Un singur Legământ

Un singur Legământ ne-asigură Cerul
Doar unul singur de păcat ne desparte
E cel care poate schimba caracterul
Care ne duce-n Slavă dincol’ de moarte.

L-am dobândit prin decizia luată
De-a părăsi grota nopții fără sfârșit
Când Lumina vieții a fost îmbrățișată
Cunoscându-L pe Fiul pe cruce jerrfit.

De tot ce-i nedumnezeiesc ne separă
Legându-ne plenar de tot ce e sfânt
În valea nevredniciei nu ne coboară,
Spre Cetatea eternă ne dă avânt.

Cu iubirea divină se-mpreunează
Dor de veșnicii să creeze în noi
Aduce îndemn de la Cel ce veghează
Să nu părăsim calea spre lumea de-apoi.

Un singur Legământ și-o singură credință
Colaborează să ieșim biruitori,
Să nu ne-mpotmolim în neputință
În luptele vieții să fim cutezători.

Asupra existenței orice s-ar abate
Mergem înainte cu pas constant
Chiar pustietate dac-am străbate
Prin Legământ ajungem la punctul culminant.

Rugăciuni înălțăm spre tronul de har
Ajutor să primim, necontenit, să-l păstrăm
Cunoaștem că e cel mai scump mărgăritar
Din el, zilnic, cu drag ne-nfruptăm.

George Cornici

De ce oftez?

Text: Eclesiastul 2:1-11

Am ajuns pină acolo că m-a apucat o mare deznădejde de toată munca pe care am făcut-o sub soare.” Ecles. 2:20

Potrivit cărţii: Guinness Book of World Records (Cartea recordurilor mondiale), în anul 1888, o fetiţă de 15 ani a căscat continuu timp de 5 săptămîni. Nu ni se dau detalii pentru ce motiv a ajuns în această condiţie. Dar citind, m-a făcut să mă întreb de ce oare fiecare din noi căscăm. De ce, dintr-o dată, cu o faţă contorsionată, tragem aer adînc în piept cu gura căscată la maxim, apoi slobozim un oftat? Răspunsul este că respiraţia superficială, aerul cald din jur, sau chiar stări nervoase, pot epuiza oxigenul din corp. Creatorul şi proiectantul nostru ne-a dotat cu un reflex de respiraţie adîncă prin care se trimite degrabă o cantitate de oxigen pentru satisfacerea nevoii existente. Dar pe lîngă această explicaţie
tehnică, un căscat sau un oftat este semnul nervozităţii, al oboselii sau al plictiselii.


Apoi, există „suspine” ale sufletului. Poate că ele au pentru suflet rolul pe care-l are căscatul pentru trup. Citind cartea Eclesiastul, aproape că-l auzim pe Solomon oftînd, încercînd cînd un lucru cînd altul, în efortul său de-a găsi sensul vieţii. Mereu spiritul său reacţionează la condiţiile variate la care este supus, cu singurul strigăt: „Totul este deşărtăciune”. Mulţi ani din viaţă, pe tot ce punea mîna părea să-i producă un suspin, un gol interior (1:2; 2:11). In final, şi-a dat seama că nimic nu satisface sufletul omului aşa ca frica de Dumnezeu şi păzirea poruncilor Lui (Ecl. 12:13).
Doamne, ajută-ne să vedem că oftaturile noastre de dezamăgire faţă de plăcerile vremelnice ale lucrurilor din viaţă, sînt destinate să ne aducă la Tine. Numai Tu poţi să dai o semnificaţie eternă lucrurilor pe care le urmărim în această viaţă.       – M.R.D. I.

Creştine, eşti dezamăgit,
De lumea rea ce te-nconjoară?
Priveşte la cerul nemărginit
De unde bucuria divină coboară. ” – Anonim

Odată ce ne-am desfătat cu bunătăţile lui Dumnezeu, bucatele lumii nu mai au nici un gust.

Painea zilnica

Când simți că cerul

Când simți că cerul e departe
Că sufletul e tot mai greu
Când simți că ai renunța la toate
Și vezi doar noapte în jurul tău…
Când nu mai poți vedea cărarea
Și pașii ți-s nesiguri iar
Când nu-ți mai recunoști purtarea
Când nu mai poți vorbi, măcar…

Când simți că totul se dărâmă
Și parcă timpul stă în loc
Pe marea vieții e furtună
Și dincolo de mare, foc.
Când tot ce încerci, nu funcționează
Și pare că te apropii de final
În viața ta, poate nimic nu mai contează
Și orice poți schimba, e în zadar

Cunoști aceste sentimente, oare?
Și înțelegi la ce m-am referit?
Ești doar un om, dar recunoaște când te doare
Căci cineva de Sus, te-a auzit.
E Cineva care cunoaște starea
Care te vede jos, care înțelege…
Dacă dorești să-Ți fie El salvarea
Nu amâna acum, ci alege!

Chiar de ești orb, El îți va da vedere!
El Dumnezeu, va fi lumina ta
Chiar de ești frânt și nu ai mângâiere
Cheamă-L, să-ți șteargă lacrima.
Căci Dumnezeu nu te va da deoparte
El nu te va respinge niciodată…
Că și atunci când te-ai rugat în șoapte
A auzit; și grija ta o poartă

Cheamă-L mereu în rugăciune
Să stai doar în prezenta Lui
Căci n-a promis că vor fi toate bune
Dar vrea ca mai întâi totul să-i spui.
El va lucra. Și azi e lângă tine!
Îți vede lacrima și știe gândul tău
Alege astăzi; și alege bine!
Eu am ales. Eu stau cu Dumnezeu.

Viviana Muha  

Isaia 9:6

ReferințeIsaia 9:6

Cu două mii de ani în urmă, de sus, din cerul glorios,
S-a hotărât ca dintre îngeri și de pe tronul luminos
Să meargă Cineva în lume, ca și un dar trimis de sus
S-aducă lumii mântuire. Și daru-acesta-a fost Isus!

El a venit umil în lume, lăsând și tron, și rang, și cer
Și S-a născut smerit în iesle, din mila celor care pier.
Nu a venit în bogăție, nici în palat regesc să stea,
Ci S-a născut în sărăcie ca și noi să-L putem vedea.

El era Fiu de Dumnezeu, dar într-atâta S-a smerit,
Încât S-a coborât în iesle și-apoi la cruce, răstignit…
Ca să-nțeleg ce-i ascultarea și să-nțeleg iubirea Sa
Ce L-au făcut să vină-n lume c-apoi să stea în Golgota.

Atuncea Te-ai făcut sărac ca, Doamne, să ne chemi la Tine
Și Te-ai lăsat batjocorit, și ai răbdat multe suspine…
Dar, când Te-ai înălțat în glorii, să stai la dreapta Tatălui,
Atuncea Ți s-a dat un Nume ce nu-i mai este dat nicicui.

De-atunci, Tu ești Cel Minunat, Cel care n-are-asemănare
Și a cărui frumusețe n-o-ntrece idol sau făptură ce s-a născut sub soare.
Azi Te numim, Isuse, Sfetnic, că nu-i ființă învățată
Să poată sfătui ca Tine și să îndrepte spre Lumină o lume-n beznă cufundată.

De-atuncea Ți se spune Tare, un Dumnezeu desăvârșit
Ce-a fost de la-nceput și-i veșnic și care nu-i de vremuri mărginit.
Mai ești și Prințul Păcii, Tu, Isuse, și o simțim mai mult ca orișicând
Căci Tu ne dai din pacea Ta sublimă și ne însuflețești cu-al veșniciei gând.

Ai fost copil sărac, umil, născut în iesle și-au fost apoi pe cruce atârnat,
Dar azi nu poate nimeni să conteste că Tu ești Dumnezeu, ești viu, ești Împărat!
Și mult mai mult de-atât, vei reveni ca să ne duci cu Tine sus în slavă,
Ah, ochii noștri-așteaptă-a Te privi cum Te-aștepta și Simeon odată!

Curcanu Mihaela-Naomi 

Când sufletul îmi plânge

Adeseori, când sufletul îmi plânge
Și când a mea inimă se frământă,
Când simt că totu-n jur se prăbușește,
Aud o voce caldă, blândă.

Când sunt cuprins de-amărăciune
Și multe-s întrebările fără răspuns,
Eu mă aplec smerit in rugăciune,
Și mă încred În Domnul meu Isus!

În odăiță, pe genunchi, când plâng,
Și când Îi spun durerea numai Lui,
O, parcă cerul coborât-a pe pământ,
Și-atât de dulce-i vocea Tatălui!

O, cât de dulce-i ceasul rugăciunii,
Când stau la sfat cu Creatorul meu,
Când eu Îl chem, El nu mă dă uitării,
Ci îmi răspunde-n ceasul cel mai greu!

Da, vocea Lui. . doar ea mă-nviorează,
Îmi dă puteri să mă ridic, să lupt,
Doar vocea Lui mă-mbărbătează
Când in această lume, singur sunt.

Da, vocea Lui mă va-ntări mereu,
Orice-ar veni, voi fi in siguranță,
Căci Dumnezeu e veșnic steagul meu
Și la porunca Lui eu am viață!

De aceea, vreau să Îl slujesc cu tot ce am,
Doar vocea Lui doresc să o ascult.
Isus mi-e prietenul adevărat,
Doar El îmi este singurul avut.

Iar într-o zi, când calea-mi voi sfârși,
În urmă va rămâne acest pământ;
Când vocea Lui atunci voi auzi
Cu bucurie voi zbura spre cerul sfânt!

Aceeași voce aș vrea s-auzi și tu
Când ceasul incercării vine,
Să nu disperi, Isus Hristos e viu
El e aproape, e chiar lângă tine!

Andreia Ungureanu 

Importanța sarbatorii Crăciunului

Importanța sărbătorii Crăciunului
N-o recunoaște teoria nebunului
Spre pierzania lor în felul acesta gândesc
Neavând în ei nici un sentiment dumnezeiesc.

Pentru ei e doar un prilej de distracție
Nu spre cele transcedentale atracție
E o ocazie să-și etaleze statura
Nu să cerceteze ce spune Scriptura.

O, de-ar cunoaște ce-nseamnă-ntruparea!
Cum Însuși Dumnezeu și- a arătat îndurarea
Trimițându-și Fiul preaiubit să salveze
Pe culegătorii demonicelor ipoteze…

De-ar ști că-mpăratul s-a coborât cu iubire
S-aducă-n ființe buna vestire
S-ar duce cu gândul la ieslea săracă
Și-ar ști că acolo cu Cerul se-mpacă.

De-ar deschide sufletul la revelații divine
S-ar arunca la pământ Pruncului să se-nchine
Și-ar dispare noaptea din rebela făptură
Și-ar trata semenii cu-o dreaptă măsură.

Cine le va deschide ochii să vadă minunea?
Cine dacă nu cei ce-au primit misiunea?
Ce-naltă favoare! Ce responsabilitate
Să le îndrepte privirea spre eternitate.

Cei ce primesc mesajul sărbătorii sosite
Vor avea cu Cristos părtășii fericite
Și vor plânge pentru ce-au crezut înainte
Dar vor îmbrățișă mesajul cereștilor cuvinte.

George Cornici

Treziţi-vă!

De ce dormiți și stați în case
Când țara piere-ntre hotare,
De ce tăceți cu frica-n oase
Când România noastră moare?

Ieșiți, strigați toți într-un glas,
Fiți vântul care-alungă norii,
Luați toți străinii pas cu pas
Să-i alungați din fruntea țării!

V-au furat ape și pământ
Și cerul de deasupra voastră,
Acum vă pun într-un mormânt
Astupând gura cu o mască.

V-au furat verdele de mai
Și cetina cu umbra deasă,
Ei luându-și porția de rai
Vouă v-au dat o haină roasă.

Acum vă iau ce-aveți mai sfânt,
Copii, familii și credință,
Și cu al legii lor cuvânt
V-aduc în viață suferință.

Treziți în voi pe Eminescu,
Uniți-vă iar sub Mihai
Și-ntr-un tablou de Grigorescu
Să pictăm verdele de mai.

Aruncați frica mult în urmă
Cu haina roasă de pe voi,
Să facem din curaj cunună,
Să ne luăm țara înapoi.

Să ridicăm un gând curat,
Cel mai înalt și mai frumos,
Al sufletului diamant:
Credința lui Isus Hristos.

Trecând prin lumea-ntunecată
Să Îl urmăm cu dăruire,
Spunând cu inima-mpăcată:
”Am biruit-o cu iubire!”

Treziți-vă, nu mai alegeți
Minciuni străine și trădări,
Întindeți mâna și culegeți
Lumina soarelui din zori.

Treziți-vă și rupeți lanțul
Ce ține gândul sclav în voi,
Treziți-vă, întărind brațul
Să ne luăm țara înapoi!

Stănulescu Mircea  

Strigați de bucurie

Strigați de bucurie… ne-ndeamnă Cuvântul
S-audă Cerul, s-audă Pământul
Motive-s o mie și încă o mie
În sufletele voastre entuziasm să fie.

Strigați de bucurie, fii de Rege sunteți
Să nu mai trăiască în voi tristeți
În deznădejde târâți nu vă lăsați
Cu-ncredere-n victorie, oricând, să luptați.

Strigați de bucurie, vecinii s-audă
Harul vrea și pe ei să-i includă
Mulți să cunoască splendoarea divină
Să vrea să stea cu-n Rege la Cină.

Strigați de bucurie oriunde, oricând
La multe-mpliniri s-ajungeți cântând
Din necazuri puteți extrage speranță
Dând rugii, Cuvântului importanță.

Strigați de bucurie voi fiii Luminii
Să știe popoare, să știe românii
Cine-i stăpân peste eternul destin
Și Cine calmează al vostru suspin.

Strigați de bucurie știind că din Slavă
Coboară binecuvântări fără zăbavă
Ceru-i deschis, azi ‘nălțați bucuria
C-așa va fi plină cu har visteria.

George Cornici

Vorbirea sufletului

Vorbirea sufletului e foarte clară
Ne șoptește să fim conectați cu Cerul
Nu vrea entuziasmul în noi să piară
Ne-arată cum să descifrăm misterul.

Pierd totul cei ce-i sufocă glasul
Au fost orbiți și -au fost înșelați
Oare își dau seama că va sosi ceasul
Să fie-n infern transferați?

Când sufletul rostește “Nu”, să-l ascultăm!
Și vor dispare stări neplăcute
Ne-ajută oricând să ne orientăm
Și să regăsim speranțe pierdute.

Că este-n legătură cu dumnezeirea
E natural și nu trebuie dovedit
Revarsă-n noi gândul că Nemurirea
E un cadou Însuși de Dumnezeu oferit.

O, de am lua aminte la tot ce ne spune!
În grota tristeții n-am coborî nicicând
Și n-am îndrepta priviri spre tăciune
N-am pierde ce-am păstrat într-un gând.

Ne ține conectați cu eternitatea
De-acolo ne-aduce, mereu, viziuni
Să reușim a suporta greutatea,
Să participăm la mesaj și minuni.

Tonul vorbirii e dulce, plăcut
Dar și hotărât atunci când e cazul
Ne amintește Cine-i al nostru scut
Când vine ispita și vine necazul.

Nu dă sfaturi, nu propune, ci declară
Tot ce primește de la tronul de har
Vrea să mențină în ființă o primăvară
Totul să fie-nverzit, nu precar.

În limbajul lui sufletul vorbește
Să susțină în noi dedicare și zel
Și astfel viața se pregătește
Să poată răspunde la cerescul apel.

George Cornici

Ce-mi creează bucurie

Mă bucur că Ceru-și deschide
Poarta, să trimită har
Ca și-n stările toride
Să putem, liniștiți, decide
Cum să slujim exemplar.

Mă bucur văzând slujitorii
Atașați la crezul etern
Așteptând și alte victorii
Pe frontul îngust al valorii
S-alunge atacul extern.

Mă bucur că-n Țara promisă
E loc pentru toți cei predați,
Că soarta lor nu-i decisă
De legea din gheenă trimisă
Ci sunt pentru Slavă păstrați.

Mă bucur că vin revelații
Să-mbrace ființa cu zel,
Că primim de Sus inspirații
Să putem menține relații
Cu cei ce se duc la Betel.

Mă bucur de cei care-ntruna
Apără credința lor
Ei pot înfrunta furtuna
Și își vor primi cununa
Lângă al lor Mântuitor.

Ce-mi Creează bucurie?
Ascultați și-o să aflați:
Ascultând o mărturie
Prezentată cu tărie
Despre toți cei vindecați.

Mă bucur să văd programe
Transmise cu zel divin
Nu-nvăluite-n reclame
Ci gata, oricând, să proclame
Tot ce e “Da” și “Amin”

DAR… marea exaltare va fi
Când ochii-L vor vedea pe Mire
Nimic nu va putea umbri
Ce vom simți și vom gândi
Într-o eternă moștenire.

George Cornici