Cântecul Betleemului

„Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel „Mica 5/2

Razele dimineții, pline de pace,
Vântul aprig a obosit, acum tace,
Cetatea Betlehem fața își ridică,
Pe fruntea ei scrie „Eu nu mai sunt mică”!

Începe să cânte o nouă cântare,
Despre Dumnezeu și mare îndurare,
Despre veșnicie, despre glia de sus,
Despre Iesle, Nașterea Pruncului Isus.

-„La mine, s’ a născut, azi, un Conducător,
Va cârmui măreț al Domnului popor,
Obârșia sa suie în veșnicie:
Veniți toți să -I cântăm lui Isus mărire!

Cântarea mea e Cântarea cântărilor,
Despre iubire, popor și Mântuitor,
Primește-L pe Isus, căci trimis e de cer,
Și pe tine te- așteaptă, vino, Israel!

Nu -i pustie câmpia, plină- i de îngeri,
A ascultat Domnul ale noastre plângeri,
Vor crește flori albe, acolo, în pustiu,
Soarele cel veșnic e Pruncul cel viu!

Să cânte câmpia, cea plină de îngeri,
Să vină cei sărmani, și ale lor plângeri!
Să vină cel bolnav, rănit și apăsat,
O, vino spre Isus, și vei fi vindecat!

Vino, văduvă, și vino și tu, orfan!
Iubirea Lui e adâncă ca un ocean,
Veniţi, bătrâni, nebăgaţi în seamă, slabi,
Isus le mai dă cinste celor cu peri albi!

Inima mea se mândrește, se ridică,
Pe fruntea mea scrie „Eu nu mai sunt mică”!
Veniți toți, lui Isus să cântăm mărire,
Cântarea cântărilor, multă iubire!”

Arancutean Eliza 

Cântecul Duhului Sfânt

– Cetate iubită a păcii eterne,
Salut îţi aduc din câmpia cea verde,
Din ţara de dincolo de soare şi dor,
De unde izvorăşte al vieţii izvor.

Mesaj aduc de la veşnicele câmpii,
De la Tronul ceresc, unde sunt ape vii.
Mă uit spre tine, popor al lui Israel,
Şi îţi spun încă o dată -”Vino la El!”

Printre stele şi galaxii mă unduiesc,
Spre marea slavă a Tatălui ceresc.
E-un cânt de privighetori ce şopteşte:
“-Intoarce-te la Mine! Domnul vorbeşte!”

Eu sunt ploaia târzie de la Tatăl Sfânt,
În inima ta, eu sunt un susur blând,
Şi cântecul sfânt doar tu îl vei auzi
Şi Tatăl ceresc, ce este în veşnicii.

Eu sunt o rază fierbinte de soare,
Topesc neaua şi a inimii răcoare,
Eu îţi înlătur lacrima cea amară,
Vino la Domnul ! Domnul Isus te cheamă!

Arancutean Eliza  

Sunt nascut odata

Sunt născut odată cu acest pămînt
toate ce-s întransul şi în mine sunt:
timpul lui cel fugar, lutul lui cel greu
plansul lui cel singur – sunt şi-n trupul meu.

Şi-s născut odată cu acest cer sfant
toate ce-s întransul şi în mine sunt:
cîntecul, lumina, veşnicul credeu
liniştea şi taina-s şi-n sufletul meu.

Şi-s născut odată cu acest Cuvant
toate ce-s întransul şi în mine sant:
zbucium de iubire, calm de Dumnezeu
dor de veşnicie – sunt şi-n duhul meu.

Traian Dorz

Dorinta mea

Dorinţa mea e un sărut pe frunte
Din bicele lovind pe pielea Ta
Şi-nfiorat de ce s-ar mai putea,
Să Îţi prefac sărutul în grăunte.

Dorinţa mea e cântecul ce plânge
Pe lemnul de pedeapsă ridicat,
Aduc ca jertfă Mielul legănat,
În taină, între apă şi-ntre sânge.

Şi când iertarea vine-n curcubeu,
Descoperind că eu am fost făptaşul,
Să mă asculte-n hohote sutaşul
Cum am ucis un Fiu de Dumnezeu.

Dorinţa mea să fie a Ta vrere
Până ajung la ultima durere.

Carmina Iri Voicu