În liniștita cămăruță

În liniștita cămăruță ne retragem
Din închinare odihnă să extragem
Ființa de trudă ostenită dorește
Să fie tratată dumnezeiește
E un timp atins de intimitate
Când gândul merge la eterna Cetate
Ne copleșește-atunci Slava divină
Inundându-ne cu cereasca Lumină
Dezlegat din lanțul îngrijorării
Sufletul ‘nalță cântul eliberării.
Conecția intensă cu dumnezeirea
Deschide o ușă să intre iubirea.
Ce dulce-i părtășia cu Trinitatea
Când în noi pătrunde eternitatea
Poverile toate sunt ușurate
Necazurile vieții sunt uitate
Totul e calm și e-n liniștea serii
Și e vindecată starea durerii
Se aștern în noi revelații divine
Și-nviorarea-n ființă revine.
Taina vieții aici își află răspuns
Căci lăuntrul e cu Sfântul Duh uns
Și-mbrăcați cu noi energii vom putea
Să-nvingem și mâine situația grea
Și vom călători voioși spre Liman
Cu cântări de laudă și-ntinerit elan.

George Cornici

E aşa frumos

E aşa frumos, când ne-adunăm,
Şi cu cântări Îl onorăm,
Când între fraţi şi surioare,
Hristos e tot, e cel mai mare.

E aşa frumos, când El ne-adună.
Şi psalmi de laudă răsună.
De parcă spre cer ne-nălţăm,
Pământu acesta îl lăsăm.

E aşa frumos, când ne smerim,
Când plângem şi ne pocăim.
E Duhul Sfânt care lucrează
Biserica o cercetează.

E aşa frumos, Cuvântul spus
În inimile noastre pus.
Şi orice-ar fi, ce mult dorim
Cum este scris să-L împlinim.

E aşa frumos în rugăciune
Cuvântul pe genunchi ne pune.
Aceleaşi simţuri, unitate
Hristos în noi face pe toate.

E aşa frumos, E aşa frumos,
Când în noi este viu Hristos.
Şi viaţa noastră ne conduce.
Şi noi mai ducem a Sa cruce.

E aşa frumosă îmbrăţişarea,
E aşa de scumpă adunarea.
N-or înţelege niciodată
Acei care nu-L au ca tată.

C.Valentina 

Oriunde sunt mă însoțești

Oriunde sunt mă însoțești
Și nu mă lași să cad în groapă
Tu nicicicând nu mă părăsești
Ce bun cu mine, oricând, ești
Tot timpul parcă-i o agapă.

Mă însoțești prin frământări
Și ființa-mi mi se liniștește
Și-nalță-n Slavă adorări
Și mă îndeamnă la cântâri
Iar zelul pentru Cer sporește.

Orientări mi-ai dat și-mi dai
Să nu greșesc itinerarul
Să pot privi spre-acel drag Plai
Unde vorbi-vom cu-n alt grai
Și-unde nu va mai fi amarul.

Acolo ești când vin furtuni
Să nu cunoaștem prăbușire
Te întâlnim în rugăciuni,
Ne îndulcești amărăciuni
Și ne aduci desăvârșire.

Trasul la jug? Ce să declar?
Nicicând, Isuse, nu sunt singur
Nicicând nu pot să te compar
Cu cei din pământeasc hotar
Tot ce-nfăptuiești e sigur.

La fiecare pas, o știu
Tu ești prezent cu o-ndrumare
Nicicând nu ai sosit târziu
Alungi necazul în pustiu
Și-aduci dorita vindecare.

Ce tragedie- ar fi făr’ Tine
Am fi purtați de orice vânt
Și nu am mai putea obține
Uniri cu stările divine’
Nici revelații din Cuvânt.

Ce har! Ce binecuvântare!
Oriunde sunt mă însoțești
Chiar când străbat vreo încercare
Acolo ești cu o scăpare,
Cu daruri dumnezeiești.

George Cornici

Cantari in noapte

Text: Psalmul 42

…noaptea cantam laudele Lui, şi înălţăm o rugăciune Dumnezeului vieţii mele.” Psalmul 42:8

Un pastor şi compozitor german din secolul al 17-lea, Paul Gerhardt, a fost confruntat cu multe încercări în timpul vieţii sale. În timpul unui incident din Războiul de Treizeci de ani, a fost silit ca, împreună cu familia, să fugă de acasă. Era îngrijorat de soarta familiei şi a celor ce se putea petrece cu soţia şi copiii. Într-o noapte, în timp ce stăteau la un han dintr-un sătuleţ, fără casă şi tremurînd de frică, soţia a izbucnit într-un plîns nestăpanit. Pentru a o mangaia, Gerhardt i-a amintit versete din Scriptură, cu promisiunile lui Dumnezeu de-a le purta de grijă. Apoi a mers în grădină unde şi el a izbucnit în plans. Nu mult după aceea, a simţit din nou prezenţa Domnului. A luat pana de scris şi a început să scrie un imn, care în ultimele versuri spune aşa: „Alungă-ţi frica în vant şi nu te lăsa înşelat; Dumnezeu îti aude suspinul şi-ţi adună lacrimile – El iarăşi te va ridica”. Gerhardt ne-a dat un cantec născut în noaptea prin care trecea. La scurtă vreme, Dumnezeu l-a scăpat împreună cu toată familia de orice pericol şi i-a dat tanărului pastor o nouă biserică, în care să-I servească.


Adeseori, în cele mai întunecate perioade ale vieţii, Dumnezeu îşi face cel mai bine simţită prezenţa. De fapt, El foloseşte adeseori suferinţele şi greutăţile pe care le îndurăm, ca să ne arate din nou că El este singura noastră sursă a puterii. Cand, în încercările noastre, vedem acest adevăr revelandu-ni-se, ne întoarcem spre El cu rugăciuni şi laude reannoite.
Prietene, eşti confruntat cu frămantârile vieţii chiar acum? îmbărbăteză-ţi inima. în mijlocul suferinţelor, pune-ţi viaţa în mana lui Dumnezeu. El încă mai dă şi azi cantări în noapte.            – P.R.V.

El ştie durerea cînd e mai adancă:
Lacrimi ce curg ziua şi noaptea
Şoptindu-ne dulce: Te iubesc! Nu uita!
Ne-a şterge lacrima ce-n ochi vom avea. ”  – Anonim

Cand te caută necazurile, caută-L pe Dumnezeu

Painea zilnica

Inchinarea activa

Text: Psalmul 100

Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cantări în curţile Lui!” Psalmul 100:4

Pastorul Ray Stedman, în cartea sa „Psalmii populari ai credinţei”, spune că ar dori ca toţi cei ce merg la biserică să aibă ocazia să stea la amvonul bisericii şi să privească spre sală în timpul unei predici. El spune că, în timp ce cei mai mulţi din audienţă par să dea atenţie predicatorului, un număr destul de mare din ei au mintea în altă parte. Stedman scrie: „Ar fi fascinant ca la sfarşitul unei predici să ştii unde au fost aceşti oameni!” In legătură cu acest aspect, putem fi siguri de un lucru: Acei care şi-au disciplinat minţile cu succes să „stea” în biserică, aceia sunt cei mai caştigaţi în urma serviciului.   


Pentru ca să obţii cel mai mare beneficiu din mersul la biserică, trebuie să devii un participant activ. În primul rand, înainte de-a pleca de acasă, trebuie să ne pregătim inimile. Apoi, la biserică, trebuie să ne implicăm cu toată inima în serviciile ce se ţin – intonarea cantărilor, rugăciunea în tăcere. În timp ce pastorul se roagă cu voce tare, închinarea împreună cu corul, bucurandu-ne de părtăşia caldă cu ceilalţi credincioşi. In final, trebuie să ne disciplinăm noi înşine să ascultăm, şi aceasta înseamnă să primim cu grijă, deschis şi cu intensitate,învăţătura Cuvantului lui Dumnezeu. Ar trebui să avem o foame după Adevărul care ne linişteşte duhul, ne înspiră închinarea, care ne face să-L lăudăm pe Dum-
nezeu şi care ne îndeamnă la acţiune. Este uşor să dai vina pe pastor atunci cand părăseşti biserica descurajat şi cu un gol interior. Dar el nu poate face totul. Trebuie să ne facem partea noastră. Cei care beneficiază cel mai mult dintr-un serviciu, sunt cei care investesc cel mai mult în el. -R.W.D.

Casa Domnului e sfant locaş
De laudă şi rugăciune.
Intrand, să fii în orice ceas
Cu duh zdrobit şi ganduri bune.”  – H.G.B.

O închinare activă cere o implicare activă.

Painea zilnica

Arată-Ți Doamne, slava Ta

Arată-Ți Doamne, slava Ta
În mijloc de-adunare
Să fie har de-a pururea
Ca-n zi de sărbătoare!

Înalță-Ți Numele mai sus
Peste orice făptură,
Să vadă toți că Tu, Isus
Domnești peste natură,

Peste ostroave, peste mări,
Ești Domn peste popoare,
Tu umpli zarea de cântări,
Căci slava Ta e mare!

Să fii Tu, Doamne preamărit
În mijloc de-adunare,
Iar eu, ca rob, supus, smerit
Să stau în ascultare.

Căci trebuie ca Tu să crești,
Tu Să-Ți conduci lucrarea,
Să lași bucate dulci, cerești,
Să saturi adunarea.

Căci doar la Tine-i untdelemn
Pentru jertfa divină…
Mai lasă Doamne și-azi un semn,
Pentru a Ta grădină!

De nu ești Tu prezent la noi,
Zadarnice sunt toate,
Suntem săraci, lipsiți și goi
Și nu-i cin’ să ne scape.

De-aceea vrem ca Duhul Tău
Părinte-al veșniciei,
Să fie proslăvit mereu
Prin roada bucuriei!

Azi vrem ca cercetarea Ta
Să intre în lucrare,
Să scuturi din noi pleava rea
Spre a Ta înălțare!

Dorim Isuse al Tău nor
Cu ploaia cea cerească
Ca să umbreasc-al Tău popor
Să-l facă să rodească.

Sub călăuza Ta din cer
Să-și schimbe astăzi starea,
Să-i scoli din morți pe cei ce pier,
S-aduci înviorarea!

Să mai reverși din harul Tău
Doar o fărămitură,
Să ne ridici, Sfânt Dumnezeu
Din moarte și din zgură.

Și să ne faci al Tău popor,
A Ta turmă aleasă,
Să ne adăpi din sfânt Izvor
În veșnica ta Casă!

Să lași ca Grâul Tău curat
Din nou să încolțească
Prin Duhul Sfânt ce n-i l-ai dat,
Iar firea pământească

Să nu mai aibă rod în noi,
Nimic să nu ne țină
Legați de lumea de nevoi,
Ci să stăm în lumină!

Sub raza Slavei din vecii,
În sfântă unitate
Zidind mai sus, cu pietre vii
A Ta sfântă Cetate!

Acesta este dorul nost’
Și-aceasta ni-e dorința,
Să fim găsiți veghind în post
Când suna-va trâmbița!

Să fim găsiți că ne silim
În tot ce este bine,
Căci vrem cu Tine să trăim
În zările senine!

Valentin Ilisoi

Ajutorul Tău

Îl umple de veselie ajutorul Tău! Ps. 21:1 (b).
I-ai ieșit înainte cu binecuvântări de fericire Ps. 21:3 (a).
Îţi cerea viaţa și i-ai dat-o Ps. 21:4 (a).

Ref. : Ps. 21:1(b)-2; 3(a); 4.

Ajutorul Tău – puternică ocrotire
Mare-I Dumnezeu – Mâna-I Izbăvire,
Binecuvântări de fericire, Har
Bucurii, cântări, dă vieții pe altar.

Doamne-n al Tău Nume, ne vom sprijini
Dreapta Ta oriunde, știm va ocroti!
Veșnică Iubire, veșnică îndurare,
Bunătate, milă, e-n Dumnezeul Mare!

În Dumnezeul nostru, ne vom bucura
Steagul biruinței ‘nălțat în lauda Sa
Ridice ochi spre cer, încrederea deplină
Să-ți spună-n El nu pieri, Mâna-I Sa divină

Ocrotește, ține, conduce cu tărie,
La El oricine vine, se îmracă-n bucurie!
Lasă totul, tot, orișice povară,
Domnul Savaot ridică, nu doboară.

Oricând conduce pasul cel sfințit în El,
Depășești impasul prin Viu Emanuel,
Nimic peste puteri n-o da și tot va fi
Mereu spre slava Sa, vin a mulțumi

Cu sfinții împreună în mii de mii cântări,
Celui ce adună și-n binecuvântări
Umple a ta ființă, iar Harul, armonia
Cu acel tărâm de vis, te leagă-n bucuria

Ce e numai în El, căci El este Viața
Prin Isus, Sfântul Miel, vei spune-n Dimineața
Ce vine-n mii culori: Slăvit fii, Miel Divin
Iubind, te-ai dat să mori, în tine-i cer senin!

Lăudat fii, lăudat, Veșnic Împărat,
Al Neprihănirii Soare, înălțat fii, înălțat!
De grija Ta eternă, îți mulțumim mereu –
Tată, Creator, Veșnic Dumnezeu! ! !

Lidia Cojocaru 

Credința timpurilor noastre

Credința e credință
Așa ar trebui să fie,
Să-ți treacă prin ființă
De la extaz la agonie.

Credința te trimite
Ca să privești spre cer,
Să vezi cu ochii tăi
Stelele până pier,

Să știi că-s tot acolo,
Ascunse, dar privesc,
Cumva tot universul
Și spre pământ firesc.

Credința îți dă aripi,
Te scoli de dimineață,
Punând genunchii jos,
Mulțumești pentru viață.

Credința este aceea
Când visele îți sunt,
Adesea cu cântări
Ce nu le-ai auzit nicicând.

Credința te deșteaptă
În miezul nopții ades,
Să te rogi făr’ de grabă
La Tatăl cel ceresc,

Să ceri iertare îndată,
Să spui unde-ai greșit,
Să-ți recunoști păcatul,
Celui” Desăvârșit”.

Când crezi că ai credință,
Așa crezi tu, de fel,
Chemă pe Dumnezeu
În ajutor mereu,

Să-ți întărească credința,
Adesea ne-o pierdem,
În faptul că suntem,
Niște pocăiți, rebeli.
… . .

Credința timpurilor noastre,
Parcă nu e la fel,
Pe placul Domnului,
Credinței celei de ieri,

Ne-am modernizat,
Credința ne înconjoară,
După timpul de azi
Cu vremea milenară.
… . .

Credința e aceeași,
E HAR nemeritat,
Ce ne trezim cu ea,
Cu iertarea de păcat,

Când primim pe Hristos,
În inimă- L lăsăm,
Toată viața I-o dedicăm,
Fără să ne plângem,

Credința e aceeași,
De-atunci când ați primit,
Pe „Darul”cel mai mare,
Atunci când v-ați pocăit.

Trăiți creștini „Credința”
Așa cum ți-a fost dat,
Cu flacăra iubirii
Ce în suflet ți-a intrat.

Crede orice ar fi,
În fiul Lui Dumnezeu,
C-a murit pentru tine,
Pentru păcatul tău.

Ține-te legat mereu
De credința lăsată,
În suflet de Dumnezeu
Ca Darul fără plată,

Crede și nu cârti,
Deșteaptă-te odată,
Credința e aceași,
Cum a fost altădată.

Iubește pe Isus,
Cu toată ființa ta,
În dar ai să primești,
Viață veșnică,”Nemurirea”.

Anișoara Sirbu 

Vine primăvara!

Vine primăvara
Dinspre albe zări
Să îmbrace Ţara
În cȃntări și flori.
Sufletele-adună
Calde reverii,
În văzduh răsună
Glasuri de copii.

Tot ce are viață
Rȃde iar și cȃntă
Ca o dimineață
Cu lumină sfȃntă;
Ca o zi senină
Și un mȃndru soare,
Ca o luna plină
Peste-a nopții mare!

Vine primăvara
Să ne-aducă-aminte
Dragostea și harul
Zilelor preasfinte;
Că-n această vreme,
Peste boldul morții,
Dumnezeu ne-a dat
Primăvara Vieții!

Gelu Ciobanu 

Pe calea Ta

Pe calea Ta pornit-am cu iubire
Când trist eram căzut în deznadejdi
Din val m-ai ridicat si din ruine
Părinte drag, o numai Tu dai vieți.

Si am pornit cu dragoste în suflet
Să te slujesc, caci Tu m-ai izbăvit
De oameni răi ce au otravă-n umblet
O, Tu ești Dumnezeul meu iubit.

Si-am auzit o voce din ‘nălțime
De Tată care dulce mi-a vorbit: ”
O nu te las o vino după Mine
Din grea povară Eu te-am slobozit.

Căci am plătit la Golgota salvarea
Pe care astăzi vreau să-ți dăruiesc
O vino si urmează azi cărarea,
Pe care sfinții mei, pe ea pășesc”.

Si-am alergat spre El cu dor fierbinte,
Pe calea sfântă care duce sus
Pe stânca mântuirii, Doamne Tu m-ai pus
Să-ți văd puterea-Ti mare, o Domnul meu Isus.

Si mi-ai intins o mână să mă poarte
Prin valurile ce băteau din greu,
M-ai izbăvit din  boale si din moarte
O Doamne prin Cuvântul Tău.

Tărie Mi-ai rămas intr-una
Sa pot sa trec necazuri si furtuni,
Si cred c-odată voi purta cununa
Din mână Ta, ce-a făurit minuni.

O ține-mă  să nu mă clatin Doamne
Când răul ne pândește tot mereu,
Sa pot sa tac când leul dă târcoale,
Ne scapă din nevoi când drumul este greu.

Mai dă-mi îndemn si lacrimi de căință
Să-ndur si sa privesc spre cer
Ca cei dintăi urmași în pocăință
Ce te-au iubit, cu-o dragoste de fier.

Mai umple vasul cu cântări de slavă
Si toarnă untdelemnul sfânt
Că ranele sant multe, Tu le spală
Ca să-ți cântăm o Mielule Divin.

Floarea Ferghete