Botezul Domnului Isus

Ce minunata zi de sarbatoare
Cand Dumnezeu din ceruri a vorbit.
Si ne-a lasat o pilda minunata
Prin Fiul Sau cel scump si mult iubit.

El a venit sa ne arate calea
Pe care cei iubiti de El o vor urma.
Sa ne invete care e cararea
Si drumul care duce-n slava Sa.

Linga Iordan Ioan vorbeste si boteaza
Si spune plin de rivna de pacat,…
Despre minia care va sa vie
Pentru acei ce nu vor asculta.

“Pui de napirci, cum stiti voi oare,
De viitoarea Sa manie sa fugiti?
Doar sufletele voastre va sunt goale
Si inimile voastre neschimbate sunt..

Caci Dumnezeu cunoaste inimile voastre
Ca-s rele, neinduplecate si pustii…
Dar voi veniti, veniti la cel care boteaza
Crezand ca apa va va curati…”.

“ Va veni insa Unul mai presus de mine
El are puterea de a cufunda
Dar nu in apa asta curgatoare
Cu Duhul Sfant si Foc va boteza.

A Sale-ncaltaminte nu sunt vrednic
Sa le ating macar sau sa dezleg…
El este-un Sfint, e Dumnezeu din Ceruri
De El va trebui sa fiti voi preschimbati…”

Si deodata gloata se opreste :
Caci din mijlocul ei apare CINEVA!
Si e chiar El, Fiul lui Dumnezeu din ceruri
Veni si El sa fie botezat.

“ O, Domnul meu, eu nu sunt vrednic…
Eu trebuia la Tin’ sa fi venit…”
“ Da, Ioane, Tatal cel din ceruri
A dat porunca… si trebuie –mplinit!”

Si-ndata dupa aceasta-nfaptuire
Duhul cel Sfint a coborit din Cer
In chip de porumbel s-a asezat pe umar
Si glasul Tatalui s-a auzit din Cer:

“Acesta-I Fiul meu cel preaiubit !
In El gasesc toata placerea Mea!
De El sa ascultati necontenit!”
Caci cei ce cred – vor merge-n slava Sa!”

Ce armoie! Si ce legatura s-a simtit
Cand pe pamant Sfinta Treime s-a unit.
Ce completare, si ce integrare…
Ne-a dat dovada noua de-ascultare!…

Isus ne-a dat modelul ce trebuie urmat
E-un ordin, o porunca, ce trebuie-mplinit.
C-acei ce cred si se boteaza, sa fie mantuiti
Si-apoi cu Domnul o viata-or fi nedespartiti.

Caci nu vor fi salvati aceia
Ce se boteaza-n apa doar…
Ci cei ce se-nnoiesc in Duhul,
Ce-si schimba viata, mintea lor…

Sa-I multumim fierbinte Celui
Ce ne-a dat sansa de salvare
Sa-L iubim cu credinciosie
Si sa venim la –a Sa chemare.

Caci cine crede – se boteaza,
Primeste- aceasta marturie,
Si are-n el o viata-ntreaga
Pe Fiul cel din vesnicie.

O, vino scumpul meu prieten,
Azi inca ai a Sa chemare
Si lasa EU-l si pacatul
Primeste azi a Sa iertare!

Si implineste a Sa porunca
Si mergi la apa, te boteaza.
Si-astfel iti asiguri viata
Si fericirea ta eterna.

 Natalia P 

3 Ianuarie

„Vocea celui ce strigă în pustie: Pregătiţi calea Domnului, netetziţi-i cărările.”

Luca 3:4 Vocea celui ce striga în pustie cerea o cale pregătită pentru Domnul, o cale prin pustie. Eu voi fi atent la ceea ce strigă învăţătorul şi îi voi pregăti o cale în inima mea, netezită, prin milă, în deşertul firii mele. Cele patru porunci din Isaia 40, din care se inspiră textul de astăzi (vers. 3) trebuie să beneficieze de atenţia mea serioasă: „Orice vale să fie înălţată” (vers. 4). Gândurile josnice şi înjositoare trebuiesc părăsite, îndoiala şi disperarea trebuiesc îndepărtate, iar plăcerile şi înălţarea de sine trebuiesc lepădate. Peste văile adânci trebuiesc înălţate drumuri glorioase. „Orice munte şi deal să fie plecate” (vers. 4). Mândria şi încrederea în sine trebuiesc nivelate pentru ca să se pregătească un drum pentru Regele Regilor.

Dragostea divină nu poate fi acordată niciodată păcătoşilor mândri şi încăpăţânaţi. Domnul îi respectă pe cei umili şi îi vizitează pe cei cu inima rănita, dar cel mândru este o urâciune în faţa Lui. Suflete, cere-I cu lacrimi Duhului Sfânt să te ajute să respecţi voia Sa. „Coastele să se prefacă în câmpii” (vers. 4). Inima nestatornică trebuie să croiască o cărare hotărâtă pentru Dumnezeu, pe care să umble sfinţenia. Oamenii nestatornici sunt străini de adevărul lui Dumnezeu.

Suflete, ai grijă să fii cinstit şi drept în toate lucrurile sub privirea atotştiutoare a lui Dumnezeu. „Strâmtorile (să se prefacă în) vâlcele” (vers. 4) Stâncile păcatului trebuie îndepărtate, iar cârtelile şi nemulţumirea smulse din rădăcini. Un Oaspete atât de important nu trebuie să păşească pe drumuri pline de mărăcini şi pietre când vine să-şi onoreze aleşii cu tovărăşia Sa. O, fie ca în seara aceasta inima să-mi fie o cale netezită pentru Domnul, astfel încât El să facă o cercetare amănunţita în toate colţurile inimii mele, de la începutul anului până la sfârşit.

C.H. Spurgeon

Calea

Calea spre neprihănire
Care o căutam cu toții
De prin frageda pruncie
Până la sfârșitul vieții,

Este calea cea trasată
Însuși de Domnul Isus;
Ea e strâmtă, nu e lată
Și-n final, sfârșește sus.

Calea aceasta e stropită
Adesea, cu multe lacrimi,
Căci pe ea merg pocăiții,
Cei scăpați de chin și patimi.

Calea aceasta magistrală
Nu se oprește la sicriu,
Ci urcă-n sus pe verticală
Pân’ la Dumnezeul viu.

Calea aceasta a pocăinței
Cine vrea să o urmeze,
Trebuie să-și sfințească viata
Și mai mult ca să vegheze.

Căci ispite-s la tot pasul
Cel rău vrea să ne doboare,
Dar tăria noastră-I Isus
Şi-a Lui jertfă salvatoare.

O, Părinte al veșniciei
Azi revarsă a Ta îndurare,
Fii iar, nor și stâlp de foc
Când trecem prin pustiu și mare.

Să nu cădem de oboseală,
Nici în cursa celui rău,
Să ținem calea înainte
Până sus, în cerul Tău.

Dinu Ciolte

Calea crucii

Calea crucii nu înseamnă nu știu ce filozofie,
Ci e să te-aduci, tu singur, permanent, o jertfă vie.

Nici a te aduce jertfă nu e nu știu ce mister –
Totu-i să trăiești pe Terra ca Isus venit din cer.

El, pentru că a dat TOTUL – până și cămașa Lui,
Iar la urmă chiar și viața ascultând de Tatăl Lui,
A primit înapoi TOTUL. A primit tot ce Și-a dat:
Slava, viața și puterea la care a renunțat.

A crescut atât de mare, pe cât S-a făcut de mic;
A ajuns să fie TOTUL, căci S-a făcut un NIMIC.

I-a putut iubi pe alții pentru că El, mai întâi,
Se dădea pe El la moarte, și pe toată Sinea Lui.

Deși Dumnezeu puternic Care zice și se face,
Ca om, S-a făcut un vierme pe care-l calci cum îți place.

Ai, cât dai; câștigi ce pierzi; și trăiești numai cât mori.

Valdi Herman  

Calea, Adevărul și Viața

Isus este Calea noastră, drum sigur pe-acest pământ,
Binecuvântat cu sânge și sfințit prin Duhul Sfânt.
Calea-i duce către ceruri, Har și Pace-n ea găsești.
Nu mai sta în îndoială, doar pe El să-L urmărești !

Isus este Adevărul, decantat, clar, Absolut .
Fără paznici și zăvoare, gratis tuturor vândut…
Cere să-l lași sa lucreze, fericire pentru tine,
Deci deschide-I și-L primește, doar pe El, Supremul Bine !

Isus este Viața vie, bând din El ești săturat,
Te-a iubit deplin la cruce, mântuit, răscumpărat.
Totul scump dar, fără plată, doar să-I fim însoțitori,
Să-L primim cu drag în casă, să-I fim recunoscători !

Cale, Adevăr și Viață, am găsit numai prin El,
El ne caută pe nume , Sfântul Domn Emanuel !
De aceea cu iubire, ce vine din tronu-I Sfânt ,
Să-L mărturisim de-a pururi, tuturor pe-acest pământ !

Si viata vesnica este aceasta, sa te cunoasca pe Tine , singurul Dumnezeu Adevarat si pe Isus Hristos pe care l-ai trimes Tu! Isus este esenta existentei noastre pamantesti, fara El nu avem nici un sens…

Cristinel Agape  

Pe calea Ta

Isuse-Doamne, care-ai dus
Cuvântul Sfânt la-ndeplinire,
Te laud fiindcă m-ai condus
Pe calea Ta, doar prin iubire.

Chiar dacă vor veni furtuni
Să tulbure a mea trăire,
Putere eu te rog să-mi dai
Să fac o punte din iubire.

În jurul meu când dau lăstari
De-amar și de nefericire,
Când trec prin ei, ajută-mă
Să îi dobor doar prin iubire.

Acei ce s-au intersectat
Cu efemera-mi viețuire
Exemplu-ajută-mi să le fiu
De politețe și iubire.

Iar pentru cei dezamăgiți
Călăuzește-mă-n vorbire
Și dă-mi cuvinte să-i alin
Cu bunătate și iubire.

Când o zi nouă mi-a zâmbit
Și soarele îmi dă de știre
Că bunătatea-Ți s-a-nnoit,
Îți mulțumesc pentru iubire!

Iar când vei reveni pe nori
Înveșmântat în strălucire,
Să fiu printre copiii Tăi
Ce-au cunoscut a Ta iubire!

Laura Minciună  

La taclale cu fiul meu

De mult n-am mai stat la taclale
Și-mi pare momentul prielnic,
Sunt tot mai puține „escale”
La zborul nesigur, vremelnic…

Cu vremea pricepem mai multe,
Găsim mai ușor vieții sensul,
Alături ți-e mama s-asculte,
Să-i spui cum ți-e, fiule, mersul.

Ce gând te frământă, copile,
Ce spaimă seninu-ți umbrește,
Ce scrii pe-ale inimii file,
Ce șoaptă te neliniștește…

Eu n-aș vrea să-ți judec vreo faptă
Și nici să te mustru, n-ai teamă!
Nicicând n-a-mbiat calea dreaptă,
Să fii cu băgare de seamă!

Pe unde treci astăzi, copile,
Și eu am trecut mai-nainte,
Din trânta cu vitrege zile
Ieșit-am mai „coaptă la minte”.

Dar vreau să-nțelegi că și mama
Greșeli a făcut fără număr,
De n-oi putea eu să-ți sting flama,
Tot poți să mai plângi pe-al meu umăr.

Alături ți-e mama s-asculte
Orice, doar e-un ceas de taclale,
Deprinsă-s să duc poveri multe
Și n-au să mă-nfrice-ale tale!

Autor: Olivia Pocol

Oare v-ați gândit prieteni

Oare v-ați gândit prieteni ce va fi cu omenirea,
Când de-atâta răutate va pleca plângând iubirea?
Poate-atunci veți înțelege prețul darului divin,
Când în lume va rămâne doar a răului venin!

Conștientizați prieteni ce va fi pe-acest pământ,
Când în cer se va întoarce cu tristețe Duhul Sfânt?
Poate atunci vă veți trezi și veți plânge cu amar,
Stăruința în neascultare, lepădările de har!

Vă dați seama dragi prieteni ce necaz, ce suferință,
Vor veni peste o lume lepădată de credință?
Poate atunci veți reuși să pricepeți tragedia,
De ați vinde libertatea și ați cumpăra robia!

Voi întrezăriți prieteni ce va fi-n lumea de jos,
Când cu milă, prin Scriptură, nu va mai vorbi Hristos?
Poate atunci vă veți da seama, în zadar, în miez de noapte,
Cât a prețuit chemarea pocăinței de păcate!

Vă imaginați prieteni cât va fi de-amar și trist,
Când o lume-l va alege ca stăpân pe anticrist?
Poate atunci vă vor cuprinde, cu suspin păreri de rău,
C-ați crezut un mincinos și ați respins pe Dumnezeu!

Vă chem prieteni să-nțelegeți ce e sfânt și-adevărat,
Că-n curând toți vom culege rodul ce l-am semănat…
Viața noastră-i trecătoare, ca un abur se arată,
Azi ca floarea din câmpie, mâine toți la judecată!

Vai ce triști vor fi cu toții când din lumea blestemată,
Va pleca pe veci dreptatea și iubirea-nlăcrimată!
Dar acum mai este har, bunătate și iertare,
Pentru câți se-ntorc la Tatăl, cu deplină închinare!

Să căutați iubiți prieteni să alegeți calea dreaptă,
Toate-n lume au un scop, și o vreme, și-o răsplată…
Domnul Isus este Calea, Adevărul și Viața,
Fericiți sunt toți aceia care-și pun în El speranța!

Teodor Groza

Ai venit în casa mea!

Ai venit în casa mea
Și mă simt așa de bine
Tot ce-i bun să-ți dau, aș vrea
Ca să Te țin lângă mine

Ești atât de minunat
Ești milos și iubitor,
Doamne, cât Te-am așteptat
Căci de Tine mi-a fost dor

Dar nu am găsit portița
Pe care să pot intra
Dar azi am găsit credința
Asta va fi calea mea!

Tu dai norul la o parte
Ploaia când vrei, o pornești
Tu, măsură ai la toate
Și bine le chibzuiești.

Soarele-l faci să răsară,
Vântul, Tu îl poți porni,
Luna o faci să apară
Și stele mulțime, mii.

Totul e în mâna Ta,
Universu-Ți aparține,
Tu stăpânești inima
Omului și îi vrei bine.

Voia Ta o împlinesc
Căci de astăzi, sunt al Tău
Te aștept și mult doresc
Să-Ți slujesc la Cer, mereu

Și aici vreau să-Ți slujesc
Pe acest pământ, trecător
Sunt al Tău și Te iubesc
Cu Tine-mi va fi ușor

Și la bine și la greu
Eu Te rog să fii cu mine
Mare și scump Dumnezeu
Di-mă sus la Cer, cu bine.

Florenta Sarmassan

Arată-mi iarăși

Arată-mi iarăși, Doamne, calea Ta,
Cum vântului i-ai dat direcția,
Cum norilor le-ai spus pe ce ogor
Să-și scuture desaga ploilor.

Arată-mi orizontul Tău ceresc,
Să alerg spre el și să nu mă opresc,
Să-mi fie visul contopit cu-al Tău,
Dorința Ta constantă-n gândul meu.

Arată-mi zborul cum să mi-l încep,
Cuvântul înțelept cum să-l concep
Și care-i stânca ce tot naște cânt,
Ce gurii-i dă un rod pentru Cel Sfânt.

Arată-mi rostul pașilor ce-i fac,
Mantaua împlinirii cum s-o-mbrac,
Și dă-mi, Te rog, motiv – din nou insist –
Un scop să mă convingă să exist.

Lucian Cazacu