-i Rai.

Doina Ketterer

Daruri preţioase

“Despre Iosif a zis: “Ţara lui va primi de la Domnul, ca semn de binecuvântare, cel mai bun dar al cerului, rouă, cele mai bune ape care sunt jos…”Deuteronom 33.13″ (Noi putem să fim binecuvântaţi cu aceleaşi daruri care au fost făgăduite lui Iosif şi chiar într-un fel mult mai bogat. Da, ca să ne dea tot ce există mai bun în ceruri. Puterea lui Dumnezeu care se desfăşoară spre binele nostru şi lucrarea acestei puteri “de sus” sunt un lucru de mare preţ. Noi am vrea să ne bucurăm de asemenea de pacea lui Dumnezeu, de bucuria Domnului şi de slava Domnului. Să primim în acelaşi timp binecuvântarea a trei Persoane divine, dragostea Iui Dumnezeu, harul lui Isus Cristos şi părtăşia Duhului Sfânt! Sunt bunuri pe care noi le preţuim mai mult decât aurul cel mai curat. Nu, lucrurile de pe pământ nu sunt nimic faţă de lucrurile cereşti.)

Printre aceste daruri, ce preţioasă este “roua”! Noi Îl rugăm pe Dumnezeu să ne dea rouă, şi-L lăudăm pentru aceasta. Ce răcorire, ce mireasmă, ce creştere, ce viaţă aduce roua cu ea. Noi suntem plante din grădina sădită chiar de Dumnezeu şi suspinăm după această rouă a Duhului Sfânt. “Cele mai bune ape care sunt jos” ne vorbesc de apele adânci ale oceanului, din care se alimentează toate izvoarele vii care înviorează faţa pământului. Să fii hrănit mereu din puţurile veşnice ale dragostei dumnezeieşti, ce binecuvântare nespus de mare! Fie ca nici unul din noi să nu aibă linişte până nu va fi căpătat plinătatea Domnului, de unde noi n-avem decât să scoatem de acum înainte, tot ce ne trebuie.

Charles Spurgeon

Roua cerului

“… Şi cerul lui picură rouă.” (Deuteronom 33.28)

Ceea ce este în Orient rouă pentru natura înconjurătoare, tot aşa este influenţa Duhului Sfânt în domeniul harului. Cât de mult am nevoie de ea! Fără Duhul lui Dumnezeu, eu sunt ca o plantă uscată şi neroditoare, care se veştejeşte, slăbeşte şi moare. Dar îndată ce această rouă mă înviorează, mă însufleţeşte şi-mi redă sănătatea, vigoarea şi bucuria, nu mai am nevoie de nimic, căci Duhul Sfânt îmi dă viaţa şi tot ceea ce cere viaţa. Fără această rouă a Duhului Sfânt, toate celelalte bunuri sunt fără valoare pentru mine. Eu ascult, citesc, mă rog, cânt, iau parte la cină, dar nu primesc binecuvântare atât timp cât nu mi-o aduce Duhul Sfânt. Îndată ce El Se arată şi mă udă, găsesc în căile harului, blândeţe şi folos.

Încă o făgăduinţă pentru mine: “Cerurile vor picura rouă”. Eu voi fi cercetat prin har; nu voi fi părăsit în uscăciunea mea firească, în căldura arzătoare a lumii şi în vântul arzător al ispitei. Oh, cum simt chiar acum această dulce, liniştită şi pătrunzătoare rouă dumnezeiască! Şi de ce nu? Acela care mă face să trăiesc şi face să crească iarba pe câmpii, va face şi pentru mine cum face cu iarba; El mă va înviora din înălţime. Iarba nu poate, ca mine, să ceară rouă; şi Domnul, care udă plantele fără ca ele să ceară, răspunde la rugăciunile fierbinţi ale copilului Său.

Charles Spurgeon

Vine marea zi

Emanuel Hasan

Străluceşti ca multe stele

“Cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire, vor străluci ca stelele, în veac şi în veci de veci.” (Daniel 12.3)

Iată un cuvânt potrivit ca să mă trezească, şi care pune în faţa ochilor mei un scop în vederea căruia merită să-ţi dai osteneala să trăieşti. A fi înţelept este un lucru de mare preţ; dar înţelepciunea de care este vorba aici este o înţelepciune dumnezeiască, pe care Domnul singur o poate da. Să mă cunosc pe mine însumi, să Îl cunosc pe Dumnezeu, Mântuitorul meu! De aş putea să pun în practică adevărul ceresc şi să trăiesc în lumina lui! Ţinta vieţii mele este înţeleaptă? Urmăresc eu ceea ce trebuie să urmăresc? Trăiesc eu oare cum aş fi vrut să fi trăit dacă acum ar veni ziua morţii mele? Numai această înţelepciune poate să-mi asigure această strălucire nesfârşită ca lumina zilei veşnice. Să câştigi suflete este o ţintă slăvită şi trebuie să fii înţelept să aduci un singur suflet pe calea neprihănirii; cu atât mai mult ca să aduci mai multe suflete. Oh, dacă aş avea această cunoştinţă despre Dumnezeu şi Cuvântul Său, despre oameni şi despre Cristos, ca să pot aduce un mare număr de oameni la pocăinţă! M-aş deda atunci la această lucrare şi n-aş avea linişte până n-aş face-o. Asta face mai mult pentru mine, decât să strălucesc în lume prin izbânzi şi prin onoruri. Eu voi străluci într-o zi ca o stea cerească, poate ca nişte stele mai multe, pentru totdeauna şi fără încetare. Sufletul meu, deşteaptă-te! Doamne, însufleţeşte-mă!

Charles Spurgeon