26 Februarie

Măntuirea vine de la Domnul.” Iona 2:9

Mântuirea este lucrarea lui Dumnezeu. Doar El poate trezi sufletul „mort în greşeli şi păcate” (Efeseni 2:1), şi doar El îl poate menţine în viaţa duhovnicească. El este Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul” (Apocalipsa 1:8). „Mântuirea vine de la Domnul”. Dacă eu sunt credincios în rugăciune, Dumnezeu m-a făcut aşa. Dacă am daruri, Dumnezeu mi le-a dat. Dacă trăiesc o vinţă binecuvântată, este din cauză că El mă ţine în palmele Sale. Eu nu pot face nimic pentru mine, dacă Dumnezeu nu face nimic. Orice aş avea, aparţine Domnului. Dacă păcătuiesc, păcatul este al meu; dar dacă fac binele, este lucrarea lui Dumnezeu în întregime. Dacă am învins un vrăjmaş spiritual, este din cauză că Dumnezeu mi-a întărit braţul. Trăiesc o viaţă Consacrată în faţa oamenilor? Nu trăiesc eu, ci Christos trăieşte în mine. Sunt eu sfinţit? Nu m-am curăţat singur; Duhul lui Dumnezeu m-a sfinţit. Sunt despărţit de lume?

Pedepsele lui Dumnezeu m-au sfinţit spre binele meu. Am crescut în Cunoştinţă? Marele învăţător m-a învăţat. Toate bijuteriile mele au fost făurite de arta cerului. Am găsit în Dumnezeu toate lucrurile de care aveam nevoie, dar în mine nu am găsit decât păcat şi nefericire. „El este stânca şi ajutorul meu” (Psalmi 62:2, 6). Mă hrănesc eu cu Evanghelia? Evanghelia nu ar fi fost hrana mea dacă Domnul nu ar fi pregătit-o pentru sufletul meu şi dacă nu m-ar fi ajutat s-o găsesc. Trăiesc din mana care cade din cer? Ce altceva este mana decât Isus Christos însuşi, al cărui sânge îl beau şi cu al cărui trup mă hrănesc?

Primesc continuu noi puteri? De unde îmi adun tăria? Ajutorul meu vine de pe Colinele cerului. Fără Isus, nu pot face nimic. Asemeni unei ramuri care nu poate aduce rod dacă nu „rămâne în viţă” (Ioan
15:4), nici eu nu pot face nimic dacă nu rămân în El. Doamne, Invaţă-mă în această seară lecţia pe care a învăţat-o Iona în adâncuri: „Mântuirea vine de la Domnul”.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Roua Cerului

Roua Cerui se lasă ca o mană peste noi
Și ne umple bucuria și ne face mai vioi
Inimile noastre către cer iar se deschid
Să primească armonia și oricare individ

Să-și deschidă inima către Dumnezeu
El le va da trăirea prin harul Său mereu
Și mijloace de viață să trăiască fiecare
Cu iubire de semeni și aleasă educare.

Roua Cerului ne ține rădăcina cu viață
Ne ridică în lumină in oricare dimineață
Roua vine de la Domnul ca o binecuvântare
Ca o ploaie mică și măruntă pentru fiecare.

Roua Ta este ca roua de viață dătătoare
Este lucrarea Domnului cea binevoitoare
Ea ridică din țărână ce este binecuvântat
Și orișice sămânța ce în Domnul s-a plantat

Noi să-i mulțumim de Roua Lui ce ne este dată
Și nu avem în noi grijuri sau o credință uscată
El ne-a chemat de tineri să-l urmăm pe El
Ca să împlinim cu Domnul Isus al cerului țel.

Constantin Sferciuc  

Terestra existență

Recunoaștem că-n terestra existență
Esențială e a Cerului prezență
Fără ea viața e doar un suflu greu
În care domină idolul numit “Eu”

Cei ce nu deschid spre Cristos ferestre
Gustă coșmarul trăirii terestre
Și merg înapoi ca racul, nu înainte
Și nu va fi nimeni să-i reprezinte…

Fără conecții cu universul ceresc
Doar despre structuri efemere vorbesc
La cel mai slab vânt frica îi cuprinde
Și doar demonii le dau, zilnic, merinde.

Dar cei în care Fiul Omului lucrează
(Având un crez și-o conștiință trează)
Trăiesc pe Terra cu gându-n Paradis
Și împlinesc tot ce-n Scriptură-i scris.

Ei merg din biruință în biruință
Învingând în ei duhul de neputință
Păstrează-n visterie cereștile comori
C-așa pot să primească din Paradis splendori.

Terestra existență pentru cei predați
(Care nu mai sunt de necredință legați)
E doar trecere prin ținutul frământării
Spre Plaiul etern al binecuvântării.

Nădejdea vie îi caracterizează
Cu consistență Cuvântul îl studiază
Și-n suflet nutresc sentimente divine
Stăpânului lor ei vor să se-nchine.

Terestra existență e pelerinaj
Dar din Slavă s-a trimis la ea un mesaj:
Sfârșitul nu e eterna noapte-n neant
Ci-nceputul unui trai sublim, captivant.

George Cornici

Fii călăuză

Fii o lumină,
În zorii dimineții.
Fii o lumină, în bezna greutății.
Fii călăuză pentru cei ce te-nconjoară.
Spre-a cerului Lumină
De viață dătătoare.

Fii stâncă tare,
Când ziua este bună.
Fii stâncă tare și-n ziua cu furtună.
Fii călăuză pentru cei ce te-nconjoară.
Spre Stânca mântuirii
De viață dătătoare.

Fii strop de apă,
Cu-a cerului putere.
Ce-aduce vindecare, balsam de mângâiere.
Fii călăuză pentru cei ce te-nconjoară
Spre-a cerului izvoare
De viață dătătoare.

Fii spic de grâu
Ce în lumină crește.
Fii spic cu rod, ce foamea potolește.
Fii călăuză pentru cei ce te-nconjoară.
Spre Pâinea cerului
De viață dătătoare.

Moraru Rodica 

Dacă ai îndrăzni…

Dacă ai îndrăzni să bați
La Poarta Cerului măcar o dată,
De dincolo de prag ți s-ar spune:
„Da, intră!” și chiar al tău nume
Ar fi strigat de însuși DUMNEZEU!

Dacă ai îndrăzni să bați
La ușa MILEI măcar o dată,
„De mult te-aștept” Încă mai e HAR
Ți-ar spune însuși ISUS, DOMNUL
În timp ce-o mână îți întinde!

Dacă ai îndrăzni să bați
La ușa iertării de păcate,
Chiar DOMNUL ISUS ți-ar răspunde:
Păcatele îți sunt iertate
De-acum încol’ du-te și nu mai face!

Dacă ai îndrăzni să bați
La ușa binecuvântării,
Ai putea să guști din mierea cerului
Să vezi mâna DOMNULUI la lucru
Și cum te poartă în carul Său de biruință!

Dacă ai îndrăzni să bați
Măcar o dată la poarta vindecării,
De boli trupești și sufletești (pacate)
Ai fi vindecat, restaurat, eliberat
De însuși DOMNUL căci EL e medicul suprem!

Ohhh! Dacă ai îndrăzni să bați
La ușa ADEVĂRULUI,
Ochii ți-ar fi unși cu alifie ca să vezi
În dar ți s-ar da aur curățit prin foc
Și în haine albe ai fi îmbrăcat!

Gina Stefania Stef

Nu te îngrijora!

„Uitaţi-vă la păsările cerului… Uitați-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp…”

Matei 6:26,28

Uitaţi-vă cum cresc crinii de pe câmp, ei există pur şi simplu! Gândiţi-vă la mare, la aer, la soare, la stele şi lună – toate acestea pur şi simplu există, şi ce lucrare fac ele! Atât de des, prin eforturile noastre conştiente de a fi statornici şi folositori, distrugem influenţa menita de Dumnezeu să se manifeste prin noi. Isus a spus că există o singură cale de a ne dezvolta din punct de vedere spiritual, şi aceasta este concentrarea asupra Iui Dumnezeu. „Nu vă frământaţi cum să fiţi de folos altora, credeţi în Mine” – fiţi atenţi la Sursă şi din voi „vor curge râuri de apă vie”.

Nu putem ajunge la izvoarele vieţii noastre naturale prin raţiune, iar Isus ne învaţă că, în viaţa spirituala, creşterea nu depinde de concentrarea noastră asupra ei, ci de concentrarea asupra Tatălui nostru din ceruri. Tatăl nostru ceresc ştie în ce situaţie ne aflăm; dacă noi continuăm să ne concentrăm asupra Lui, vom creşte din punct de vedere spiritual ca şi crinii de pe câmp.

Oamenii care ne influenţează cel mai mult nu sunt cei care se opresc să discute cu noi, ci aceia care îşi trăiesc viaţa ca stelele de pe cer sau ca şi crinii de pe câmp, într-un mod cu totul simplu şi neafectat. Acestea sunt vieţile care ne modelează.

Dacă vrei să-I fii folositor lui Dumnezeu, caută să ai o relaţie corectă cu Isus Cristos şi El te va face folositor în fiecare minut pe care-l trăieşti, fără ca tu să-ţi dai seama că eşti folosit de El.

OSWALD CHAMBERS

Din slava cerului senin

Ev. Ioan cap 1.1-14 și Ioan 10:7-11
Ev. Luca 2:8-14

Din slava cerului senin,
S-a coborât Mântuitorul…
Blândul Păstor, smerit, divin,
Să scape oile,  (oamenii) de chin…
Mesia, Salvatorul!

Din dragoste Doamne-ai venit,
Să cauți oile pierdute…
Oi care mult Te-au necăjit,
Ce prin păcat s-au risipit,
Prin văi, pe deal, sau munte.

Din milă Doamne-ai coborât,
Să cauți oile rănite…
Oi care sfatul Ți-au urât,
Ce se-ndreptau înspre mormânt,
De cel viclean înfrânte.

Din dor adânc Te-ai întrupat,
Să cauți oile zdrobite…
Oi care de mult Te-au uitat,
Care păcatului s-au dat
Și au ajuns robite.

Din bunătate Doamne Te-ai născut,
Să cauți oile înstrăinate…
Oi care încă nu Te-au cunoscut,
Cuvântul Tău nu l-au crezut,
Și-au rătăcit în noapte.

Din îndurare ai ales să vii,
Să cauți oile bolnave, disperate…
Oi prinse în a răului stihii,
Oi parcă hăituite prin pustii,
Slăbite mult și însetate.

Din miile de voci ce zilnic te îndeamnă,
Dacă te știi și tu o oaie rătăcită…
Să știi că azi Păstorul cel bun și blând te cheamă,
Mărturisește-i lui a vieții tale dramă,
Să poți să ai de-acum o viață fericită!

Din veșnicie Doamne Ți-ai hotorât venirea,
Să dai oilor Tale viața din belșug…
Iertarea prin credință, căința, mântuirea,
Puterea de sfințire, lumina, ocrotirea
Și harul de a trage cu Tine-acum la jug.

de Teodor Groza

Cântec sfânt

Albastrul cerului senin
Şi zorii dimineţii,
Al îngerilor cânt sublim
Pe pajiştea vieţii,

Să-ţi ducă luntrea liniştit
Pe marea fără spume
Surâsul fie-ţi înflorit
Cât vei trăi în lume!

Să cânţi cu nourii ce merg
Pe bolta plumburie,
Să zburzi cu fluturii ce-alerg
Prin luncă, prin câmpie,

Şi-n pârâiaşul cristalin
Privind mulţimi de stele
Să-nveţi un cântec sfânt, sublim,
Ce-l torc în noapte ele.

Cu el s-aduci omagiul sfânt
Părintelui divin
În seara străvezie, când
Lumini pe cer se-aprind.

Şi-n albii dimineţii zori
Să-l cânţi cu ciocârlia
În timp ce-n ram, privighetori,
Vă-ngână melodia.

Sara Dehelean

Mireasma cerului

În adevăr, noi suntem înaintea lui Dumnezeu
o mireasmă a lui Hristos…2 Cor. 2:5.

Mireasma Cerului în noi, fie parfum ales!
Mireasma Cerului în noi Să spună:am fost cules

Din lumea plină de păcate, ca să fiu vas de cinste
În haine alb-curate – o inimă fierbinte

Adevăr vestească – în faptă, trai, cuvânt
Cuvânt Celest păzească, crească în ce-i sfânt!

Mireasma Cerului în noi, parfum sfânt, prețios
Să-mbie inimi noi, s-aducă la Hristos,

Să spună făr’ cuvinte:am fost răscumpărat
Să port sfinte veșminte în alb-imaculat,

Din inimă, din suflet dorind a fi cucernic
Prin orice-n al meu umblet de slavă, cinste vrednic

Să fie Domnul, Sfântul, să fie Creatorul –
Atotstăpân! – Pământul, e-n viată prin Izvorul

Cel Preasfânt și veșnic, Făuritor și Tată
Ce cheamă a fi sfeșnic prin Marea Jertfă dată,

Mireasmă ce îmbie, parfum sfânt, prețios
Să bem din Apă Vie, mergând după Hristos!

Mireasma cea de Cer, de crin Imaculat
Topească orice ger, lucească-n alb curat,

Cheme-ntreg pământul la sacră-nsărcinare,
Vestit fie Cuvântul! ‘Nălțat Domnul Cel Mare! ! !

Lidia Cojocaru 

Toate strigă de bucurie şi cântă…

Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă,
nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare;
şi totuşi, Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte.
Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele?
Matei 6: 26

Vântul adie printre acele de pin,
iar soarele se-ascunde după deal.
Pe curcubeul cerului senin
rămâne să vegheze un stejar.

Coboară înserarea pe pământ,
precum cortina peste scena vieţii;
şi toate se unesc în tainic cânt
să te slăvească, Creator al frumuseţii.

Printre ecouri de sublime armonii:
clinchet de valuri, ciripit de păsărele,
sufletul meu tânjeşte după veşnicii,
să te-ntâlnesc, Stăpâne, dincolo de stele.

Dar pân-atunci, cu drag privesc
felurite necuvântătoare
ce-a Tale promisiuni îmi reamintesc,
strigându-şi bucuria pe ogoare.

În fiecare loc, şi-n orice clipă,
nu obosesc să-Ţi mulţumească-n cânt
că le porţi grija, făr-a le fi frică
de ce aduce mâine pe pământ.

Asemeni lor, şi eu plină de pace
mă-ncredinţez în braţul Tău de Dumnezeu.
Ştiu că tot ce Tu spui se face.
În Tine-am adăpost, oricât mi-ar fi de greu.

Şerban Lavinia