13 Mai

Partea mea, Doamne, este să păzesc poruncile Tale.” Psalmi 119:57

Priveşte-ţi partea, credinciosule, şi compar-o cu soarta semenilor tăi. Unii îşi câştigă existenţa muncind pământul. Sunt bogaţi, şi recolta le aduce tot mai mult aur. Dar ce înseamnă această recoltă în comparaţie cu Dumnezeul tău, care este Dumnezeul recoltelor? Ce sunt hambarele pline în comparaţie cu El, Soţul care te hrăneşte cu pâinea din cer? Alţii muncesc în oraşe. Bogăţia îi înconjoară din toate părţile, până când devin o adevărată vistierie. Dar ce înseamnă aurul în comparaţie cu Dumnezeul tău? Nu poţi doar cu aur; viaţa ta spirituală s-ar stinge. Adu-i aur unui om chinuit de conştiinţă; îi poţi alina durerile?

Oferă bani unei inimi descurajate; poţi să-i opreşti suspinele? Dar tu ÎI ai pe Dumnezeu, şi prin El ai mai mult aur decât ar putea câştiga toţi bogaţii lumii la un loc. Unii îşi câştigă existenţa speculând sentimentele oamenilor, şi au parte de aplauze şi faimă; întreabă-te însă, nu este Dumnezeu mai important decât faima? Cum te-ai simţi dacă rugăciunea ţi-ar fi însoţită de zece mii de trâmbiţe? Te-ar ajuta să fii mai aproape de cruce, sau să te pregăteşti pentru judecată? Nu, în viaţă sunt dureri pe care bogăţia nu le poate alina; până şi în ceasul morţii ai nevoi pe care aurul nu le poate îndestula. Dar atunci când ÎI ai pe Dumnezeu ca parte de moştenire, ai mai mult decât toate bogăţiile. Prin El îţi poţi împlini orice nevoie, în viaţă sau în moarte.

Cu Dumnezeu de partea ta, eşti bogat cu adevărat, fiindcă El îţi împlineşte nevoile, îţi alină durerea, îţi călăuzeşte paşii, merge cu tine în întuneric şi te ajută să ajungi acasă în siguranţă, ca să fii cu El pentru totdeauna. „Eu am din belşug” (Genesa 33:9) a spus Esau, şi aceasta este cea mai bună declaraţie pe care o poate face un om lumesc. Totuşi, Iacov i-a răspuns: „Dumnezeu m-a umplut de bunătăţi şi am de toate” (vers. 11), şi aceasta este o nota pe care minţile omeneşti n-o pot înţelege.

C.H. Spurgeon

14 Martie

„Voi veghea asupra căilor mele.” Psalmi 39:1

Frate peregrin, nu spune în inima ta „voi merge acolo şi dincolo, şi nu voi păcătui”, fiindcă nu eşti niciodată atât de departe de pericol încât să-ţi permiţi să te lauzi. Drumul este foarte noroios; va fi greu să păşeşti fară să-ţi murdăreşti hainele. Lumea aceasta este plină de putreziciune; vei avea nevoie de multă atenţie ca să-ţi păstrezi puritatea. La fiecare cotitură a drumului te aşteaptă un hoţ gata să-ţi fure comorile. In fiecare binecuvântare există o ispită şi în fiecare bucurie o înşelăciune. Dacă ajungi totuşi în cer, consideră că este o minune datorată în întregime puterii Tatălui. Fii cu ochii în patru.

Un om care duce în mână o grenadă trebuie să aibă grijă să nu se apropie de o flacără deschisă. Şi tu trebuie să ai grijă să nu intri într-o ispită. Chiar şi activităţile tale zilnice sunt nişte unelte ascuţite; ai grijă cum le mânuieşti. In lumea aceasta, nici un lucru nu este menit să mărească credinţa creştinului; totul încearcă s-o distrugă. Cât de repede trebuie să te îndrepţi spre Dumnezeu ca să fii sprijinit! Rugăciunea ta trebuie să fie „sprijină-mă, şi voi fi în siguranţă”. Rugăciunea trebuie să fie însoţită de veghere; veghează-ţi fiecare gând, cuvânt şi acţiune cu gelozie sfântă. Nu te expune pericolului fară să fie nevoie, şi dacă eşti chemat acolo unde zboară săgeţile, nu te aventura fară scut.

Dacă vreodată diavolul te va găsi fară protecţie, se va bucura de triumf şi te va doborî curând la pământ. Deşi nu poţi fi ucis, poţi fi rănit de săgeţile sale otrăvite. Fii cumpătat; fii vigilent Pericolul poate veni în clipa în care totul ţi se pare sigur. De aceea, veghează-ţi căile şi roagă-te neîncetat. Nimeni nu greşeşte din prea multă grijă. Fie, ca Duhul Sfânt să ne călăuzească pe orice cale, ca să putem fi întotdeauna plăcuţi Domnului.

C.H. Spurgeon

1 Septembrie

Mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.” Psalmi 73:24

Psalmistul simte nevoia de călăuzire divină. Tocmai a descoperit nebunia propriei sale inimi şi, ca să nu fie târât de ea, hotărăşte să se lase călăuzit de sfatul lui Dumnezeu de acum înainte. Sentimentul nebuniei noastre este un mare pas către înţelepciune, atunci când acest sentiment ne face să ne încredem în înţelepciunea Domnului. Omul orb se lasă condus de braţul prietenului său şi ajunge acasă în siguranţă. Ca şi el, noi trebuie să ne predăm călăuzirii divine, fără nici o îndoială, siguri că, deşi nu putem vedea, este spre binele nostru să ne încredem în Dumnezeul atotvăzător. „Mă vei” este o expresie de binecuvântată încredere. El era sigur că Domnul nu va refuza această misiune.

Acesta este un cuvânt care ţi se adresează ţie, credinciosule; odihneşte-te în el. Fii sigur că Dumnezeu va fi sfătuitorul şi prietenul tău. El te va călăuzi şi îţi va arăta orice drum. In Cuvântul Său scris ai asigurarea aceasta în parte împlinită, fiindcă Sfânta Scriptură este sfatul Său pentru tine. Suntem fericiţi să avem călăuzirea Cuvântului lui Dumnezeu! Ce ar fi marinarul fără busolă? Şi ce ar fi creştinul fără Biblie? Aceasta este graficul de control, harta în care este descris fiecare banc de nisip, şi pe care toate canalele, de la nisipurile mişcătoare ale distrugerii spre limanul salvării, sunt marcate şi însemnate de Cel care cunoaşte tot drumul.

Binecuvântat să fii, o Doamne, fiindcă putem crede că ne călăuzeşti acum, şi că ne vei călăuzi până la capăt! După această călăuzire prin viaţă, psalmistul anticipează o primire divină la sfârşit — „apoi mă vei primi în slavă”. Ce gând pentru tine, credinciosule! Dumnezeu însuşi te va primi în glorie — pe tine! Deşi eşti rătăcitor, pribeag şi străin, El te va aduce acasă în siguranţă! Aceasta este partea ta. Trăieşte cu ea astăzi, şi dacă îndoielile te înconjoară, du-te, prin puterea acestui text, drept la tron.

Meditaţii C. H. Spurgeon

27 Aprilie

Dumnezeu, Dumnezeul nostru.” Psalmi 67:6

Este ciudat să observi cât de putin ne folosim de binecuvântările spirituale pe care ni le dă Dumnezeu, dar este încă şi mai ciudat să vezi cât de puţin ne folosim de Dumnezeu însuşi. Deşi El este „Dumnezul nostru”, apelăm de puţine Ori la El şi îi cerem puţine lucruri. Cât de rar cerem sfatul Dornnului! Cât de des ne facem afacerile fără să-I căutăm călăuzirea! In toate necazurile, ne luptăm fără încetare să ne purtăm singuri poverile, în loc să le aruncăm asupra Lui, ca să ne poată sustine! Acest lucru nu se întâmplă din cauza neputinţei noastre, fiindcă Domnul ne spune „sunt al tău, suflete; vino şi foloseşte-Mă Cum vrei.

Poţi să vii oricât de des la cămara mea, şi cu cât vii mai mult, cu atât este mai bine”. Este vina noastră dacă respingem bogăţiile lui Dumnezeu. De vreme ce ai un asemenea Prieten, şi El te invită, vino zilnic la el. Atâta timp cât ai un Dumnezeu la care să te duci, nu vei duce lipsă de nimic. Atâta timp cât ai un Dumnezeu care te ajută, nu trebuie să te temi de nimic. Du-te la Tezaurul tău şi la toate lucrurile de care ai nevoie. Acolo ţi se va împlini orice vis. Învaţă divina îndemânare de a avea totul în Dumnezeu. El îţi poate oferi totul sau, încă şi mai bine, poate fi totul pentru tine. lngăduie-mi să te implor, atunci, să-L foloseşti pe Dumnezeu. Foloseşte-te de El în rugăciune. Du-te des la El, fiindcă este Dumnezeul tău. O, vei ezita să te foloseşti de un asemenea privilegiu? Zboară la EL, şi spune-I toate nevoile tale. Foloseşte-L mereu — prin credinţă — în orice moment.

Dacă împrejurări întunecate ţi-au umbrit drumul, foloseşte-L pe Dumnezeu ca pe o lumină. Dacă un duşman puternic te-a atacat, fă din Dumnezeu scutul tău, fiindcă „Domnul Dumnezeu este un soare si un scut” (Psalmi 84:11) pentru poporul Său. Dacă te-ai rătăcit în labirintul vieţii, foloseşte-L ca pe o călăuză, fiindcă El te va conduce. Oricum ai fi, și oriunde te-ai afla, aminteşte-ţi că Dumnezeu este singura ta nevoie şi singurul ajutor. El poate face totul pentru tine.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Crestinul si creditul

30 septembrie

Text: Proverbele 22:1-7

…cel ce ia cu imprumut este robul celui ce-i da cu
imprumut.” Proverbele 22:7

Renumitul predicator englez, Rowland HUI, a deplans dorinta
dupa lux care ii face chiar pe crestini sa esueze in datorii.
Cumparatorilor lipsiti de vointa si viciosi le lipseste judecata sana-
toasa in gospodarirea banilor. Incercand sa imprime, in biserica pe
care o pastorea, importanta necesitatii de-a cheltui cu intelep-
ciune, Hill a tinut o predica in care a afirmat: „Eu nu platesc
niciodata nici o datorie”. Dupa o pauza, a adaugat: „Dar am cel
mai bun motiv. Nu platesc nici o datorie pentru ca niciodata nu
intru in datorii!”

Aceasta poate fi o pozitie extrema, pentru ca atat America de azi
cat si alte tari; ale lumii, depind de oferta si solicitarea de impru-
muturi pentru a genera prosperitate. Dar, ori de cate ori a cumpara
sau a lua cu imprumut este prea usor, exista intotdeauna pericolul
de-a trai dincolo de mijloacele proprii. Cand, ca si crestini, ajungem
in aceasta situatie, atunci dam prilej diavolului sa-si construiasca
un cap de pod in vietile noastre.

Poate un copil al lui Dumnezeu sa-si cumpere o casa sau o masina
pe datorii? Da, daca si-a facut un calcul rezonabil ca poate sa-si
plateasca obligatiile. Nu trebuie sa se simta vinovat ca foloseste
acel lucru pe care l-a cumparat pana ce n-a platit intreaga datorie.
El plateste dobanda pentru acest privilegiu, si proprietatea nu este
in intregime a sa decat cand va plati intreaga suma. Cand datele
lunare de plata a ratelor sunt neglijate in mod deliberat, atunci
cumpararea pe datorii devine o forma de furt.

Tranzactiile tale financiare reflecta cinstea si o judecata sana-
toasa? Nu uita, reputatia platilor tale este parte a marturiei tale
crestine!

Avem nevoie de Cuvantul Tau.

Calauzirea da-ne-o Doamne Tu,

Ca prin lumina lui sa stim mereu

Ce ne putem permite si ce nu.” -Anonim

Cand platile sunt mai mari decat castigi,
atunci neglijenta poate sa-ti fie caderea.

Painea zilnica

Privind in urma

Text: Psalmul 103:1-5                        

Binecuvantează, suflete, pe Domnul, şi nu uita nici una din binefacerile Lui.” Psalmul 103:2

Ai condus maşina vreodată pe serpentinele versantului unui munte şi te-ai oprit în varf pentru a privi înapoi? Îmi aduc aminte drumul şerpuitor care urca în zig-zag pe unul din varfurile Munţilor Apalaşi. Cateodată intram în ceaţă atat de densă că şofatul era nesigur. Cand am ajuns în varf, ne-am uitat în jos de unde venisem. Acolo jos erau serpentinele pe care le-am urcat cu aşa mare greutate. Totul era clar acum şi puteam vedea la mari depărtări, chiar şi ceaţa prin care am trecut şi care ne-a îngreunat drumul, dispăruse. Ce panoramă!
Uneori, ca buni creştini, trebuie să ne oprim din drumul vieţii şi să privim înapoi. Cu toate că acest drum a fost sinuos şi abrupt, vom putea vedea cum Dumnezeu ne-a călăuzit prin credincioşia Sa. Iată cum descrie F.E. Marsh ceea ce poate vedea creştinul atunci cand se uită înapoi: Eliberarea pe care ne-a adus-o Domnul (Deut. 5:15). Felul cum ne-a călăuzit (Deut. 8:2). Binecuvantările pe care ni le-a dăruit (Deut. 32:7-12). Victoriile pe care le-a caştigat (Deut. 11:2-7).
Încurajările pe care ni le-a dat (Iosua 23:14).


Cand suntem faţă în faţă cu dificultăţile, uităm adesea de credincioşia lui Dumnezeu din trecut. Vedem numai rutele ocolitoare şi pericolele drumului. Dar priveşte înapoi şi vei vedea bucuria victoriei, chemarea urcuşului şi prezenţa însoţitorului pe cale, care a promis că nu te va lăsa şi nu te va uita. Ai curaj, prietene. Acela care te-a adus pană aici te va călăuzi şi mai departe. – P.R.V.

Cel ce m-a călăuzit cu bine
De-alungul zilelor pană acum
Nu mă va conduce oare maine
Pe al vieţii mele aspru drum?
 – Adams

Nu te teme niciodată să încredinţezi viitorul necunoscut în mainle unui Dumnezeu atotştiutor

Painea zilnica

„Iata mama Ta!”

Text: loan 19:25-30

Fiii ei se scoală si o numesc fericită.” Proverbe 31:28.

Fiul lui Dumnezeu atarna pe crucea romană. Trupul Său fusese bătut cu brutalitate, iar spiritual era despărţit de Tatăl. Cu toate acestea, Şi-a adus aminte de mama Sa. Interesul pentru binele ei nu s-a pierdut în agonia acelei crize. Prin cuvintele „Iată mama ta”, a încredinţat-o în grija ucenicului iubit, loan. Exemplul Său ne arată importanţa de-a ne onora şi de a îngriji de mamele noastre.
Iată mama tal Adu-ţi aminte şi priveşte în ochii ei iubitori, ascultă dulceaţa vocii ei, fiorul chiar şi al unei singure mangaieri a mainii ei tandre. Adu-ţi aminte de îngrijorarea ce-i înnoura faţa atunci cand necazurile ţi-au ieşit în cale şi ce frămantare îi cutremura fiinţa atunci cand aveai cea mai mică durere. Vei forma multe prietenii dragi, dar nu vei mai avea niciodată acea iubire inexprimabilă care să se reverse împrejurul tău, cum ea a fost în măsură să ţi-o dea.

Ingrijeşte-ţi mama pană cînd vei mai avea cel mai preţios dar din cate pot fi în lumea aceasta. Iată mama ta! învaţă din exemplul ei binecuvantat. Învăţăturile şi călăuzirea ei din cămin modelează şi şlefuieşte caracterul copiilor ei.
Iată mama ta! Priveşte spre ea cu acelaşi motiv cu care Isus i-a spus lui loan – dăruieşte-i grija şi poartă de grijă nevoilor ei. Ea merită mult mai mult decat pot să-i dea darurile şi cuvintele tale. Ea trebuie să aibă afecţiunea, atenţia şi înţelegerea ta. Azi întoarce-te cu mulţumiri si laude spre Dumnezeu pentru mama ta!                                                      – H.G.B.

Eram copil cînd i-am ştiut iubirea;
Ani grei trecură, şi-i la fel simţirea.
Cu dor, Isuse, şoptesc iubitul nume,
Asemeni mamei nu-i nimenea pe lume. ” 
– Anonim

Mama ta te-a crescut, nu uita de ea

Painea zilnica

Doctori care lucreaza cu Dumnezeu

Text: Iacov 5:13-18

„… rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi.” Iacov 5:16

Un doctor binecunoscut dintr-un mare spital, petrecea întotdeauna cateva momente singur înainte de-a intra în sala de operaţie. Calificarea şi îndemanarea sa remarcabilă precum şi calmul său în presiunea intervenţiilor chirurgicale, i-au făcut pe tinerii medici să se întrebe dacă nu exista o relaţie între succesul său şi procedeul său neobişnuit. Într-o zi unul dintre ei a avut curajul să-l întrebe pe specialist despre acest lucru. „Da, a spus el, există o legătură precisă între
cele două. Înaintea fiecărei operaţii cer Celui mai mare Medic să-mi călăuzească mainile. In multe ocazii sunt confruntat cu situaţii foarte delicate sau cu condiţii neprevăzute ale pacienţilor şi cu greu pot decide ce să fac. În timpul acela devin imediat conştient de ajutorul lui Dumnezeu. Îmi dă întotdeauna înţelepciunea de care am nevoie pentru a încheia operaţia cu succes. Nu iau niciodată bisturiul în mînă fără să-I cer ajutorul.” Curand după aceea întreg personalul şi pacienţii acelui spital l-au numit: „doctorul care lucrează împreună cu Dumnezeu”.


La catva timp după aceea, un om şi-a adus fetiţa la spital pentru a fi operată. Auzise despre medicul care se ruga lui Dumnezeu şi omul a insistat ca numai acest medic să-i opereze copilul. In ultimă instanţă, orice vindecare vine de la Dumnezeu (Psalmul 103:3), dar trebuie să-I fim mulţumitori pentru aceşti bărbaţi şi femei, dedicaţi slujbei lor, care înainte de orice, atunci cand se ocupă de pacienţii lor, caută ajutorul lui Dumnezeu pentru a fi folosiţi de El. – H.G.B.

Binecuvantă Doamne, medicul cel credincios
Ce în rugă cere călăuzirea lui Cristos.
Ajută-l să combine cu înţelepciune
Reţeta lui cu multă, sfantă rugăciune. ”      – H.G.B.

Un doctor înţelept întotdeauna II consultă pe Doctorul doctorilor

Painea zilnica

Sunt cu totul al Tau

Text: Efeseni 5:15-21        

„… să aduceţi trupurile voastre…ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu cea bună…şi desăvarşită… „Romani 12:1,2

Un arhitect a spus că cei mai mulţi clienţi care i-au cerut să le facă proiectul unei case, aveau deja planul în minţile lor. Ceea ce doreau era doar să li se aprobe ideile şi satisfacţia de a-1 vedea desenand ceea ce credeau ei că le va satisface nevoile.
Unii creştini fac exact acelaşi lucru atunci cand Îi cer Arhitectului divin să le planifice vieţile. Se roagă pentru înţelepciune şi călăuzire, în timp ce în inima lor au hotărat deja cum să atingă anumite scopuri. Ei au pierdut sensul lui Romani 12:1, 2. Deşi se încred cu bucurie în Cristos pentru mantuirea lor, se abţin să nu facă o predare totală care este necesară ca „să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvarşită”.


O fată a participat la o întrunire unde a fost îndemnată să se predea întru totul lui Cristos. Dorea să facă voia lui Dumnzeu dar se temea că El o va conduce spre ceva ce nu-i va plăcea. După serviciu, vorbitorul, Stephen Olford, a vorbit cu ea şi i-a spus: „Citeşte Romani 12:2 cu atenţie, şi vei vedea că „voia cea bună şi desăvarşită a lui Dumnezeu” este partea ta. Cu toate că nu este un drum uşor, acesta va fi plăcut pentru El şi-ţi va aduce adevărata bucurie pe care o cauţi”. Citand imnul scris de George Matheson: „Doamne, fă-mă un rob”, Olford a ajuns la cuvintele: „Voinţa mea nu-i a mea pană ce n-o faci voia Ta.” Deodată totul a căpătat sens pentru ea şi a început să plangă, rugandu-se: „Iţi mulţumesc, Dumnezeule. Sunt a Ta, cu totul.
Te-ai predat tu totul Domnului?  – H.G.B.

Lui Isus eu mă predau,
Viaţa mea-i în mana Sa.
O, ce pace, fericire,
Are-un plan cu viaţa mea!” – Thiesen

Numai mergand pe calea Domnului putem cunoaşte voia Domnului

Painea zilnica

Ancorează-ne de cer

Doamne, ai milă de noi, iartă-ne, Te-am întristat,
Prin umblarea noastră-n lume sufletul l-am ruinat.
Suntem slabi, avem nevoie pe deplin de-a Ta iubire,
Căci cel rău ne-a stors de vlagă și ne-a dus în rătăcire.

Mai întinde-Ți astăzi mâna și revarsă-nviorare,
Cercetează adunarea de la mic, până la mare.
Umple-ne cu râvnă Sfântă și revarsă harul Tău,
Și îndreaptă-ne iar pașii, către Tine, Domnul meu.

Mișcă-ne ființa-ntreagă să stăm treji, în așteptare,
Să nu ne găsești dormind ca pe cele cinci fecioare.
Spulberă-ne, Doamne, firea și sporește-ne credința,
S-alergăm înspre Sfințire, să obținem biruința.

Ancorează-ne de cer, să-nțelegem veșnicia,
Și îndură-te, Isuse, căci ne-a spulberat mândria.
Dă-ne bucuria Sfântă și a Ta călăuzire,
Să rămână peste noi, până la a Ta venire.

Rupe orice legătură dintre noi și-amăgitorul,
Și revarsă părtășia peste tot întreg poporul.
Leagă-ne-n iubirea Sfântă și revarsă Duhul Sfânt,
Să fim gata de răpire când revi pe-acest pământ.

Nichifor Nicu