Ce har că încă se mai poate

Ce har că încă se mai poate,
Să ne unim în rugăciune,
Iar Duhul Sfânt cu blânde șoapte,
De întuneric ne desparte,
Și-orice deșertăciune!

Ce har că încă se mai poate,
Cânta cântările iubirii…
Cât încă ard lumini în noapte,
Inimile împovărate,
Primesc chemările sfințirii…

Ce har că încă se mai poate,
Vesti în zorii dimineții,
Solia despre libertate,
Despre iertarea de păcate,
Cuvintele vieții!

Ce har că încă se mai poate,
Să te întorci cu mulțumire,
Că Domnul te-a salvat din moarte,
Să-i poți sluji cu demnitate,
Eternă fericire!

Ce har că încă se mai poate,
dar harul este spre sfârșit,
Vine Hristos, în miez de noapte,
Tu îl aștepți prieten și frate?
Deplin te-ai pregătit?

Teodor Groza

Ninge iar …

E mohorât văzduhul, curg zilele cernite,
Lumina nu-i lumină, arar mai vezi vreun far,
Stă uliţa pustie, cântările-s oprite,
Doar neaua străluceşte, bine că ninge iar!

Se-adună hulpavi corbii și croncăne pe garduri,
Ne-a amorţit simțirea, în suflete nu-i har,
Priveliştea e sumbră, pliată-n negre falduri,
Dar neaua-i încă albă, bine că ninge iar!

În nuferi nu-i candoare, în crini nu-i puritate,
Căci răul stăpâneşte pe-al binelui hotar,
Cei ce croiesc destine au mințile-ntinate,
Dar neaua e curată, bine că ninge iar!

Se stinge focu-n inimi, e-o rece-nstrăinare,
Fără vreo-mbrățișare amaru-i mai amar
Și dârdâie pământul de frig, de-nsingurare,
Dar neaua-l învelește, bine că ninge iar!

Se tulbură Irozii, magii pierdut-au steaua
Și doarme Betleemul, dar zorile răsar,
Iar Fiul ca un Rege cu straiul alb ca neaua,
Curând, pe nori, cu slavă se va întoarce iar!

Olivia Pocol

Ce strîmt e locul

Ce strîmt e locul unde sînt nevoit să stau,
Simt unghiurile pîndei cum strîng şi mă-năbuşă,
Văd umbrele vrăjmaşe cum se întind şi iau
Lungi forme-ntunecate cu dungă de cenuşă.

Simt casa cu pereţii subţiri şi străvezii,
Pe zece drumuri pusă, de-o ştie ţara toată –
Nici zidul n-are umbră, nici pivniţa chilii,
Nici noaptea întuneric neliniştea s-o scoată.

… O, Doamne, dă-mi odihna din cer şi din pămînt
Să scap de fiara lumii ce sfîşie şi pradă,
Să scap de mine însumi, acesta care sînt,
Nici cheie să mă ştie, nici gheară să mă vadă,
Sau fă să-mi vină iarăşi plecaţii porumbei,
Să-mi cînte turturica prin viile-nflorite,
Să se ridice noaptea, să-mi pot vedea pe-ai mei
Şi să-mi mai cînt odată cîntările dorite!

Traian Dorz

Aripi, aripi călătoare

S-au oprit norii din fugă
Prinși de razele de Soare
Nedorind ca să ajungă
Cu-alergarea peste zare.

Tot privesc ca într-o carte
În a râului oglindă
Și doar păsări mai departe
Depărtarea vor s-o prindă.

Și se duc oftând aripe
Lăsând nașterea în urmă
Înspre veacuri de la clipe,
Înspre ceruri de la humă.

Parcă-ar plânge voci de îngeri
În cântările mocnite
Împăcații în înfrângeri,
Rătăciții prin ursite.

Zborurile-și poartă-avântul
Spre lumină de la rece,
Cu durerea și cu vântul,
Și cu ochii le petrecem.

Nu le știu nici rău, nici bine,
Dar spre munții cei albaștri
Parcă-au rupt un dor din mine
Să îl ducă-n necunoașteri.

Să-i arate viața largă
Ce în trai n-a cunoscut-o,
Să-l  învețe cum să meargă
Printr-o lume neștiută.

Victor Bragagiu

Scrisoare catre cei care canta Domnului

http://reteacrestina.ro/devotionala-crestina/scrisoare-catre-cei-care-canta-domnului

Pe bratul Tau

Pe brațul Tău-nflorește primăvara,
Chiar dacă-n inimă sunt troienite ierni,
‘Nflorești migadalu-n suferință pentru mine,
Când vânturile -Ți cer ca să mă cerni…

Pe brațul Tău suspinul se transformă
În simfonii, aduse-n grai ceresc,
Cu ele-nvăț cântările de-Acasă;
Când Duhul Sfânt Îl chem, mă pocăiesc.

Pe brațul Tău se scutură salcâmii,
Și teii Ți se-nchină-n  sfânt miros;
Petunii colorate, lămâițe,
Se – apleacă în dumnezeiesc – frumos…

Pe brațul Tău nu este teamă,
Nici foame, nici neliniște nu e,
Doar dulcele, când Duhul Sfânt ne cheamă
În scumpă  și curată – părtășie.

Pe brațul Tău e sfântă curăție,
Chiar prin desișuri-ntunecoase,
Că faci din neagra – amenințare,
Oaze de-odihnă și popasuri luminoase.

Pe brațul Tău ne țesem sfânta haină,
Ca, îmbrăcați în ascultare să Îți fim,
Albă – Mireasă,  purtători de Taină,
Putere din Cuvântul ce-L iubim,  trăim.

Sanda Tulics