Ramuri de finic au pus

Flori frumoase, minunate
Pentru Domnu au pregătit
Îl așteptau să Se arate
Să-I ureze bun venit!

Mulțimea-i nerăbdătoare
Căci Isus e așteptat;
Este plină de ardoare,
Slavă-I aduc ne-ncetat.

Iată că, Isus apare!
Noroadele-L însoțesc.
Pe un măgăruș, călare
Toți ochii spre El privesc…

Domnul spre mulțime vine,
Îi privește cu iubire;
Ai Săi după El se țin,
Este multă omenire.

Ramuri de finic au pus
Peste ele ca să treacă,
Chiar și straie au întins,
Cu dragoste Îl așteaptă…

Toată lumea-i încântată
De venirea lui Isus,
Cu sfințenie Îl așteaptă
Pe Împăratul cel de sus.

Strigăte și osanale
Peste tot se auzeau.
Isus venea-ncet, călare,
Însă ochii Lui plângeau…

Căci, știa ce va urma:
Vrăjmașii vor năvăli,
Totul se va ruina,
Nimicirea va veni.

Dar acum, se bucurau
Și Îl numeau Împărat.
Numele Lui Îl strigau,
Loc să treacă toți I-au dat.

Să treacă nestingherit,
Și de toți, văzut să fie;
Îl slăveau necontenit
Și-L primeau cu bucurie.

Florența Sărmășan 

Reclame

Călare pe un asin venea…

Un Rege bun şi minunat,
Poteca-ngustă o străbate…
De toţi, El este aşteptat
În mândra, frumoasa cetate.
Călare pe un blând asin
Slăvitul Rege vine, vine…
Cu gândul bun, cu gând senin
Priveşte spre marea mulţime.
Crengi verzi în mână toţi aveau,
Straie pe jos cu drag au pus.
Nerăbdători cu toţii stau
Să vina al lor iubit Isus.
În cor, toţi strigă osanale
Şi Rege pe El Îl numesc,
Slavă-I aduc pe a Sa cale,
Îi spun strigând cât Îl iubesc;
Multe ovaţii se aud…
Cetatea-ntreagă acum vuieşte.
Isus Se opreşte, stă în drum,
Mulţimea cu drag Îl priveşte.
Alături, veneau ucenicii;
Chiar după El vin, se arată…
Isus, mergând pe drumul crucii
Cu milă Se uită spre gloată.
Cu lacrimi, pe toţi îi priveşte…
Se uită lung, pe săturate,
La ce va fi apoi, gândeşte
Când vor fi toate, dărâmate,
Când vremea  va fi pe sfârşite,
Şi toate se vor prăbuşi…
Ce spune Domnul, se-mplineşte,
Dar El, va fi în veşnicii!

Florența Sărmășan 

Intrarea Domnului Isus în Ierusalim

Referințe

Un gând frumos, un gând sublim
În Sfânta Carte era scris
Că va intra-n Ierusalim
Isus,  Cel de veacuri promis.

Și-un lucru și mai minunat
Ce prevedea  planul divin
Era că blândul Împarat
Va fi călare pe-un asin.

Avea sa fie bucurie
Iar, Mesia ca Împarat
Cu strigăte de veselie
Urma să fie-ntâmpinat.

Așa fusese profețit
De proorocul Zaharia
Și tot ce-a spus, s-a împlinit
Căci  Domnul e pe veci tăria.

În prima zi din săptămână
Isus a intrat in cetate
Cu ramuri de finic in mânå
A fost intampinat de gloate.

Era călare pe-un asin,
(Pe-un măgaruș împrumutat)
Plin de iubire si blajin
Venea acum ca Împarat.

Norodul striga osanale:
„Isus să fie onorat”
Și așternea haine pe cale
Să treacă Cel glorificat.

Alți oameni presărau pe drum
Buchete frumoase de flori.
În aer un suav parfum
Se înălța incet spre nori.

„Osana! Fie binecuvântat
Fiul lui David, pe vecie!
Trăiasca-l nostru Împărat!”
Striga norodul cu târie.

Cetatea întreagă e-n mișcare
Nu e o zi ca orișicare,
Căci oameni, de la mic la mare
Salută-a Regelui intrare.

Doar cațiva sunt deranjați
De atmosfera nou creată.
Sunt cărturari și ‘ nalți prelați
Care se mânie de-ndată.

Acești oameni sunt plini de ură,
De pizmă ochii le sclipesc.
Le tremură-ntreaga făptură
Când copiii pe Hrist slăvesc.

De-aceea fac planuri murdare
Ce satisfac a lor plăcere.
Doresc pe Isus Să-l omoare
Ca să-L aducă la tăcere.

Prin viclenie și minciună
Și prin comportament nedemn
Chiar la sfârșit de săptămână
Îl răstignesc  pe Hrist pe lemn.

Hristos e mort , și e păzit
Cu grijă  de soldați romani.
Planul cel rău a izbutit
Și-s bucuroși ai Săi dușmani.

Se pare că Stăpänul viețiii
De către Moarte a fost înfrânt.
Însă în zorii diimineții
Hristos a ieșit din mormânt.

Hristos e viu, a inviat!
Dovada e mormäntul gol.
Și-acest cuvânt adevărat
Făcu pământului ocol.

Vestea-învierii a străbătut
Orice cătun și orice sat.
Iar astăzi în orice ținut
Se-aude: Hristos a înviat!

Ghiță Mănăilă