Constatare

Ne-am obișnuit să dăm cu biciul
În tot ce-i bun și ce-i frumos.
Avem atâtea reguli sumbre
Dar nu-s venite din Hristos.

Legați de multele condiții,
În rugă n-avem libertate,
Suntem cuprinși doar de ambiții
Ce ne aruncă-n hău și moarte.

Bisericiile-s tot mai goale
Închinarea-i tot mai rece
Predicile-s tot mai seci
Iar somnul nu mai vrea să plece.

Părtășia-i de fațadă
Și iubirea-i tot la fel
Unitatea nu există
Iar mila nu mai e un țel.

Bărfa este un exempu,
E la modă viclenia,
Teatrul ieftin e puternic
Și pe mulți i-a prins mândria.

Este timpul să lăsăm
Tot ce-i rău, tot ce-i murdar
Să ne-ntoarcem iar jertfa
De la crucea din Calvar.

Să-nțelegem compasiunea
Să trăim în unitate,
Să ne bucurăm în Domnul,
Care ne-a scăpat de moarte.

Să nu mai trăim legați
De pământ și bogăție
Inima și sufletul
Să-și dorească-n veșnicie.

Nichifor Nicu 

Poemul mămicilor

Poposeşte-adesea gândul
La cum e, la cum a fost,
‎Ne-a venit azi nouă rândul
Să-mplinim al vieţii rost!

Parcă ieri chemam pe mama
Prichindei în haine mici,
‎Timpul însă şi-a luat vama
Şi-am ajuns şi noi mămici.

‎Pruncii cresc, ne sunt podoaba,
Nu-i oprim, dar nu-i grăbim.
Ei ne-au învăţat ce-i zdroaba
‎Şi jertfirea … că-i iubim.

De când au venit pe lume
Alte planuri făurim,
“Mama” e-acum noul nume
Pentru ei trăim, murim!

‎I-ajutăm cu bucurie,
‎Cu nădejdea că vor fi
‎Ceea ce-şi doresc să fie,
Ce noi n-am putut gândi.

Când coboară înserarea,
Cu-al lor chip ne luminăm
Şi ne-ncearcă-ades ‎mirarea
C-aşa mult ne-asemănăm!

De ocolul prin pustie
Ce n-am da ca să-i scutim!
Numai Domnul Sfântul ştie
Cât luptăm să-i ocrotim!

‎Doamne, Te rugăm păzeşte-i
De-ale celui rău săgeţi,
‎Luminează-i, întăreşte-i
‎Şi le dă-nnoite vieţi!

Fiindcă ştim: neprihănirea
Ne e dată prin Calvar;
Dă-le, Doamne, mântuirea,
Fă-le parte de-al Tău har!

Olivia Pocol

Jertfa n-a fost în zadar

Jertfa n-a fost în zadar
Se văd, și azi, rezultate
Ce s-a-ntâmplat la Calvar
A deschis ușa spre har,
Spre cereasca demnitate.

Jertfa n-a fost fără chin
La culme a fost tortura
Dar rănile-i ne susțin,
Poartă caracter divin
Cum afirmă, clar, Scriptura.

Plan în Slavă conceput
Jertfa Fiului la cruce
Să salveze a putut
În prezent(ca și-n trecut)
Vindecare ne aduce.

Nu a fost o întâmplare
Ci-a fost sângele vărsat
Să creeze împăcare,
Să-ndemne la adorare
Pentru Cel crucificat.

Rodul sfintei suferințe
Azi se vede-atât de clar,
Se vede în biruințe
Și-n dumnezeiești dorințe
Spre Acel ce-a fost Tâmplar.

Brațe-ntinse, pironite
Ne invită și-azi la El
S-avem viețile-mplinite
Prin mesaje răspândite,
Prin răspunsul la Apel.

O, ce taină! Ce lucrare!
Cerul s-a-ngrijit de noi
Ne-a adus răscumpărare
Și-o eternă sărbătoare
Fără grijuri sau nevoi.

Jertfa n-a fost în zadar
Milioane, milioane
Acceptat-au sfântul dar
Cu originea-n Calvar
Și la crucea cu piroane.

Ce-a urmat? Răscumpărare,
Adorare și cântări
Cine crede parte are
De comori și perle rare
Și de binecuvântări.

 George Cornici 

9 Aprilie

În urma lui Isus mergea o mare mulţime de norod si femei, care se boceau, îsi băteau pieptul, si se tânguiau pentru El.” Luca 23:27

În mulţimea care îl urma pe Mântuitorul spre mormânt, existau câteva suflete care deplângeau sincer şi amarnic. chinurile Lui. Vaiurile şi bocetele lor erau acompaniamentul potrivit pentru marşul durerii. Când îl văd pe Isus ducându-şi crucea spre Calvar, mă alătur femeilor îndurerate şi bocesc cu ele fiindcă, într-adevăr, este o cauză de durere adevărată, o cauză mai profundă decât îşi imaginau ele. Ele boceau nevinovăţia chinuită, bunătatea persecutată, iubirea rănită, blândeţea muribundă; însă inima mea are un motiv mai adânc şi mai amar. Păcatele mele au fost biciul care I-au sfâşiat umerii şi au încununat cu spini fruntea Lui sângerândă. Păcatele mele au strigat „Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!” şi au aşezat crucea pe umerii Săi zdrobiţi.

Moartea Sa este destul de îngrozitoare pentru ca întreaga veşnicie să se cutremure, dar faptul că Eu L-am ucis este mult mai dureros, dincolo de lacrimi şi regrete. Nu e greu de ghicit motivul bocetelor femeilor, dar nici una dintre ele nu putea avea mai multe motive să-L iubească decât are inima mea. Văduva din Nain şi-a văzut fiul înviat, dar eu am fost înviat singur la o viaţă nouă. Soacra lui Petru a fost vindecată de friguri, dar eu am fost vindecat de boala păcatului, care este mult mai gravă. Din Maria Magdalena au fost scoşi şapte draci, dar din sufletul meu a fost izgonită o legiune. Maria şi Marta au fost favorizate de vizitele Lui, dar eu locuiesc în permanenţă cu El. Mama Sa i-a născut trupul, dar El a format în mine speranţa slavei. Fiindcă le întrec în datorii pe aceste femei sfinte, lăsaţi-mă să nu rămân în urma lor în exprimarea durerii.

Cu sufletul plin de iubire şi chin
Îi scald picioarele în lacrimi —
Şi plâng mereu în suflet Mirele divin
Căci m-a salvat prin grele patimi.

Meditaţii C. H. Spurgeon

26 Martie

Isus a răspuns: „Eu sunt. Deci, dacă Mă căutaţi pe Mine, lăsaţi pe aceştia să se ducă.” Ioan 18:8

Observă, suflete, grija pe care a manifestat-o Isus faţă de oile Sale, chiar şi în ceasul încercării! Pasiunea dominantă învinge moartea. El s-a predat vrăjmaşului, dar a luat cuvântul în apărarea ucenicilor Săi. Cât despre El, „ca o oaie mută înaintea celor ce o tund”(Isaia 53:7), nu a deschis gura; însă de dragul ucenicilor Săi, a vorbit cu putere îndoită. Aceasta este dragostea, constanta, uitându-se pe sine, credincioasă. Dar oare în acest text nu există şi un alt înţeles, mai profund? Nu se Oglindeşte însuşi spiritul Ispăşirii în aceste cuvinte? Păstorul cel Bun îşi dă „viaţa pentru oile Sale” (Ioan 10:11) şi cere să fie lăsate libere.

Garantul este legat, şi dreptatea cere ca cei pe care îi înlocuieşte să fie lăsaţi să plece. In timpul sclaviei din Egipt, aceeaşi voce a răsunat cu putere: „Lasă pe poporul Meu să plece” (vezi Exod 9:1). Răscumpărarea din sclavia păcatului şi Satanei trebuie să vină. În fiecare celulă din temniţele Disperării, răsună Strigătul „lăsaţi-i pe aceştia să se ducă”, iar Disperarea şi Teama fug. Satana aude vocea cunoscută şi îşi ridică piciorul de pe grumazul Celor căzuţi; Moartea îl aude, şi porţile mormântului se deschid larg. Drumul lor este o cale spre progres, sfinţenie, triumf şi glorie, şi nimeni nu îndrăzneşte să-i oprească.

„Pe calea aceasta nu va umbla nici un leu, si nici o fiară sălbatică nu va apuca pe ea” (Isaia 85:9). Cerbul dimineţii a atras vânătorii asupra Sa, şi căprioarele sfioase pot să pască acum în pace printre crini. Norul de furtună s-a dezlănţuit deasupra Crucii de pe Calvar, şi peregrinii din Sion nu vor mai fi ajunşi de fulgerul răzbunării. Vino, suflete, şi te bucură de imunitatea pe care ţi-a asigurat-o Mântuitorul. Binecuvântat să-I fie Numele în fiecare clipă, zi după zi.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Vâslind în ape tulburi

Vâslim în ape tulburi, zbuciumate,
S-a-ntunecat, e-nfuriată marea,
În hăuri fierb talazuri înspumate,
Iar noi scrutăm cu-nfricoșare zarea.

Dezlănțuite, uriașe valuri
Amenință cu-al lor sinistru muget,
Înşală umbre, iluzorii maluri,
În noi adorm mustrările de cuget …

Prind viață profețiile Scripturii,
Apocalipsa ia contur din file,
Îndoliate de războiul urii
Vin tot mai grele și mai rele zile.

Stihiile au înnegrit văzduhul,
Se războiesc cu orice biată rază,
Secătuit, prea moleșit ni-e duhul,
În lupta bună cine mai cutează?

Micuța barcă tot mai greu răzbate,
E-o rană-n toți, e-o lipsă, ceva doare,
Iar dacă zilele n-ar fi scurtate,
Niciunul n-ar rămâne în picioare!

Deşi e tot mai mare-mpotrivirea,
Să nu uităm că Domnul e cu noi!
E timpul să ne ridicăm privirea
Și, orice-ar fi, să nu dăm înapoi!

Dar până-ncep iar zorii să răsară,
Sus la Calvar un Far îşi dă lumina:
Tu ești salvat sau vei rămâne-afară?
L-ai întâlnit pe El? Ți-e ștearsă vina?

Olivia Pocol  

Din nou la Cină

Din nou veniți la Sfânta Cină
Ne-apropiem de-al Tău altar
Cu gândul nostru la Calvar,
La Jertfa Sfântă, fără vină.

Simțim fiori și-abundă Harul
Ce-a fost și-n camera de sus
Când s-a sculat umil Isus
Și însuși El și-a-ncins ștergarul.

Și parcă auzim prin ceață:
”Acesta-i trupul Meu cel Sfânt!”
Și-”Acesta-i noul Legământ!
Luați, mâncați s-aveți viață!”

Noi știm că suntem slabi, netrebnici
Dar Tu-ai murit și-Ai înviat
O, Domnul nostru Minunat,
Numai prin Tine suntem vrednici.

Luăm din Sfânta Pâine frântă
Și din pahar sorbim și bem
Viață astfel să avem
Iar sufletele noastre cântă.

Ce sfânt fior, ce Har sublim
La masa Sfântă să cinăm
Isus, Jertfirea Ta serbăm
Și tuturora o vestim.

Daniel Hozan

Numai Dragostea-Ți supremă

Cât de mare e iubirea, arătată pe calvar,
Ea e plină de speranță și e fără de hotar.
Numai Dragostea-Ți supremă, m-a atras la pieptul Tău,
Inima mea-Ți mulțumește, Fiule de Dumnezeu.

Cerul, marea și pământul, laudă numele Tău,
Florile de pe câmpie, știu că au un Dumnezeu.
Tot ce are azi suflare, tot ce mișcă pe pământ,
Îți aduce osanale, cântă numele Tău Sfânt.

Galaxii și mii de stele, toate cântă într-un cor,
Și slăvesc a Ta putere Sfânt și mare Creator.
Universu-ntreg tresaltă la cuvântul Tău cel Sfânt,
Și iubirea Ta se simte și în cer și pe pământ.

Binecuvântat să-Ți fie, numele Tău, Adonai!
Că în marea Ta iubire, pace sfântă Tu, ne dai.
Și în mila Ta măreață, ne iubești și ne mângâi,
Și-n iubirea Ta de Tată, călăuză ne rămâi.

Nichifor Nicu

De la zdrobire la binecuvantare

6 octombrie

Text: Isaia 6:1-8

Vai de mine, Sunt pierdut… am vazut cu ochii mei pe
imparatul, Domnul ostirilor!” Isaia 6:5

Scriitorul de literatura devotionala F.W. Boreham din Noua
Zeelanda, a auzit cantand o fata frumoasa un cantec minunat.
Cu toate acestea, el a avut un sentiment ciudat de nemultumire,
dupa ce cantecul s-a terminat. Un prieten de-al sau care a avut un
sentiment similar si a incercat sa afle ceea ce lipsea cantecului, a
comentat: „Intr-o zi inima ii va fi zdrobita, si daca o vei auzi cantand
atunci vei fi multumit”. Ceea ce voia sa spuna era ca suferintele
vor putea da o adancime vietii ei care ii va schimba minunata
performanta intr-o experienta adanc miscatoare.

In Scriptura, zdrobirea este adeseori premergatoare binecuvan-
tarii. Dupa ce lui Iacov i s-a frant coapsa si a ramas olog, Dumnezeu
i-a schimbat numele in Israel, care inseamna: „printul lui Dum-
nezeu” (Genesa 32:28). Cand Isaia L-a vazut pe Domnul „plin de
marirea Lui”, el fost umilit de conditia extrem de pacatoasa in care
se afla. O singura privire asupra sfinteniei lui Dumnezeu l-a despu-
iat de toata mandria. Prima data a fost zdrobit, apoi a fost in
masura sa raspunda chemarii lui Dumnezeu pentru slujba.

In Noul Testament, Pavel a spus: „De aceea ma voi lauda mult
mai bucuros cu slabiciunile mele, pentru ca puterea lui Cristos sa
ramana in mine… caci, cand sunt slab, atunci sunt tare” (2 Corinteni
12:9, 10). Si pentru ca trupul Domnului a fost frant si sangele Lui
a fost varsat la Calvar, curg binecuvantarile purificatoare spre viata
ta si a mea.

Permite oare Dumnezeu ca in viata ta sa fie anumite greutati,
chiar acum? Hotarste-te sa nu te lasi infrant de ele. Increde-te in
El. Lasa-L sa transforme zdrobirea ta in binecuvantare. – P.R.V.

O inima zdrobita poate da viata;

Din adancul ei frumseti se vor ivi;

Iar cand ea se da deplin pentru lsus,

Iubirea Lui prin ea va straluci.” – D.J.D.

Inainte de-a fi folosit din plin de Dumnezeu,
va trebui poate sa fii ranit adan
c”

Painea zilnica

În Ghetsimani la rugăciune!

După Cina cea de taină
Spre Ghetsimani ei au plecat
Isus cu a smereniei haină
Pe genunchi s-a aplecat.

Cu ai Săi ucenici s-a dus
Le-a cerut să-l însoțească
Deoparte să stea, le-a spus
Le-a spus, să nu ațipească.

Să se roage, să vegheze,
Până El va fi venit
Să doarmă, să nu cuteze
Căci nu-i vremea de dormit.

Isus era trist, mâhnit
De toate ce-l aștepta
Pe genunchi stătea smerit
Și Tatălui se ruga.

De-ar putea să îndepărteze
Osânda ce avea să vie
Asupra Lui să vegheze
Însă voia Sa să fie.

Când Isus a revenit
Ucenicii Lui, dormeau
Pe toți din somn i-a trezit
I-a mustrat că nu vegheau.

Așa cum i-a îndemnat
Când s-a dus la rugăciune
Ce le-a spus n-au ascultat
Din nou la veghe îi pune.

Și din nou El s-a rugat
Paharul să nu îl bea
Dar răspuns n-a căpătat
Tatăl nu îi răspundea.

Când s-a întors iarăși dormeau
Din nou Domnul i-a mustrat
S-au plâns ca nu rezistau
Căci de veghe ar fi stat.

Ei nu aveau alt răspuns
Căci Duhul zelos era
Dar trupul era răpus
Oboseala-i învingea.

Isus iarăși i-a îndemnat
Să vegheze în tăcere
De trei ori El s-a rugat
Dar din Cer nimic, tăcere.

N-a primit nici un răspuns
De la Tatăl, Dumnezeu
Se va împlini ce-a spus
Orișicât ar fi de greu.

Va împlini ce a promis
Calvarul îl va răbda
Va fi cum Tatăl a spus
El se va sacrifica!

florenta.sarmasan