„Cantaretii”

18 decembrie

Text: Psalmul 40:1-5

„Mi-a pus in gura o cantare noua – o lauda pentru Dum-
nezeul nostru.” Psalmul 40:3

Maiestoasele imnuri de demult ale Bisericii si inaltatoarele
cantece mai noi sunt o parte vitala a vietii credinciosului. Se
stie ca oameni care altadata erau inchisi in ei si tacuti si care apoi
L-au primit pe Cristos, acum canta cantarile credintei lor in timp ce
conduc masina, in timp ce ii calca hainele sau in timp ce fac dus.
Ei canta din pricina inimii lor schimbate si din pricina ca noua viata
in Cristos trebuie sa-si gaseasca expresia in cantare.

In cartea lui „Psalms of the Heart”, George Sweeting ilus-
treaza acest adevar din experienta a doi absolventi ai Institutului
Biblic Moody, John si Elaine Beekman. Dumnezeu i-a chemat sa
lucreze ca misionari printre indienii tribului Chol, din partea de
sud a Mexicului. Ca sa ajunga la acest trib, arata Sweeting, acestia
au calatorit pe spinarea magarilor si cu niste luntre scobite din
trunchiuri de copaci. Impreuna cu alti misionari, ei au lucrat timp
de 25 de ani la traducerea Noului Testament in limba indienilor
Chol. Astazi Biserica indienilor Chol prospera. Mai bine de 12.000
de crestini alcatuiesc impreuna Comunitatea crestina Chol, care
este independenta financiar. Ceea ce este interesant este ca atunci
cand au venit misionarii, indienii Chol nu stiau sa cante. Odata cu
patrunderea Evangheliei insa, credinciosii din trib au ajuns sa fie
cunoscuti sub denumirea de „cantaretii”. „Acum ei iubesc cantarea,
comenteaza Sweeting, fiindca au pentru ce sa cante.”

In inimile noastre ale celor care ne-am increzut in Cristos ca
Mantuitorul nostru rasuna cantecul celor rascumparati. Fie ca si
noi, prin faptul ca exprimam bucuria relatiei pe care o avem cu
Cristos, sa fim cunoscuti sub numele de „cantaretii”.- D.C.E.

„Pacea lui Cristos in inima mi-a pus
Un izvor ce curge cu har si farmec sfant.
Ale mele-s toate de cand sunt al lui Isus;
Cum as putea sa tac si sa nu cant?” – Lowry

„Cea mai semnificativa expresie a crestinismului
este nu un suspin, ci un cantec.”

Painea zilnica