Psalmul 113

Lăudați pe Domnul nostru! Lăudați-L!
Voi, robii Lui, lăudați-L neîncetat!
Lăudați Numele Domnului! ‘nălțați-L!
Fie-a Lui Nume binecuvântat!

Din zori de zi, când soarele răsare,
Pân’ la apusul lui spre înserat
De-acum și până-n veac, fără-ncetare
Fie-a Domnului Nume lăudat!

Mult mai presus de neamurile toate
Al nostru Domn e înălțat de-a pururi
Iar Slava Lui, ce peste tot străbate
Își are locul mai presus de ceruri.

Cine-i ca Dumnezeul nostru mare?
Ca Domnul, ce așa sus locuiește?
El vede orice face fiecare. .
Și-n cer și pe pământ, El tot privește.

El pe sărac ridică din țărână
Pe cel lipsit înalță din gunoi
Cu cei mai mari ai țării împreună
Îi face ca să șadă mai apoi.

De cea care-a fost stearpă se-ngrijește
Îi dă o casă și-mprejur copii
O face mamă și o-nveselește
Lăudați pe Domnul nostru pe vecii!

Daniel Hozan

Mulțumesc !

Uitându-mă cinstit, iubit Părinte,
La unde-am fost și unde mă găsesc,
Doar un cuvânt, atâta am în minte:
Mulțumesc!

Pentru părinții ce mi-ai dat pe lume,
Și frați, și locul unde-a fost să cresc
Să pot cunoaște astfel Sfântu-Ți Nume. .
Mulțumesc!

Lăsat-am pe cei dragi, cu dor acasă
Când m-am desprins de plaiul românesc
Dar Tu mi-ai pregătit o nouă casă
Mulțumesc!

Cînd am trecut prin valea umbrei morții
Și-am fost aproape să mă prăpădesc
Eu Te-am chemat, iar Tu schimbat-ai sorții
Mulțumesc!

Nu voi uita momentul împăcării
Când mi-Ai promis ”n-am să te părăsesc!”
Și m-Ai stropit cu Sângele salvării
Mulțumesc!

M-Ai așezat pe Stânca cea înaltă
Cu drag m-Ai srtâns la pieptul Tău Ceresc
Tu mi-Ai dat Har iar sufletul îmi saltă
Mulțumesc!

Mi-Ai daruit soție credincioasă
Și-apoi copii, ca dar Dumnezeiesc
S-avem un colț de Rai la noi în casă. .
Mulțumesc!

Și daruri Tu ne-Ai dat la fiecare
Talanți pentru ogorul Tău Ceresc
Ca mărturie-n lumea asta mare
Mulțumesc!

Și pentru prieteni, frați întru credință
Cu care-al Tău Cuvânt împărtășesc
Și-n bucurii dar și în suferință
Mulțumesc!

Pentru servici și pentru sănătate
Și pentru tot ce-mi dai iar eu primesc
Eu nu le merit însă pentru toate
Mulțumesc!

Purtând în piept nădejdea mântuirii
Încrezător pe calea Ta pășesc
Iar orice zi, e-o zi a muțumirii
Mulțumesc!

Și-n Ziua cea măreață și ferice
Îngenunchind la Tronul Tău Ceresc
Aș vrea cu bucurie să-Ți pot zice:
Mulțumesc!

Daniel Hozan

10 Noiembrie

„Dumnezeul cel veşnic este un loc de adăpost.” Deuteronom 33:27

Cuvântul „adăpost” poate fi tradus prin „casă”, sau „locuinţă”, ceea ce ne face să credem că Dumnezeu este căminul şi locuinţa noastră. Există plinătate şi dulceaţă în metafora aceasta, fiindcă ne iubim căminele, chiar dacă sunt căsuţe umile. Cu mult mai mult ÎI iubim pe Dumnezeu, „căci în El avem viaţa, mișcarea și fiinţa” (Fapte 17:28). Acasă ne simţim în siguranţă, închidem lumea afară şi locuim în siguranţă şi pace. În acelaşi fel, atunci când sunt cu Dumnezeu, „nu mă tem de nici un rău” (Psalmi 23:4). El este scutul şi apărarea noastră, adăpostul nostru în vreme de nevoi. Acasă ne odihnim după oboseala şi truda zilei. Şi inimile noastre găsesc odihnă în Dumnezeu atunci când sunt obosite de conflictele vieţii; când ne întoarcem spre El, sufletele noastre află pacea. Acasă ne simţim în largul nostru; nu ne teme că vom fi înţeleşi greşit, nici că vorbele noastre vor fi răstălmăcite.

Atunci când suntem cu Dumnezeu, putem să comunicăm liber cu El, dezvăluindu-ne toate dorinţele ascunse; pentru că „prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El” (Psalmi 25:14), tainele celor ce se tem de El vor fi în siguranţă în mâna Domnului. Acasă este locul celei mai adevărate şi pure fericiri, în Dumnezeu, inimile noastre află cea mai adâncă încântare. Bucuria pe care o avem în El depăşeşte orice altă bucurie. Acasă muncim cu voie bună. Gândul la casă ne dă puteri şi ne ajută să purtăm poverile zilnice şi să ne îndeplinim datoriile; în sensul acesta, putem spune că Dumnezeu este casa noastră.

Dragostea pentru El ne întăreşte. Ne gândim la El în persoana Fiului Său prea iubit, şi vederea feţei suferinde a Mântuitorului ne constrânge să lucrăm pentru cauza Lui. Simţim că trebuie să lucrăm, fiindcă avem prieteni şi rude dragi nemântuite, şi vrem să bucurăm inima Tatălui aducându-i acasă pe cei rătăcitori, Vrem să umplem cu mir sfinţit familia cu care locuim. Ferice de cei care îşi găsesc adăpostul în Dumnezeul lui Iacov!

Meditaţii C. H. Spurgeon

1 Noiembrie

„Biserica din casa ta.” Filimon 2

Există o biserică în casa ta? Sunt părinţii, copiii şi prietenii membrii ei, sau mai sunt unii neconvertiţi? Să ne oprim aici şi să ne întrebăm fiecare: sunt eu membru al bisericii din casa aceasta? Cum saltă de bucurie inima tatălui şi cum se umplu de lacrimi ochii mamei ştiind că toţi cei mici sunt mântuiţi! Să ne rugăm pentru această îndurare până când o primim de la Domnul. Probabil că cel mai drag obiect al dorinţelor lui Filimon era să fie mântuită toată casa, dar nu i-a fost garantată la începu pe deplin. Avea un sclav răzvrătit, Onisim, care, după ce 1-a supărat, a fugit din slujba lui. Rugăciunile stăpânului l-au urmat, totuşi, şi, în cele din urmă, fiindcă Dumnezeu a rânduit, Onisim a fost condus să-1 audă pe Pavel predicând. Inima lui a fost atinsă, şi el s-a întors la Filimon, nu doar ca rob credincios, ci ca frate iubit, adăugând un alt membru la biserica din casa lui Filimon.

Există vreun membru neconvertit care lipseşte în dimineaţa aceasta? Înălţaţi rugăciuni speciale pentru ca, la întoarcere, să bucure toate inimile cu vestea bună a lucrării harului! Există vreo persoană neconvertită prezentă? Să ia parte la rugăciunea aceasta fierbinte. Dacă există o asemenea biserică în casa ta, rânduieşte-o bine, şi învaţ-o să se poarte ca sub privirea lui Dumnezeu. Acţionează în lucrurile obişnuite ale pietii cu sfinţenie, răbdare, bunătate şi integritate. De la o biserică se aşteaptă mai mult decât de la o familie obişnuită, închinarea familiei trebuie să fie, într-un asemenea caz, mai sinceră şi mai devotată.

Dragostea dinăuntru trebuie să fie caldă şi neclintită, şi purtarea din afară mai sfinţită şi mai creştinească. Nu trebuie să ne temem că numărul mic al membrilor ne va îndepărta de pe lista bisericilor, fiindcă Duhul Sfânt a înregistrat o farnilie-biserică în cartea de aducere aminte. Ca biserică, să ne apropiem de Capul bisericii universale, şi să-I cerem să ne dea darul de a străluci în faţa oamenilor spre slava numelui Său.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Ai fost langa mine in furtuna

Sorin si Daniela Piu

Aripile Vulturului

„Aţi auzit ce am făcut Egiptului
şi cum v-am purtat pe aripi de vultur
şi v-am adus aici la Mine.“ (Exod 19.4)

De-am avea noi ochi să vadă
Şi o inimă să creadă,
Am simţi în piept chemarea
Când trecu Israel Marea
Roşie, primind salvarea.

De-am avea noi Duh din Domnul
Care să ne-alunge somnul,
Am vedea cum se despică
Marea Roşie de frică
Iar Israel se ridică.

Dacă n-am avea o ceaţă
Peste ochi lipsiţi de viaţă,
Am vedea cum Creatorul
Şi-a purtat pe-aripi poporul
Şi-n pustiu le-a dat izvorul.

De ne-ar arde-n piept, curată,
Inima ca niciodată,
Am vedea toţi bucuria
Celor ce-au lăsat robia
Şi-au primit Împărăţia.

De-am avea priviri atente
Şi trăiri efervescente,
L-am vedea pe Domnul Sfântul
Cel ce-a îngrozit pământul
Când făcu să sufle vântul,

Să despice-n două marea
Pentru-ai Săi croind cărarea.
Egiptenii se-necară
Şi-au ieşit din lume-afară
Pentru viaţa cea amară.

Minte de-am avea destulă,
Liberă de orice hulă,
Am primi făgăduinţa
Care pune-n piept credinţa
Transformându-ne fiinţa.

Dumnezeu oferă pace
Prin Cuvânt, prin tot ce face.
Poţi avea acum deplină
Toată-ncrederea senină
În eterna Sa Lumină.

De-am avea timp a-nţelege
Duhul Sfânt din Noua Lege,
L-am primi în viaţa noastră
Ca pe-o pasăre măiastră,
Sol din zarea cea albastră.

De-am avea preţ pentru toate
Simţămintele curate,
Am primi Cuvântul vieţii
Care l-au vestit profeţii
Chiar din zorii tinereţii.

De eşti tânăr, plin de viaţă,
Cu credinţa îndrăzneaţă,
Pe aripi de vultur mare
Te va duce-n sărbătoare
Domnul prin a Sa-ndurare.

De-am avea noi ochi să-L vadă,
Toţi L-am aştepta în stradă,
În câmpie sau pe munte,
Juni sau tâmplele cărunte
Gata Iadul să-l înfrunte.

Vino, Doamne, mai degrabă!
Scapă-ne de-a lumii gloabă!
Să înceapă Nunta mare
Unde vrem cu mic şi mare,
În cea mai frumoasă Casă
Toţi în Cer să-Ţi fim Mireasă.

Corneliu Livanu  

Ai venit în casa mea!

Ai venit în casa mea
Și mă simt așa de bine
Tot ce-i bun să-ți dau, aș vrea
Ca să Te țin lângă mine

Ești atât de minunat
Ești milos și iubitor,
Doamne, cât Te-am așteptat
Căci de Tine mi-a fost dor

Dar nu am găsit portița
Pe care să pot intra
Dar azi am găsit credința
Asta va fi calea mea!

Tu dai norul la o parte
Ploaia când vrei, o pornești
Tu, măsură ai la toate
Și bine le chibzuiești.

Soarele-l faci să răsară,
Vântul, Tu îl poți porni,
Luna o faci să apară
Și stele mulțime, mii.

Totul e în mâna Ta,
Universu-Ți aparține,
Tu stăpânești inima
Omului și îi vrei bine.

Voia Ta o împlinesc
Căci de astăzi, sunt al Tău
Te aștept și mult doresc
Să-Ți slujesc la Cer, mereu

Și aici vreau să-Ți slujesc
Pe acest pământ, trecător
Sunt al Tău și Te iubesc
Cu Tine-mi va fi ușor

Și la bine și la greu
Eu Te rog să fii cu mine
Mare și scump Dumnezeu
Di-mă sus la Cer, cu bine.

Florenta Sarmassan

Oameni idestructibili

11 decembrie

Text: 1 Petru 2:1-10

„Si voi, ca niste pietre vii, sunteti ziditi ca sa fiti o casa
duhovniceasca.”

1 Petru 2:5

Ce imagine iti apare in minte imediat ce ai auzit cuvantul
biserica? O catedrala maiestuoasa? O casa simpla de ruga-
ciune? Multi oameni isi formeaza o astfel de imagine despre bise-
rica.

Multi insa cred ca Biserica este formata dintr-un numar mare
de oameni din toate rasele si nationalitatile. Credinta lor comuna
in Cristos ii uneste in ceea ce se numeste „Biserica universala”.
Acesti oameni se intalnesc in biserici locale pentru inchinare, pen-
tru invatatura, pentru partaie si pentru slujire. La Biserica alca-
tuita din oameni nascuti din nou S-a gandit Isus cand a spus: „Voi
zidi Biserica si portile Locuintei mortilor nu o vor birui” (Matei
16:18).

In cartea ei: Jt Only Hurts When I Laugh”, Ethel Barret ne
relateaza despre un rege spartan care s-a laudat in fata unui
monarh ce-l vizita, cu puternicele ziduri ale cetatii Sparta. Dar
musafirul nu vazuse nici un zid si in cele din urma i-a spus gazdei
sale: „As dori sa vad aceste ziduri. Arata-mi-le!” Regele spartan a
aratat cu mare satisfactie spre niste detasamente de armata dis-
ciplinate si bine instruite, care faceau parte din mareata armata
spartana si a exclamat: „Iata-le! Acestea sunt zidurile Spartei!”

Intocmai dupa cum fiecare soldat spartan a fost privit ca o
caramida intr-un zid puternic, tot asa trebuie sa-i privim si noi pe
crestini ca niste „pietre vii… ziditi ca sa (fie) o casa duhovniceasca”
(1 Petru 2:5). Si pentru ca ea este zidita pe Cristos insusi, ea nu
poate fi nimicita niciodata.- R.W.D.

„O, unde sunt acum imperii si regi?

Demult s-au ridicat si s-au stins,

Dar, Doamne, Biserica Ta se roaga

De-o mie de ani, si azi , mai aprins.” – Coxe

„Biserica – inradacinata de Dumnezeu –
nu poate fi dezradacinata de om.„

Painea zilnica

Fiului risipitor

Încă hălădui departe de casă,
Îţi sunt de ajuns ale lumii fărâme?
E hrană-n belşug la Tata, ‎la masă,
Aştepţi de la cei ce pot doar să râme?

Încă te poartă himere departe,
‎Nu vezi cum sufletul vor să-ţi străpungă?
‎Golită ţi-e punga, paharele-s sparte,
Perfid sărăcia amicii ţi-alungă.

Nu te-a ajuns încă dorul de Tata?
Flămând şi-nsetat alergi în neştire,
Tu tot nu-nţelegi ce cumplită e plata …
Nici chiar la roşcove nu-ţi vii în fire?

‎Te chinuie dorul, de ce mai aştepţi?
Ai Tată bogat, dar te târâi în zdrenţe;
‎Şi argaţii-s sătui … tu când te deştepţi?
Încă mai vrei să salvezi aparenţe‎?

Revino la Tata şi fii fără teamă,
Ştii drumu-napoi de vrei să te-ntorci,
El încă te-aşteaptă, de când te tot cheamă!
De ce-ai mai rămâne doar slugă la porci?

“Și-a venit în fire și a zis: ‘Câţi argaţi ai tatălui meu au belșug de pâine, iar eu mor de foame aici!” Luca 15: 17

Olivia Pocol 

O muzica buna

1 octombrie

Text: Psalmul 119:49-56

„Oranduielile Tale stnt prilejul cantarilor mele, in casa
pribegiei mele.” psalmul 119:54

Sa canti bine nu inseamna numai sa lovesti notele corect si la
timpul potrivit. H.V. Morton a descoperit acest lucru in catedrala

engleza Winchester. impreuna cu un grup de turisti, a urcat
in turn ca sa vada clopotele. Ghidul le-a spus sa ia fiecare cate una
din franghiile clopotelor si sa traga de ele atunci cand el va face un
semn. Facand astfel, fiecare la randul lui, s-a produs melodia can-
tarii: „Fii cu mine”. Ei au fost uimiti, dar atat a fost totul. Ei au
recunoscut melodia, dar nu se putea zice ca au produs o muzica
melodioasa.

Viata crestina trebuie sa produca muzica. Dar ea nu va reusi
numai prin respectarea in mod mecanic a unor anumite reguli.
Stim cu totii ca este bine sa mergem la biserica, sa dam bani, sa ne
ferim de ucidere, adulter, furt, minciuna, pentru ca este mult mai
bine decat sa le facem. Trebuie sa ascultam de Dumnezeu, chiar si
atunci cand nu am vrea s-o facem. Dar atunci cand crestem in
aprecierea pentru intelepciunea standardelor lui Dumnezeu si in
dragoste pentru Mantuitorul nostru, vom descoperi tot mai mult ca
respectarea legilor Lui aduce bucurie, pace, si un sentiment de
mare inaltare.

Putem avea acelasi sentiment pe care il are un bun instrumentist
intr-o orchestra buna atunci cand canta o simfonie de Beethoven.
Placerea noastra devine implinirea voii lui Dumnezeu. Cand se
intampla acest lucru, putem spune impreuna cu psalmistul: „Oran-
duielile Tale sunt prilejul cantarilor mele, in casa pribegiei mele”.
Vietile noastre vor face o muzica minunata. – H.V.L.

„S-ascult de Domnul, la-nceput e greu,

Pana-oi ajunge ca sa am lumina;

Ca tot ce cere-i spre binele meu,

Sa-mi faca viata libera, senina.” – D.J.D-

„Nu poate exista o armonie a inimii
fara notele vesele ale ascultarii.„

Painea zilnica