Toate strigă de bucurie şi cântă…

Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă,
nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare;
şi totuşi, Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte.
Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele?
Matei 6: 26

Vântul adie printre acele de pin,
iar soarele se-ascunde după deal.
Pe curcubeul cerului senin
rămâne să vegheze un stejar.

Coboară înserarea pe pământ,
precum cortina peste scena vieţii;
şi toate se unesc în tainic cânt
să te slăvească, Creator al frumuseţii.

Printre ecouri de sublime armonii:
clinchet de valuri, ciripit de păsărele,
sufletul meu tânjeşte după veşnicii,
să te-ntâlnesc, Stăpâne, dincolo de stele.

Dar pân-atunci, cu drag privesc
felurite necuvântătoare
ce-a Tale promisiuni îmi reamintesc,
strigându-şi bucuria pe ogoare.

În fiecare loc, şi-n orice clipă,
nu obosesc să-Ţi mulţumească-n cânt
că le porţi grija, făr-a le fi frică
de ce aduce mâine pe pământ.

Asemeni lor, şi eu plină de pace
mă-ncredinţez în braţul Tău de Dumnezeu.
Ştiu că tot ce Tu spui se face.
În Tine-am adăpost, oricât mi-ar fi de greu.

Şerban Lavinia

Nu intra în peşteră

Gânduri negre când te-apasă
Şi necazuri dau năvală
De ce cu descurajarea
Cazi atunci la învoială ?

Te-ai retras ca şi o scoică
Între-a sale cochilii
Lăsând ca să te strivească
Întristarea inimii .

Nu mai vezi nici o scăpare
Întristarea ţi-a umbrit
Orice urmă de salvare
Pentru tine a pierit.

Atacat când eşti într-una
De solia celui rău
De ce uiţi că El Şadai
Este salvatorul tău ?

Plin de frică, de-ntristare
Deznădăjduit cumplit,
Într-o peşteră săracă
Obosit te-ai prăbuşit

Inima ţi-a fost într-una
Tronul Domnului Isus
Dar când a lovit furtuna
O peşteră rece-a ajuns.

Stai ascuns în hruba rece
Gânduri lovesc ca un bici
Dar Isus acum te-ntreabă:
„ Dragul meu ce faci aici ? „

Peştera nu este locul
Ca să stai la adăpost
Aici nu vei găsi niciodată
Al vieţii tale rost.

Hai dă-Mi mâna ieşi afară
La lumina celui Sfânt
Şi predă-ţi viaţa iară
Cât vei trăi pe pământ!

Şi, când vânturile reci
Vor sufla grozav de tare
Prin încercări de-o să treci
Nu uita, Domnul e mare!

De s-ar porni iar furtuna
Tu mereu te bucură
Cântă roagă-te într-una
Dar, nu intra în peşteră.

Bazâru Jenică

Prințul din Betleem

Atatia ani s-au cufundat in amintiri
Ca-ntr-un noian de mii de vise si-mpliniri
Și ades cu drag imi amintesc ce-a fost frumos
Ce am trait de mic copil pentru Hristos
Am fost crescut in dragoste de Dumnezeu
Si chiar de fraged am stiut ca Fiul Sau
Cu o iubire atat de-adanca m-a iubit
Că-n lumea aceasta pentru mine a venit
Că intr-o iesle s-a nascut, in Betleem
El,Printul vietii ce bogat era in cer
Și ca in noapte la păstori a coborât
Un cor de ingeri cu splendori câmpul umplând.
Știam prea bine cum pastorii s-au zorit
Sa plece catre pruncul proslavit
De ingerii ce vestea le-au adus
Si locul nasterii unde se afla Isus.
Și ascultand slujba cea sfanta eu vedeam
Prin fata mea pe magii falnici ce veneau
Sa i se-nchine, sa-i aduca-n duh smerit
Tamâie,smirna și aur scump din Rasarit.
Zambesc acum, cu atata drag și-mi amintesc
Ca tot la fel cum a primit printul ceresc
Primeam si noi copiii Casei Celui Sfant
Daruri frumoase si versete din Cuvant.
Iar mai apoi ieșind prin fulgii mari de nea
Simteam zapada cum sub pași ne scarțâia
Și-atatea urme in omatul gros urmau
Urmele noastre ce la alte porti duceau
Sa duca vestea minunata prin cantari
Cum corul sfant aduse-odata-n zări.
Și pe la casele deschise mai vedeam
Semne de bucurie pe la geam
Si alte canturi se-auzeau in departari
Alți pași in nea si alti colindatori
Și oameni bucurosi si primitori
Cu zambetul pe buze pâna-n zori
Și-o atmosfera ca de vis ma-nvaluia
Pe culmi de bucurie sfanta ma purta
*
Acum sunt ani și-n mine s-a intiparit
In inima si-n suflet ce-am trait
Iar azi urmez acelasi dor si acelasi gand
Ce am urmat pe cand eram copil plapand.
Dar astazi mult mai mult eu inteleg
De ce Hristos a parasit cerul intreg
Și mult mai mult eu simt prin Duhul Sfant
Iubirea Sa in viata mea pe-acest pământ.
Simt ca Acel ce pentru mine a venit
Ca sa se nasca si sa fie rastignit
Apoi sa-nvie triumfator a treia zi,
Mă va lua cu Sine sus in vesnicii.
In pieptul meu eu simt iubirea pentru El
Si simt ca sunt in pregatire pentru cer
Ca pretul meu nu in zadar a fost platit
Ca-l voi urma si-l voi iubi pân’ la sfarsit
Azi inteleg ca intr-o zi îi voi cânta
Cu ingerii din Betleem iubirea Sa
Cu haina alba de splendoare imbracat
Printului vietii, ce viata-n dar mi-a dat.
Dar pân’ atunci cânta-voi cu iubire Domnului
Slava in ceruri și pace pe pamant intre ai Lui!

Emanuel Hasan

E sarbatoarea noastra, dragi copii

Ne apropiem cu repezi pasi de sarbatori
Mamicile pun cozonacii la cuptor,
Ninge pe strazi cu fulgi atat de mari si jucausi
Cate-o pisica miauna afara pe la usi;
Iar oamenii ce-i intalnesc pe drum zambesc
Iar altii multi prin case braduletul pregatesc
Cu globulete si cu luminite ce se vad din drum
Ce ne vesteste sarbatoarea de Craciun;
Albastre rosii galbene si chiar portocalii
Se-aprind, se sting si iar se-aprind pentru copii.
Inca putin iar noi copiii vom pleca sa colindam
Si-n casele cu portile deschise sa intram
Cu vestea buna ca Mesia s-a nascut
Unicul Fiu al Tatalui etern far de-nceput.
Ce poate fi mai minunat decat sa fii copil
Cu obrajii-mbujorati, cu suflet fara pata, chip senin?
Aceasta este sarbatoarea noastra, dragi copii
Rasune dar colindul nostru, plin de bucurii
Si dupa cum al ingerilor cor in noapte a cantat
Cantam si noi Pruncului sfant in iesle infasat
Si tot la fel cum daruri de la magi el a primit
Chiar si pe noi daruri frumoase ne asteapta negresit.
Caci pentru noi aceasta sarbatoare de Craciun
Nu-i mosul dupa cum adesea multi ne spun
Ci-i bucuria de a sti ca un micut copil
Nascut in iesle ne va duce-n tara cu lumini!

Emanuel Hasan

Cuprins de dragostea dintai

Cuprins de dragostea dintai
As vrea cu mine sa ramai
Sa-mi tii credinta tare, tare
Sa mergi cu mine pe carare

Ingenunchiez in fata Ta
Si-ti daruiesc inima mea
Ca-n dragostea-ti nemasurata
Sa fiu cuprins si eu o, Tata

Cobori in viata mea cu cerul
Si-alunga norii grei si gerul
Cobori cu focul Tau in mine
Sa fiu in clocot pentru Tine

O, fa-mi Tu inima curata
Sa fie a Ta toata, toata
Si-ntreaga mea fiinta fie
A Ta o, Doamne pe vecie

Iubesc sa fiu iubit de Tine
Si-n greu eu simt ca mi-e tot bine
Iar cand furtuna-n mine bate
Cu Tine simt ca le-am pe toate

In lume traiest pentru Tine
Si nu mi-e frica de ce vine
Nici boala, nici durerea mare
Nu-mi sting credinta-n incercare

Cuprins de dragostea Ta sfanta
Inima mea mereu iti canta
Si-ti canta-ntreaga mea fiinta
Ca-aceasta e a mea dorinta

Te laud Doamne pentru toate
Si pentru zilele-ncercate
Si pentru zilele senine
Te laud Doamne doar pe Tine

Samuel Ghiran

Iubirea, iubirea, iubirea!

Iubirea, iubirea, iubirea,
Frumoasă, curată, senină,
Îmbracă în duh nemurirea
Și spală pe om de țărână.

Revarsă a Cerului pace,
Coboară la cel părăsit,
Și rabdă, și cântă, și tace,
Și-acoperă pasul trudit.

Ce rază cerească, ce dar,
Ce dulce, divin curcubeu,
Ne-a dat în lumină și har
Părintele sfânt, Dumnezeu!

De n-ar exista pe pământ
Cu starea preascumpă, iubirea,
Ne-am pierde ca frunza în vânt
Și n-am fi gustat nemurirea!

Dar, slavă, cu fruntea plecată,
Celui ce-a creat fericirea,
Căci veșnic va fi lăudată
Iubirea, iubirea, iubirea!

Gelu Ciobanu

Mamei…

O, ce dulce cântă iarăşi primăvara al tău nume
Şi ce minunat răsună iar ecoul peste lume…
Înfloresc în cinstea ta mii de flori cu-al lor parfum
Şi te-ntâmpină măicuţă soarele zâmbind pe drum…

Ce adâncă ţi-e iubirea şi senină-a ta privire…
Cum ştii tu s-aduci în viaţă linişte şi fericire…
Vocea ta, un susur blând…braţul ce mă legăna
Încă le mai simt şi astăzi doruri vii în viaţa mea!

Răsărit-au ghioceii şi-nfloresc în părul tău
Şi privesc la tine, mamă şi mă prind păreri de rău
Că prea rar te-am mângâiat şi adesea te-am rănit
Şi de prea puţine ori ţi-am şoptit cât te-am iubit!

Azi te înţeleg măicuţă…şi te înţeleg prea bine
Căci am casă şi copii şi sunt mamă ca şi tine
Deci te rog primeşte floarea inimii ce-ţi dăruiesc
Şi prin sfânta ta iubire iartă-mă şi…te iubesc!

Maria Luca

Se-apropie Întruparea

Se-apropie „Crăciunul”, tu cum o să-l primeşti ?
Ţi-e sufletul o iesle primitoare,
Ai inima deschisă să-L cinsteşti,
Şi gând curat, pe Prunc să-L preamăreşti,
Sau, nici nu-ţi pui o astfel de-ntrebare ?

Se-apropie o sărbătoare sfântă,
Eşti gata s-o serbezi după Cuvânt?
Auzi, aievea, îngerii cum cântă,
Sau pe Irod, cum jalnic se frământă,
Că Rege S-a născut pe-acest pământ ?

Poţi fi la fel de bucuros, precum păstorii,
Eşti gata daruri scumpe, smerit să Îi aduci?
Ori, pentru tine, tema sărbătorii,
E o poveste… tu nu simţi fiorii,
Şi bucuria mare de atunci?

Doreşti să fi urmat şi tu o stea ?
Cu magii ce-au pornit din răsărit ?
Sau, pentru tine-i o povară grea,
Să te închini smerit, la ieslea Sa,
Să-L ai pe El, pe veci Sărbătorit ?

Vezi tu acum, o sărbătoare a Iubirii,
Ce-ţi dăruieşte pace şi lumină?
Sau, doar tradiţii, bucuria firii,
Ce nu-ţi oferă şansa nemuririi
O sărbătoare-ascunsă în rutină ?

Dar ce-i colindul pentru tine, oare ?
Un cântec, ce-l înalţi spre „flori de măr”,
Spre „leru-i ler”, spre lucruri pieritoare ?
Adu lui Isus, laude, osanale,
Vestind pe El, şi-ntregul Adevăr.

Hai să privim  cu toţii în Scriptură,
Ea dă răspuns la orice întrebare,
Şi să ne fie sfântă-nvăţătură,
Întreg păcatul ardă, fie zgură,
Şi Domnul să Se nască-n fiecare !
Paula Szabo