Hai să ne oprim din drum

Hai să ne oprim din drum
La un popas de cercetare
Căci nevoia de acum
Cere, impune consacrare!

Totul e „frumos și bine”
Și „frumosul” ia amploare,
Numai, dacă Domnul vine,
Câți mai au ceva-n „ulcioare”? !

O, ce predici, ce cântare!
Totul pare-așa frumos,
Dar nu-i binecuvântare,
Căci nu-i „Focul” lui Hristos!

Mă îngrozesc parcă de-acele
Multe „activități frumoase”
Și programe căldicele
Cu lucrări religioase,

Ce-ți adorm așa ușor
Cugetul în mreaja firii
De rămâi nepăsător
La cerința Mântuirii!

Afară-i prăpăd și lacrimi
Și durere câtă vrei
Înăuntru-i foc de patimi
Căci creștinii-s „căldicei”…

Ce-ai să faci Doamne cu acei
Ce nu-și pot birui firea
Nici chiar dacă pentru ei
Îți încetinești venirea? !

Doamne, ne întristează starea
În care-am ajuns și vrem
Să ținem mai ferm „cărarea”
Numai, Doamne, nu putem!

Ne oprim aici, pe loc
Și-Ți cerem într-o suflare,
Să reverși divinu-Ți Foc
Peste orice Adunare,

Peste „mic” și peste „mare”
Pân` la margini de pământ;
Botezând pe fiecare
Cu foc și cu Duhul Sfânt”!

Ioan Hapca

Timpul

Scumpul meu prieten, timpul
Te am de cînd m-am născut
Și te am mereu alături
De cînd încă m-am știut.

Tu ai fost la a mea naștere
Cînd a fost ca să apar
Și să vin în lumea asta
De frumos și de amar.

Tu ai fost la grădiniță
Timpul cel mai timpuriu
Cînd doar învățam ce-i lumea
Ce-i elementar să știu.

Tu ai mers la a mea școală
Chiar din prima clasă-ai fost
Să invăț abecedarul
Să le dau la toate rost.

Cînd m-am dus la adunare
Tot cu mine tu ai fost
În timpul de cercetare
Mi-am dat viața lui Hristos.

Ai venit la cununie
Cînd dragostea m-a chemat
Să mă leg în căsătorie
Și cămin nou am creat.

Erai la conceperea vieții
La naștere de copii
Și în zorii dimineții
Și în nopțile tîrzii.

Tu ai fost la despărțire
Cînd plecau acei ce-s dragi
Fără pic de zăbovire
Nu doreai să ni-i mai lași.

Tu ai fost de-a lungul vieții
Și la orice eveniment
Chiar și-n zile monotone
Treceai fugind permanent.

Timpulei, te dai prieten
Dar mereu tu te grabești
Și eu parca alerg cu tine
Dar tu tot-nainte ești.

Mereu îmi aduci aminte
Că ești prețios și scurt
Și în orice zi și clipă
Mai am multe de făcut.

Cum o să le fac pe toate
Ca nicicînd să-mi pară rău?
Că te-am irosit in viață
Cînd m-a-ntreba Dumnezeu.

Timpulei de ești prieten
De ce ești mereu secret
Nu-mi spui cît mai ești cu mine
După tin’ cît o să-alerg?

Tu-mi pari o clipită scurtă
Timpul vieții, abur ești
Vreau înțelepciune multă
Să te cîștig, nu irosesc.

Să te apreciez mai bine
Clipele să le trăiesc
Facînd numai ce e bine
Și pe toți să îi iubesc.

Să mă uit mereu în sus
Totdeauna-n așteptare
Ca cînd v-a veni Isus
Să fiu gata de plecare.

Dina Roata 

Coboară Duh prea Sfânt în valea

Ezechiel 37:1-14 și Faptele apostolilor 2:1-47

Coboară Duh prea Sfânt în valea,
Cu, oase lâncede, uscate,
Să faci minunea, transformarea
Și învierea lor din moarte!

Coboară Duhule prea Sfânt,
Să faci în inimi cercetare,
Lumina sfântului Cuvânt,
Lucreze-n mulți iluminare!

Coboară Sfinte Duh de viață,
Să ne-amintești ce este scris,
Că în Hristos avem speranță,
Cale spre cer, spre-un loc promis!

Coboară Duh prea Sfânt în lumea,
Unde-s necazuri și durere,
Ridică-ne pe toți pe culmea,
De pace, har și mângâiere!

Coboară Duh Sfânt în familii,
Unde e ceartă, dezbinare,
Să aprinzi iubirea-n flăcări vii,
Dorința sfântă de împăcare!

Cobori Duh Sfânt în Adunare,
Ne mai învață de sfințire,
Ca să purtăm cu-nflăcărare,
Solia despre mântuire!

Teodor Groza

Ai mila de România

Doamne eu te rog ai grija
De poporul românesc,
Si priveste tu cu mila,
Tatal nostru cel Ceresc.

Iarta-ne când iti gresim,
Spala-ne de tot c e-i rau,
Fa -ne-o cercetare Sfânta,
Umple-ne cu Duhul Tau.

Ai mila de România,
Ai mila de-acest pamânt,
Lasa cercetare Sfânta,
Lasa Duhul Tau cel Sfânt.

Sa il simta fiecare,
om de pe acest pamânt,
Si sa spuna-n gura mare,
Tu esti Creatorul Sfânt!

Tu esti medicul suprem,
Minunatul Salvator,
Care-ai venit in lume,
Sa aduni al Tau popor.

Pentru-a -l duce-n vesnicie,
Unde moarte n-o mai fi,
Unde-i dragoste si pace,
Si eterne bucurii.

Nichifor Nicu 

Azi e o zi de sărbătoare

Ev. Luca 19:29-48

Azi e o zi de sărbătoare,
Ne amintim cu bucurie,
Cum Domnul a intrat smerit,
În Templul sfânt ca să se știe,
Că El în lume a venit,
Mântuitor la toți să fie!

Azi e o zi de închinare,
Naintea Domnului Hristos,
Zi de slujire jertfitoare
Și de-ascultare cu folos…
O zi de har, de cercetare,
Pentru tot omul păcătos!

Azi e o zi de îndurare,
Dacă în lume mai trăim,
E zi de sfântă îndreptare,
Încă putem să ne căim…
Prin rugăciune prin cântare,
Pe Dumnezeu să-L preamărim!

Azi e o zi de libertate,
Când poți alege cum trăiești…
Ori fugi de Dumnezeu departe,
Ori de Hristos te alipești.
Dar zilele sunt numărate,
Alege azi să te sfințești!

Azi e o zi… , dar cine știe,
De nu e ultima din viață?
Să faci ce în Scriptură scrie,
Să ai credință și speranță,
Să fii cu Domnu-n părtășie,
Și-aici și-n veșnica viață!

Teodor Groza

Când veți vedea…

Tot aşa, şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri,
să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi.
Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta până
se vor întâmpla toate aceste lucruri. Mat. 24:33-34.

Timpul este pe sfârșite,
Să fim gata orișicând!
Profețiile-mplinite
Spun în glas: curând, curând

Va răsuna Chemarea Sfântă,
Cu măreție și putere!
Se cere o viață, ce încântă
În pas treaz și în veghere.

Eu și tu, prin Jertfă noi
Eu și tu, salvați prin chin
Suntem roditori, sau goi?
Cui te-nchini și cui ma-nchin?

Când răsună: ”Cercetare! ”
Nu-i o glumă, veșnicia
Își așterne-a ei cărare:
Groaza-n veci sau bucuria…

”Când veți vedea aceste lucruri
Să știți, la uși că este Fiul! ”
Te înspăimântă sau te bucuri,
De-alegi de cinste-a fi vas, Viul

Mărețul Sfânt Izbăvitor
Păstor, ce turma îngrijește
Va fi și-al tău Mântuitor –
O vino-n Brațu-I, te grăbește!

Acum, acum e clipa care
O deții și o dețin…
Slăvit să fie Domnul Mare
În pas sfințit, curat, senin!

Timpul este pe sfârșite,
Domnul știe Sfântul Ceas…
Ani sau zile, sau minute…
O, de-asculți azi Sfântul Glas!

Lidia Cojocaru

Călăuziţi de impuls

„Zidindu-va pe credinţa voastră preasfântă… ” Iuda 20

În Domnul nostru n-a existat nimic ce ţine de impuls sau de sânge rece, ci numai o tărie calmă care n-a intrat niciodată în panică. Cei mulţi dintre noi dezvoltăm un creştinism potrivit temperamentalui nostru, nu potrivit naturii lui Dumnezeu. Impulsul e o trăsătură a vieţii naturale, dar Domnul nostru ignoră întotdeauna impulsurile, pentru că ele împiedică dezvoltarea vieţii ucenicului. Priveşte cum, atunci când Duhul lui Dumnezeu ne cercetează imboldurile, cercetarea Sa trezeşte în noi conştiinţa de sine şi dorinţa prostească de a încerca să ne îndreptăţim. A acţiona călăuzit de impuls este ceva normal la un copil, dar e un dezastru la un bărbat sau la o femeie; un om călăuzit de impuls e întotdeauna un om capricios. Impulsul trebuie transformat în intuiţie prin disciplină.

Ucenicia se zideşte numai pe harul supranatural al lui Dumnezeu. A merge pe apă este un lucru uşor pentru curajosul impulsiv, dar a umbla pe uscat ca ucenic al lui Isus Cristos este cu totul altceva. Petru a umblat pe apă ca să se ducă la Isus, dar L-a urmat de departe pe uscat. Nu avem nevoie de harul lui Dumnezeu pentru a ţine piept crizelor, natura omenească şi mândria sunt de ajuns ca să putem face faţă tensiunii şi stresului în mod minunat: dar este nevoie de harul supranatural al lui Dumnezeu ca să trăieşti ca un sfânt timp de douăzeci şi patru de ore pe zi, să faci o muncă de rând ca ucenic, să duci o existenţă obişnuită, neobservată şi ignorată de ucenic al lui Isus.

S-a întipărit în noi ideea că trebuie să facem lucruri excepţionale pentru Dumnezeu; dar nu este aşa. Trebuie să fim excepţionali în lucrurile obişnuite ale vieţii şi să fim sfinţi pe străzi neînsemnate, printre oameni neînsemnaţi; acesta nu este un lucru care se învaţă în cinci minute.

Oswald CHAMBERS

 

Mi-ai răspuns

Mi-ai răspuns atât de clar
Când am apelat la Tine
Consemnez în calendar:
”Totdeauna mă susține.”

Mi-ai răspuns nu cum am vrut
Ci conform cu-a Ta gândire
Iar la urmă am văzut
Partea mea de moștenire.

Mi-ai răspuns cu glas duios
Să primesc mesajul vieții,
Să-nving valul furios,
S-aleg starea frumuseții.

Mi-ai răspuns și-am înțeles
De ce-a fost ”întârziere”:
Spre-a avea deplin acces
Și la har și la-nviere.

Mi-ai răspuns Iubitul meu
Cu atâta-nțelepciune
Căci ești Fiu de Dumnezeu
Azi trimis-ai o minune.

Mi-ai răspuns – oricui am spus
Cum lucrezi, cu ce putere,
Cum balsam a fost adus
Să calmeze o durere.

Mi-ai răspuns, Îți mulțumesc
De favoarea acordată
Da, în ea mă odihnesc
Căci e binecuvântată.

Mi-ai răspuns cu NU sau DA
Și pot spune: totu-i bine
Traiul mi-l vei acorda
Doar cu stările divine.

Mi-ai răspuns, m-ai cercetat
Cu o sfântă cercetare
Și apoi mi-ai arătat
Cerul tot în sărbătoare.

George Cornici

Dă-ne duh de rugăciune

Dă-ne duh de rugăciune
Pentru fraţi, pentru surori
Duhul sfânt şi-mplinire
De-a-ajunge-n sfinţii nori.

Dă-ne pacea Ta cea bună
Pe cărare când umblăm.
Doamne,Tu binecuvântă,
Rugăcini,… noi să înălţăm!

Toarnă pace-n fiecare
După sfântă-Ţi voia Ta.
Azi mai lasă cercetare
După cum Ţi-e  inima.

Pune râvnă şi în fapte
Miere dulce în cântări.
Harul sfânt fie-n cuvinte,
Strălucire şi-n purtări!

Dă-ne dor de părtăşie
Pe la fraţi,… pe la surori,
Duhul sfânt prezent să fie
Toată ziua până-n zori.

Glasul Tău fă-L auzit
De chemare şi slujire.
Ce vorbeşti, e împlinit
Tu, dai astăzi izbăvire!

Doina Ketterer

Cercetare

Opreşte-te un ceas din alergare,
Prieten drag prin lume călător,
Să  stai smerit în duh de cercetare,
Alături de al tău Mântuitor.

Priveşte-L pe cărarea suferinţei,
Purtând ca El în camera de sus,
Ligheanul şi prosopul umilinţei,
Urmându-L toată viaţa ta supus.

Să stai deschis cum n-ai mai stat vreodată,
În faţa unui Fiu de Dumnezeu,
Să-ţi poţi vedea viaţa zbuciumată,
Şi să-l întrebi: Nu cumva sunt şi eu?

Acel ce cândva te-a vândut Stăpâne,
Pentru o pungă plină cu arginţi,
Şi m-am ascuns apoi fără ruşine,
Pentru  o vreme-n  rândul celor sfinţi.

Să vii cu El acolo în grădina,
Unde a plâns şi Petru-ngenunchiat,
Să-ţi recunoşti păcatul, să-ţi plângi vina
Dacă şi tu cândva te-ai lepădat.

De Cel ce te-a creat, dându-ţi suflare,
Zicând : eu nu-L cunosc, nu L-am văzut,,
Când te-ai oprit cândva din întâmplare,
La sfatul celor răi pe-un drum pierdut.

Nu încerca pe  căi ocolitoare,
Să-ţi speli vinovăţia ca Pilat.
Atât cât mai există îndurare,
În Sângele Lui Sfânt poţi fii spălat.

Vino acolo-n ,,Dealul căpăţânii”
La Golgota cum a venit Ioan,
S-auzi prin vremi batjocura mulţimii,
Şi loviturile barbare de ciocan.

Aici să-ţi înţelegi deplin menirea,
Trăirii tale pe acest pământ,
Ca să vesteşti celor din jur Iubirea,
Ce ne-a lăsat-o Cel de-apururi sfânt.

Ilie Belciu