Cand valurile vin

Cand valurile vin sa-mi ameninte familia
Ajuta-ma, Doamne, sa imi construiesc
Un zid de-aparare prin a mea rugaciune
Ce-o inalt catre Tine, Parinte ceresc.

Cand fiara durerii racneste puternic
Si vrea sa ne sfasie pan’ la mormant
Ajuta-ma sa-mbrac armura credintei,
Plecat pe genunchi, prin Duhul tau Sfant.

Cand negura noptii ne-ntuneca calea
Si vrea sa ne-ntoarca din drum inapoi
Ajuta-ma, Doamne, sa fiu o lumina
Pentru toti acei care sunt in nevoi.

Cand vine tristetea sa ne ia bucuria
Si vrea sa ne puna pe toti la pamant
Planteaza in noi mai adanc vesnicia
Sa fim fericiti toti prin al tau Cuvant.

Si-n clipa in care suntem la rascruce
Si nu stim pe ce drum sa inaintam
Ne fii calauza pe drum inainte,
Condu-ne pe calea ta, noi te rugam.

Cand valurile vin sa ne amentinte
Azjuta-ne Doamne sa ne construim
Un zid de-aparare prin a noastra rugaciune
Ce-o inaltam catre Tine, Parinte sublim.

Ghiran Samuel 

Fii călăuză

Fii o lumină,
În zorii dimineții.
Fii o lumină, în bezna greutății.
Fii călăuză pentru cei ce te-nconjoară.
Spre-a cerului Lumină
De viață dătătoare.

Fii stâncă tare,
Când ziua este bună.
Fii stâncă tare și-n ziua cu furtună.
Fii călăuză pentru cei ce te-nconjoară.
Spre Stânca mântuirii
De viață dătătoare.

Fii strop de apă,
Cu-a cerului putere.
Ce-aduce vindecare, balsam de mângâiere.
Fii călăuză pentru cei ce te-nconjoară
Spre-a cerului izvoare
De viață dătătoare.

Fii spic de grâu
Ce în lumină crește.
Fii spic cu rod, ce foamea potolește.
Fii călăuză pentru cei ce te-nconjoară.
Spre Pâinea cerului
De viață dătătoare.

Moraru Rodica 

Este acest lucru adevărat şi pentru mine?

„Dar eu nu țin numaidecât la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă.”

Fapte 20:24

Este mai uşor să-I slujeşti lui Dumnezeu fără să ai o viziune, să lucrezi pentru Dumnezeu fără să ai o chemare, pentru că atunci nu eşti neliniştit din cauza cerinţelor Lui; călăuza ta va fi gândirea ta naturală, poleită cu un strat de sentimente creştine. Vei fi mai pros­per şi plin de succes, mai liniştit, dacă nu eşti conştient de chemarea lui Dumnezeu.

Dar dacă primeşti o însărcinare de la Isus Cristos, gândul la ceea ce vrea Dumnezeu te va urmări mereu ca un ţepuş; nu vei mai putea lucra pentru El pe baza gândirii tale naturale. Ce consider eu că este cu adevărat preţios pentru mine? Dacă n-am fost acaparat de Isus Cristos, voi considera slujirea, timpul acordat lui Dumnezeu, viaţa mea ca lucruri preţioase pentru mine.

Pavel spune că şi-a preţuit viaţa numai ca să poată îndeplini slujba pe care o primise; a refuzat să-şi folosească energia pentru alte lucruri. Fapte 20:24 consemnează neplăcerea aproape sublimă a lui Pavel cauzată de faptul că i s-a cerut să se gândească la sine însuşi; lui îi era absolut indiferent orice alt considerent în afară de cel al îndeplinirii însărcinării pe care o primise.

Lucrarea noastră practică pentru Dumnezeu poate fi o piedică în calea abandonării în braţul Lui, deoarece ea se bazează pe argumentul „Aminieşte-ţi ce folositor eşti aici” sau „Gândeşte-te cât de valoros ai fi în acel gen de muncă“. Această atitudine nu-L pune pe Isus Cristos drept Călăuză a noastră pe drumul pe care trebuie să mergem, ci pune propria noastră apreciere cu privire la locul unde suntem cel mai de folos. Nu te gândi niciodată cât eşti de folositor, ci gândeşte-te că nu eşti al tău, ci al Lui.

Oswald Chambers

Când anul vechi și-a tors ultimul fus

Când anul vechi și-a tors ultimul fus
Și altul nou începe-al lumii caier
Privește-n urmă la drumul parcurs
Și vezi prin câte văi pașii te-au dus
Căci anul ce s-a scurs e-un mesager.

Ai alergat în lung și-n lat,
Te-ai ostenit să ai realizări.
Dar vai, ce fără El ai adunat
Ca fumul s-a împrăștiat
Și ți-au rămas doar chinuri și dureri.

Însă atunci când umilit,
Ți-ai proșternut viața la altar,
Și-n totul voii Lui te-ai dăruit,
Ai fost binecuvântat însutit
Cu ce-ai primit de sus în dar.

Ai vrut să-ți stâmperi sufletu-apăsat,
Să guști din bucuria lumii,
Dar te-ai trezit mai însetat,
Mai ars de dor, mai tulburat,
Legat în patimile firii.

Dar când ai alergat la cruce
Și disperat I-ai cerut lui Isus
Să-ți ierte vina, tu ai primit pace,
Și-o fericire ce de-atunci încoace
Nu a secat și nu s-a scurs.

Ai căutat să-ți faci un nume,
Să ai statut și să ai faimă,
Un ideal ce-l vrea o lume!
Când ai atins însă râvnita culme,
Simțeai cum totul se destramă!

Dar în Hristos tu ai primit statutul
Cel mai înalt ce-l poate-avea un om.
Căci moștenirea ce o ai e cerul
Identitatea ți-o dă Creatorul
De-a te numi copil de Dumnezeu.

Ai cunoscut în viață rău și bine
Alegeri ce-au fost goană după vânt,
Ce ți-au lăsat ființa în ruine,
Însă-ai văzut că fericirea vine
Când te dedici cu totul Celui Sfânt.

Privește înspre cer cu hotărâre
Și noi decizii tu să iei chiar azi
Zidește-n viață ce are valoare:
Un caracter de preț ce-n veci nu moare,
Veghează sufletul să nu ți-l pierzi.

Clădește-ți viața pe Cuvântul Sfânt
Pe temelia care-n veci nu piere,
Și nu te ancora-n acest pământ
Spre cer înalță-te cu-avânt
Să-ți împlinești sfânta menire.

Și nu-ndrăzni să pleci de unul singur
Pe drumul vieții aspru și spinos
Căci anul ce-ți stă-n față e nesigur
Dar biruința vine sigur
Când călăuză ți-e Hristos.

Ce mai contează că timpul se scurge
Și ne trec anii ca un fum,
Speranța noastră nimeni n-o va frânge,
Suntem tot mai aproape să ajungem
La premiul de la capătul de drum!

Marinela Bogdan 

Rugăciune de An Nou

Vin Doamne înaintea Ta, iartă-mi îndrăzneala,
Te rog dă-mi înţelepciune şi o inimă curată,
O puternică voinţă, să fac voia Ta de-ndată.
Să nu mă cuprindă teama, leneveala.

În noul an ce-ncepe acum, Tu fă din mine,
Un mădular vrednic, cu care să poţi, să lucrezi.
Rodul muncii sufletului Tău, în mine să-l vezi.
Să înflorească în mine, firile divine.

Doresc purtarea mea, să fie puternică lumină,
Să fiu sare bună și un bun miros, plăcut.
Să se vadă tot ce Tu Doamne, în viața mea ai făcut.
Ca la chemarea Ta, cât mai mulţi, să vină.

Ia-ne în brațele Tale, pe stâncă ne ridică.
Ocrotește-ne, veghează, potoleşte furtuna,
Că-n Tine ne este nădejdea, întotdeauna!
Tămăduieşte-ne inima rănită și zdrobită.

Cuvântul Tău Sfânt să ne fie nouă călăuză.
Slăvit să fie Numele Tău. Prea Mărit şi Sfânt,
În vecii vecilor în cer şi pe pământ!
Inima noastră să te laude mereu, fără pauză.

Dan Viorica 

Să nu te temi…

Să nu te temi de ape, căci El este cu noi,
Așa ne spune David, in psalmul 32
Tu crede a Lui Cuvânt și fii încrezător
Te scoate din furtuni, să fii biruitor.

Ridică -ți sus privirea și nu te da învins,
De singur ai rămas și teama te-a cuprins,
Așa ne spune Domnul și Duhul Sfânt a scris,
Cu mâna Lui te scoate, din focul cel incins.

Inalță-ți glasul, către cer, spre Cel ce știe mângâia,
Căci  El promise in scriptură: „cu nici un chip, nu te-oi  lăsa
Și mii să cadă lângă  tine, și zece mii la dreapta ta
Doar vei privi cu ochii, și mâna Mea te va scăpa”.

Ridică steag de biruință, chiar de ești trist și n-ai puteri,
Rămâi puternic lângă El, așa ne spune psalmul trei
Ca și Ilie din trecut, ce scos a fost din ape,
Așa trimite slujitori, din flăcări să te scape.

Cu braț de Tată te conduce, e scris și spune, glasul Lui
Tu fi ascultător în toate, rămâi pe brațul Domnului
Și la plecare e cu tine, iar când te întorci te va păzi,
Așa ne spune în, Isaia că pași-ți va călăuzi.

Cum zice David in scriptură, și scris în psalmul 93,
Vei fi condus de  ingeri către Domnul,
Pe  brațe te vor duce ei,
Căci tot Cuvântul sfânt rămâne, ce-i scris de Pavel la Evrei.

Și nici o iotă  nu va trece, ca să nu fie  ne-mplinit,
El știe mersul vieții tale și cât mai ai tu de trăit,
El este alfa si omega si este fără de sfârșit,
E Dumnezeul cel puternic și minunat e-a Lui cuvânt.

Nu aștepta răsplată-n  lume și  odă de la oameni pe pământ,
Câci  Împăratul slavei suferise și pentru noi  batjocorit,
Așa ne-a scris Isaia, condus de Duhul Celui sfânt,
Rămâi încrezător pe cale, să nu rămâi aici înfrânt.

Vom fi ca El așa ne spune, Ioan a scris  în cartea sa,
Îl vom vedea venind în slavă, când toate se vor termina,
Nu dispera căci se merită, să suferi azi ocară Lui,
Și va incepe bucuria, acolo-n slava cerului.

Floarea Ferghete 

Trebuie să treci prin această experienţă

„…si nu l-a mai văzut.” 1 Împăraţi 2:11-12

Nu este rău să depinzi de Ilie câtă vreme ţi-l dă Dumnezeu, dar aminteşte-ţi că va veni un timp când el va trebui să plece, atunci când el nu va mai fi călăuzitorul şi liderul tău, deoarece Dumnezeu nu vrea ca el să mai rămână. Tu spui: “Nu pot merge fără Ilie”. Dumnezeu îţi spune însă că trebuie.

Singur la Iordanul tău (2:14). Iordanul este simbolul despărţirii, unde nu mai ai partăşie cu nimeni altcineva şi unde nimeni nu poale lua responsabilitatea în locul tău. Trebuie să pui în practică ceea ce ai învăţat atunci când erai cu Ilie al tău. Ai fost în repetate rânduri la Iordan cu Ilie, dar acum eşti singur în faţa lui. Nu-ţi foloseşte la nimic să spui că nu poţi merge înainte; această experienţă a venit, iar tu trebuie să mergi înainte. Dacă vrei să afli dacă Dumnezeu este cu adevărat Dumnezeul care crezi că este, atunci treci singur prin Iordanul tău.

Singur la lerihonul tău (2:15). Ierihonul este locul unde l-ai văzut pe Ilie al tău făcând lucruri mari. Când ajungi la Ierihonul tău, ai o reţinere puternică de a lua iniţiativa şi de a te încrede în Dumnezeu, vrând în schimb ca altcineva să facă aceasta în locul tău. Dacă rămâi credincios lucrurilor pe care le-ai învăţat cu Ilie, vei primi semnul că Dumnezeu este cu tine.

Singur la Betelul tău (2:23). La Betelul tău se termină înţelepciunea ta şi începe înţelepciunea lui Dumnezeu. Când nu mai ştii ce să faci şi eşti gata să intri în panică, nu te teme; bazează-te pe Dumnezeu, iar El va aduce la lumină adevărul Său într-un mod care va sfinţi viaţa ta. Pune în practică ce ai învăţat când erai cu Ilie al tău, foloseşte mantaua lui şi roagă-te. Hotărăşte-te să te încrezi în Dumnezeu şi nu-l mai căuta pe Ilie!

Oswald Chambers

O călăuză pe toate cărările

“El va fi călăuza noastră până la moarte.” (Psalmul 48.14)

O călăuză ne este de neapărată trebuinţă. Sunt cazuri în care am da tot ce avem pentru ca să ştim ce avem de făcut şi pe ce drum s-o luăm. Am vrea să facem binele, dar şovăim între două moduri în care am putea să procedăm. Oh, cine ne va da o călăuză?

Domnul Dumnezeul nostru primeşte să ne slujească de călăuză. El cunoaşte drumul şi ne va conduce până ce vom ajunge în pace la sfârşitul călătoriei noastre. Am putea să dorim o cârmuire mai sigură? Să ne predăm în întregime cârmuirii Sale şi nu vom fi în primejdie să greşim drumul. Să facem din El Dumnezeul nostru şi vom găsi în El călăuza noastră. Dacă urmăm Cuvântul Său, nu ne vom rătăci deloc în viaţă, numai cu condiţia să învăţăm înainte de toate să ne sprijinim pe El Ia fiecare pas.

Noi avem făgăduinţa că dacă El este Dumnezeul nostru pentru toate zilele şi pentru veşnicie, nu va înceta niciodată să ne călăuzească. Chiar El însuşi ne va conduce “până la moarte”, pentru ca să locuim cu El pentru veşnicie. Această făgăduinţă a cârmuirii dumnezeieşti ne garantează siguranţa pentru întreaga noastră viaţă. Mântuirea mai întâi, apoi cârmuirea până la ultima noastră clipă şi în sfârşit viaţa fericită în veşnicie. N-ar trebui fiecare să caute din tinereţe pe Dumnezeu, să se bucure în El în tot timpul vieţii şi să se odihnească în El la bătrâneţe? Să privim la El pentru călăuzire, pentru ca să putem să ne încredem în El şi-n clipa plecării noastre de pe pământ.

Charles Spurgeon

Parcurgem calea spre Eden

Călăuziți de-aceeași Carte
Parcurgem calea spre Eden
Dar focul viselor deșarte
L-am transferat în alt teren.

Trimitem gânduri spre Cetate
Că-n alte zone e pârjol
Ne-am ancorat în Trinitate
Căci a umplut al vieții gol.

În fiecare zi prezența
Fără de care am pieri
Ne fericește existența
Chiar dacă sunt intemperii.

În timpul zilelor toride
Prea multe umbre nu găsim
Și totuși noi putem decide
Doar către glorii să pășim.

Prin densa pâclă de probleme
Ne-am pierde dacă n-am vedea
Pe Cel ce vrut-a să ne cheme
Ca multe daruri să ne dea.

Da, slăbiciunea-i trecătoare
Și iarăși pasul e vioi
Să biruim în încercare,
Să nu ne frângă vreun puhoi.

Spre farul care nu se stinge
Privim, mereu, încredințați
Că nimeni nu poate învinge
Un crez la care-am fost chemați.

George Cornici

De ziua Cincizecimii

Abia trecuse zarva ce s-a-ntins dupa’Naltare,
Cậnd pe strazile cetatii multe natii si popoare,
Au venit de pretutindeni adunate la un loc,
Cậnd din cer peste multimi s-a lasat în limbi de foc,
Acel Mậngậietor promis de la Tatal pe Pamậnt,
Sa ne fie calauza si-nnoiti prin Duhul Sfậnt.

El e Cel ce spala ochii sa-I vedem marirea, slava,
Si tot El ne da-ndrazneala sa strigam la Tatal, Ava.
Duhul Sfậnt e Vita-aceea care-mparte seva-n coarde,
Dupa care o-ntretine sa se umple si de roade.
Tot prin El avem putere sa-ngropam tot ce-i firesc,
Sa traim o viata noua în rit nou dumnezeiesc.

Duhul Sfậnt ne da putere sa ne facem datoria,
Sa zidim orice spartura cum facuse Neemia.
El e Cel ce da simtire sa fim bune madulare
Cậnd avem din El iubire si ne umple de rabdare.
El e Cel ce-avea sa vina cum vestise Ioel,
Dupa ce-a murit pe cruce blậndul Miel, Emanuel.

*
Si erau veniti acolo obiditi si obositi,
Carora le-a vorbit Duhul de-au ramas înmarmuriti
Dupa felul cum puteau pe apostoli sa-nteleaga,
Chiar de nu erau localnici, ci  veniti din lumea-ntreaga.
Prin El Domnul Si-a-mplinit minunat fagaduinta,
Ramậnậnd smeriti cu El pentru-a ne mari credinta.

Duhul Sfậnt mai poate face s-avem totul pe masura,
Sa-ntelegem foarte bine multe taine din Scriptura.
El e-Acela ce produce mari treziri printre popoare,
Sa priveasca la Lumina existentei viitoare.
Duhul Sfậnt ne-mbraca-n haina stralucita de lumina,
Si- ne-mparte-a Sa putere dupa vrerea Sa divina.

Duhul Sfậnt darậma zidul dintre grec, dintre iudeu
Si ne strậnge sa fim una în Cristos si Dumnezeu.
Duhul Sfậnt mai e Acela ce ne vrea pentru Cristos,
Madular cu madular sa se-ajute cu folos,
Iar cậnd unul atipeste si-i dispus sa leneveasca,
Vine altul cu blậndete cu dorinta sa-l trezeasca.

El ne pune-n fata totul  cum ca suntem pacatosi,
Si ne-ndreapta catre Domnul sa-I fim buni si credinciosi.
Si asa spre cer pe cale tot mereu ne aminteste,
Cum sa tinem pasul drept ne îndeamna si sopteste,
Sa ramậnem neclintiti cu credinta demna, vie,
Pentru-a fi în veci cu Domnul în a Sa Imparatie.

Iar acum, Doamne Isuse, da-ne din a Ta tarie,
Pentru-a nu cadea pe cale catre-a Ta Imparatie.
De aceea Te rugam sa ne-mbraci cu-a Ta rabdare ,
Caci avem nevoie iarasi de o noua revarsare
Cậnd din Duhul Tau Cel Sfậnt sa ne dai din nou putere,
Fiindca sunt atậtea trupuri cu nevoie de-nviere.

Doamne, fa-ne pentru Duhul, ca sa fim mereu un templu,
Tuturor din jurul nostru sa le fim un bun exemplu,
Sa observe cum în pace noi tintim la ce-ai promis,
Survolậnd prin neguri vremuri catre Tine-n Paradis
Si dorind prin Duhul Sfậnt sa ne schimbi tot caracterul,
Iar comoara vietii noastre sa ne fie, Doamne, cerul.
Amin