Imi pare rau!

Text: Matei 5:21-26

Dacă… fratele tău are ceva împotriva ta, … împacă-te cu fratele tău;…” Matei 5:23, 24

In cartea sa: „Realitatea”, Stanley Voke povesteşte despre un copil de 6 ani a cărui dimineaţă a început cum nu se putea mai rău. S-a plans de hainele pe care trebuia să le îmbrace. A bombănit cu privire la micul dejun pe care l-a pregătit mămica şi l-a refuzat. Apoi a început să le supere pe surioarele lui. Curand s-a găsit implicat în aşa mare necaz că parcă toată lumea se năruia în jurul lui. În final, a sosit tatăl care a spus: „Ei, ascultă tinere; toată dimineaţa n-am avut nimic altceva decat necaz. Ce ai de gand să faci?” Copilul n-a spus nimic pentru moment. Apoi lacrimi mari au început să-i curgă din ochi în timp ce suspina: „îmi pare rău, tăticule!” Voke a comentat: „Să vezi şi să nu crezi, în două minute lumea era alta. Familia găsise împăcare, lacrimile au fost şterse, şi tot ce fusese neobişnuit trecuse de parcă nici n-a existat”.


Uneori spunem sau facem anumite lucruri care-i rănesc şi-i jignesc pe alţii. Un zid se interpune între noi. Se iscă supărarea. Pentru ca relaţiile să fie restabilite, trebuie să existe un „îmi pare rău” din partea celui ce-a comis ofensa. Totuşi de cele mai multe ori refuzăm să ne cerem scuze. Mandria ne stă în cale. Nu vrem să fim vulnerabili. Nu ne place să ne umilim pană acolo încat să facem o astfel de declaraţie. Dar cand o facem, răsplata este mare, deoarece ascultăm de Domnul.
Dacă am ofensat pe alţii prin cuvinte dure sau prin acte lipsite de amabilitate, să ne învingem mandria şi să le cerem iertare. Trebuie să le spunem: „îmi pare rău”, şi să fie aşa!            – R.W.D.

Ai jignit un prieten sau un frate?
Du-te azi în grabă de repară ce ai făcut.
Cere-i să te ierte de păcate!
Ce plăcere are Domnul de acest cuvant! ”    – D.J.D.

Un bun test pentru caracterul cuiva este comportarea lui după ce a greşit

Painea zilnica

A bea sau a nu bea

Text: 1 Corinteni 10:23-33

Deci, fie că mancaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva; să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu.” 1 Corinteni 10:31

O femeie l-a întrebat pe tatăl ei aflat la bătraneţe, cum de niciodată nu a căzut în patima băuturii. Crezand că ştie răspunsul, ea a continuat: „Poate pentru că nu ţi-au plăcut băuturile?” Bătranul tată a răspuns: „Nu! Motivul pentru care nu am băut în viaţa mea n-a fost pentru că nu mi-au plăcut băuturile, ci n-am băut pentru că mi-au plăcut”. Recunoscînd puterea de seducţie a alcoolului în viaţa sa şi ştiind rănile şi sfasierea inimii victimelor pe care le-ar fi putut face, s-a ferit de ele ca de otravă. Mulţi alcoolici au descoperit prea tarziu şi, spre pierzarea lor, că alcoolul are o astfel de capcană încat victimele sale nu mai pot scăpa din ghearele sale mortale. El devine stăpanul lor. Le domină vieţile, le controlează acţiunile, le distruge carierele. El întrerupe relaţiile, le desparte familiile, le distruge căsnicia, frange inimi, aduce suferinţă, lacrimi şi chiar moartea. Consecinţele sclaviei alcoolului sunt mai tragice decat poate cineva să creadă.


Creştinii ar face bine să aplice aceste principii enunţate de apostolul Pavel, atunci cand iau în considerare băutura: Aduce acest lucru glorie lui Dumnezeu? (1 Cor. 10:31). Este legal? (1 Cor. 10:23). Ajută la ceva? (1 Cor. 6:12). Aduce zidire? (1 Cor. 10:23). Are putere asupra ta? (1 Cor. 6:12). îi va face şi pe alţii să se poticnească? (Romani 14:21). Dacă cedezi Duhului Sfînt şi răspunzi cinstit la aceste întrebări, El îţi va da răspunsul la întrebarea de a bea sau nu.   – R.W.D.

Ce prăpăd, regrete şi dureri
Adus-a jocul alcoolului cumplit.
Eu nu voi face de ruşine
Numele Mantuitorului iubit.  ”  – D.J.D.

Bauturile tari slăbesc caracterul

Painea zilnica

Convertirea continuă

„Dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi…” ( Matei 18:3)

Aceste cuvinte ale Domnului se referă la convertirea noastră iniţială, dar noi trebuie să ne convertim continuu, în toate zilele vieţii noastre, trebuie să ne întoarcem mereu la Dumnezeu ca nişte copilaşi. Dacă ne încredem în inţelepciunea noastră în loc să ne încredem în Dumnezeu, vom da naştere unor consecinţe pentru care Dumnezeu ne va trage la răspundere. De îndată ce trupurile noastre ajung în situaţii noi, prin providenţa lui Dumnezeu, trebuie să avem grijă ca viaţa noastră naturală să se supună călăuzirii Duhului lui Dumnezeu. Faptul că am făcut aceasta o dată nu este o dovadă că o vom face din nou.

Atitudinea vieţii naturale faţă de cea spirituală trebuie să fie aceea a unei convertiri continue şi acesta este un lucru împotriva căruia obiectăm atât de des. In orice situaţie suntem puşi, Duhul lui Dumnezeu rămâne neschimbat şi mântuirea Lui rămâne nezdruncinată, dar noi trebuie să ne îmbrăcăm cu „omul cel nou”.

Dumnezeu ne socoteşte răspunzători pentru fiecare ocazie în care refuzăm să ne întoarcem la El; motivul refuzului nostru este încăpăţâ­narea. Dumnezeu trebuie să domnească în noi şi nu viaţa noastră naturală.Faptul că nu vrem să ne convertim continuu este o piedică în creşterea vieţii noastre spirituale. Există în viaţa noastră bariere de încăpăţânare, unde mândria noastră aruncă dispreţ asupra tronului harului lui Dumnezeu şi strigă; „Nu vreau!” Noi zeificăm indepen­denţa şi încăpăţânarea şi le dăm nume greşite. Ceea ce Dumnezeu numeşte slăbiciune încăpăţânată, noi numim tărie de caracter. Sunt părţi întregi din viaţa noastră care n-au fost încă supuse; ele pot fi supuse numai prin această convertire continuă. Încet, dar sigur, putem câştiga întreaga noastră fiinţă pentru Duhul lui Dumnezeu.

Oswald Chambers

Nu ești sărac

Cine ți-a spus că ești sărac,
De zici că viața ta e-un fleac?
Tu n-ai în piept bătăi ce-ți bat?
Sau te-ai oprit din respirat… ?
Nu ești sărac, tu ești bogat!

Cine ți-a spus că n-ai nimic?
Ți-e poate gândul inamic?
Căci dimineți te-ai deșteptat,
Și ai vorbit și-ai ascultat…
Tu ai destul, tu ești bogat!

Cine ți-a spus că nu câștigi,
Când poți să vezi și poți să strigi?
Dacă n-ai lucruri care pier,
Dar ai credință, caracter,
Câștigi mai mult, câștigi un cer!

Cine ți-a spus că n-o să ai?
Ce vrei mai mult, când ai un Rai?
Pășește demn și nu mințit,
Dezonorat și sărăcit.
Tu ești bogat! Ești mântuit!

 Lucian Cazacu 

Da, dar…!

„Doamne te voi urma, dar…

Luca 9:61

Ce vei face dacă, să zicem, Dumnezeu îţi spune să faci ceva care este un test enorm pentru raţiunea ta? Vei da înapoi? Dacă îţi formezi obiceiul de a face un lucru pe tărâmul fizic, vei face acel lucru de fiecare dată, până când vei întrerupe cu hotărâre obiceiul. Acelaşi lucru este valabil şi în domeniul spiritual. Iarăşi şi iarăşi ajungi să înţelegi ce vrea Isus Cristos şi de fiecare dată dai înapoi când e vorba să faci pasul decisiv, până când te vei hotărî să te predai cu toul în braţele Lui.

„Da, Dar, presupunând că ascult de Dumnezeu în această problemă, cum rămâne cu…?” „Da, voi asculta de Dumnezeu dacă mă va lăsa să mă folosesc de raţiunea mea, dar să nu-mi ceri să păşesc în întuneric.” Isus Cristos cere omului care şi-a pus încrederea în El acelaşi spirit temerar şi sportiv pe care îl manifestă omul natural. Când un om are de gând să facă ceva valoros, există momente în care trebuie să rişte totul, păşind în necunoscut. Iar în domeniul spiritual Isus Cristos cere să rişti tot de ceea ce te ţii prin raţiunea ta şi să păşeşti în ceea ce spune El. Imediat ce faci asta descoperi că ceea ce a spus Isus Cristos este foarte potrivit, ca raţiunea.

Privite prin prisma raţiunii, spusele lui Isus Cristos pot părea o nebunie, dar când le vei supune judecăţii credinţei, vei începe să descoperi, cu un duh uimit, că ele sunt cuvintele lui Dumnezeu, încrede-te cu totul în Dumnezeu şi. când El te provoacă să rişti, ai grijă să-ţi asumi riscul. In criză noi acţionăm ca păgânii, numai unul dintr-o mulţime întreagă este destul de îndrăzneţ ca să-şi pună încrederea în caracterul lui Dumnezeu.

Oswald Chambers

Cuvânt și caracter

Nu ești ce spui cu voce tare
Nici ce afirmi de la-naltimi,
Ci numai vorba ta tăcută
Arată cine poți sa fii.

Ce spui când nu aude nimeni,
Când nu ai ce sa demonstrezi,
Când lași “ impresia “ deoparte
Și te arați așa cum ești.

Cu vorba ta poți ca sa legi
Un pod, s-ajungi la alții
Sau poți sa-nalti un zid înalt
De tine sa-i desparti.

Nu ce ai vrut sa fii contează
Cât ce ai reușit sa fii.
Și nu ce-ai spus cât ce-ai făcut
De tine se va aminti.

Tu treci, dar vorba ta rămâne,
Cuvântul tău rămâne scris
Și nu in pagini de hârtie
Ci-n inimi va sta tot ce-ai zis.

Deci sa arați prin vorba ta
Cea spus cândva Isus sa fii:
Lumina, sare, un exemplu,
Un caracter demn de-al Său fiu!

Agheorghiesei Maria 

Cuvânt și caracter

Nu ești ce spui cu voce tare
Nici ce afirmi de la-naltimi,
Ci numai vorba ta tăcută
Arată cine poți sa fii.

Ce spui când nu aude nimeni,
Când nu ai ce sa demonstrezi,
Când lași “ impresia “ deoparte
Și te arați așa cum ești.

Cu vorba ta poți ca sa legi
Un pod, s-ajungi la alții
Sau poți sa-nalti un zid înalt
De tine sa-i desparti.

Nu ce ai vrut sa fii contează
Cât ce ai reușit sa fii.
Și nu ce-ai spus cât ce-ai făcut
De tine se va aminti.

Tu treci, dar vorba ta rămâne,
Cuvântul tău rămâne scris
Și nu in pagini de hârtie
Ci-n inimi va sta tot ce-ai zis.

Deci sa arați prin vorba ta
Cea spus cândva Isus sa fii:
Lumina, sare, un exemplu,
Un caracter demn de-al Său fiu!

Agheorghiesei Maria

Ce vezi în mijlocul norilor tăi?

„Iată, El vine pe nori!” Apocalipsa 1:7

În Biblie norii au întotdeauna legătură cu Dumnezeu. Norii sunt acele stări sau suferinţe sau situaţii providenţiale dinăuntrul sau din afara vieţii noastre personale care par să contrazică suveranitatea lui Dumnezeu. Dar tocmai prin acei nori Duhul lui Dumnezeu ne învaţă cum să umblăm prin credinţă. Dacă n-ar exista niciodată nori în viaţa noastră, n-am avea credinţă. “Norii sunt praful picioarelor Lui” (Naum 1:3). Norii sunt un semn că El e prezent. Ce revelaţie este să ştii că întristarea, lipsa şi suferinţa sunt norii care vin împreună cu Dumnezeu! Dumnezeu nu Se poate apropia de noi fără nori. El nu vine când cerul e senin şi strălucitor. Nu este corect să spunem că Dumnezeu vrea să ne înveţe ceva prin încercările pe care le avem; prin fiecare nor pe care îl aduce. El vrea să ne dezveţe de ceva. Scopul pentru care Dumnezeu foloseşte norii este să ne simplifice credinţa, până când relaţia noastră cu El este exact aceea a unui copil – o relaţie doar între Dumnezeu şi suflelul nostru, în care ceilalţi oameni sunt doar nişte umbre pentru noi. Până când ceilalţi oameni nu devin doar nişte umbre pentru mine, norii şi întunericul vor continua să vină în viaţa mea. Devine relaţia mea cu Dumnezeu mai simplă decât a fost vreodată?

Există o legătură între situaţiile providenţiale ciudate pe care Dumnezeu le îngăduie şi ceea ce ştim despre El; trebuie să învăţăm să interpretăm tainele vieţii în lumina cunoaşterii lui Dumnezeu. Nu-L cunoaştem încă pe Dumnezeu până când nu putem privi drept în faţă cel mai întunecos şi negru fapt al vieţii fără a distruge prin aceasta concepţia noastră despre caracterul lui Dumnezeu.

“Ucenicii s-au înspăimântat, când L-au văzut intrând în nor..(Luca 9:34). Mai este cineva în norul tău, în afară de Isus? Dacă da, se va face şi mai întuneric; trebuie să ajungi în punctul în care nu mai există nimeni decât Isus singur”.

Oswald CHAMBERS

Suferă persecuţia

„Dar Eu vă spun: “Să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celalalt” „Matei 5:39

Aceste versete arată umilinţa faptului de a fi creştin. Din punct de vedere natural, dacă un om nu răspunde înapoi când este lovit, înseamnă că este un laş; dar, din punct de vedere spiritual, dacă un om nu răspunde loviturilor, aceasta este o manifestare a Fiului lui Dumnezeu în el. Când eşti insultat, nu trebuie doar să nu te superi, ci şi faci din
aceasta o ocazie de a-L arăta pe Fiul lui Dumnezeu in viaţa ta. Nu poţi imita caracterul lui Isus, ori îl ai, ori nu-l ai. Pentru un sfânt, insulta personală devine o ocazie de a arăta blândeţea incredibilă a Domnului Isus.

Învăţătura predicii de pe munte nu este “Fă-ţi datoria”, ci: “Fă ceea ce nu este de datoria ta“. Nu este datoria ta să mergi încă o milă sau să întorci celălalt obraz, dar Isus spune că, dacă suntem ucenicii Lui, vom face întotdeauna aceste lucruri. Nu vom spune niciodata: “O, nu se mai poate aşa, am fost atât de desconsiderat şi de greşit înţeles!” De fiecare dată când insist asupra drepturilor mele, Il rănesc pe Fiul lui Dumnezeu; în schimb, pot preveni rănirea lui Isus dacă primesc eu însumi lovitura. Acesta este înţelesul faptului de a împlini ceea ce “lipseşte suferinţelor lui Cristos”. Ucenicul înţelege că în viaţa lui este în joc onoarea Domnului lui, nu propria lui onoare.

Nu căuta niciodată dreptate la alţii, dar nu înceta niciodată să fii drept tu însuţi. Noi căutăm întotdeauna dreptatea; învăţătura predicii de pe munte este: Nu căuta niciodată dreptatea, dar nu înceta niciodată s-o practici.

Oswald CHAMBERS

Păstrarea viziunii spirituale prin caracterul personal

„Suie-te aici şi-ți voi arăta…”

Apocalipsa 4:1

O stare de spirit înaltă poate să ia naştere numai din deprinderi nobile ale caracterului personal.

Dacă, în împrejurările în care te afli, trăieşti la cele mai înalte cote pe care le cunoşti, Dumnezeu îţi va spune mereu: “Prietene, du-te mai sus” (Luca 14:10).

Regula de aur în ispită spune: .”Du-te mai sus”, dar când ajungi mai sus, ai de întâmpinat alte ispite şi alte particularităţi. Satan foloseşte în ispite strategia înălţării. Şi Dumnezeu face acelaşi lucru, dar cu un alt efect. Când diavolul te pune într-un loc înalt, te face să-ţi formezi despre sfinţenie o idee care trece dincolo de capacitatea cărnii şi a sângelui. Viaţa ta devine un spectacol dc acrobaţie spirituală: eşti în echilibru, dar nu îndrăzneşti să te mişti; însă când Dumnezeu te înalţă, prin harul Său, în locurile cereşti, în loc să găseşti un vârf de care să te agăţi, descoperi un platou întins pe care te mişti cu uşurinţă.

Compară această săptămână din viaţa ta spirituală cu aceeaşi săptămână din anul trecut şi vezi cum Dumnezeu te-a chemat mai sus. Toţi am fost duşi să privim dintr-un loc mai înalt. Niciodată nu lăsa ca Dumnezeu să-ţi arate un adevăr pe care să nu-l pui imediat în practică. Pune-l întotdeauna în practică, trăieşte în lumina lui.

Creşterea în har nu se măsoară prin faptul că nu te-ai întors înapoi, ci prin faptul că înţelegi unde te afli din punct de vedere spiritual; L-ai auzit pe Dumnezeu adresându-se lăuntrului tău: „Vino mai sus”.

Să ascund de Avraam ce am să fac?” (Geneza, 18:17) – Dumnezeu trebuie să ascundă de noi ce are de gând să facă, până când, prin formarea şi dezvoltarea caracterului personal, ajungem la starea în care El ne poate revela lucrul respectiv.

Oswald Chambers