Nici la stânga, nici la dreapta

Proverbe 4:25—27
„Cărarea pe care mergi să fie netedă și toate căile tale să fie hotărâte: nu te abate *_nici la dreapta, nici la stânga_* și ferește-te de rău”.

Doamne, simt că trag de mine
Două umbre necioplite,
Și să merg nu pot ‘nainte,
Căci mă trage fiecare
Cu atâta-nverșunare după sine,
Când la dreapta, când la stânga,
Numai să nu merg ‘nainte după Tine…
Doamne, simt că trag de mine
Două umbre necioplite,
Și-mi vorbește fiecare
Cât mai bine, cât mai tare,
Îmi arată și scriptura
Ca să pot deschide gura,
Iar apoi spre rătăcire
Să o iau încet la vale…
Doamne, trage Tu de mine
Ca să pot urca spre Tine
Și să nu m-abat cu fapta
Nici la stânga, nici la dreapta…
Doamne, trage Tu de mine,
Cât mai tare, cât mai bine!

Mihai Ghidora  

1 Februarie

„Ei vor lăuda căile Domnului.” Psalmi 138:5

Creştinii încep să „laude căile Domnului” când îşi lasă povara la cruce. Nici o cântare a îngerilor nu poate fi mai dulce decât primul cântec de bucurie care ţâşneşte din adâncul sufletului păcătosului iertat de Dumnezeu. Ştiţi cum îl descrie John Bunyan. El spune că, atunci când sărmanul Pelerin îşi lasă povara la cruce, face trei salturi mari şi îşi continuă drumul cântând:

„Slăvită cruce, binecuvântat mormânt
Slăvit să fie Omul care v-a sfinţit murind!”

Credinciosule, îţi aminteşti de ziua în care ai scăpat de lanţuri? Iţi aminteşti locul în care Isus te-a întâlnit şi ţi-a spus „te iubesc cu o iubire veşnică” (Ieremia 31:3)? „Eu îţi îndepărtez fărădelegile ca un nor, şi păcatele ca o ceaţă” (Isaia 44:22). Păcatele tale au fost şterse pentru totdeauna. O, ce fericită a fost ziua în care Isus m-a eliberat de durerea păcatului! Când Domnul mi-a iertat pentru prima oară păcatele, am fost atât de fericit încât îmi venea să sar în sus. In drum spre casă, mă gândeam că ar trebui să le spun pietrelor povestea eliberării mele. Sufletul îmi era atât de plin de bucurie încât eram gata să spun fiecărui fulg de zăpadă despre minunata dragoste a lui Isus, care a şters păcatele celui mai mare răzvrătit. Dar simţămintele acestea nu trebuie să existe doar la începutul vieţii de creştin; există motive de a lauda căile Domnului în fiecare clipă, şi experienţa bunătăţii Sale ne face să spunem mereu: „Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme; lauda Lui va fi întotdeauna în gura mea” (Psalmi 34:1).

„Cât timp vom trece prin pustia de păcat
Vom lăuda pe Domnul care-n braţe ne-a purtat.”

Meditaţii C. H. Spurgeon

Minunate sunt căile Tale

Minunate sunt căile Tale astăzi Doamne Isuse
Dragostea Ta ți-ai arătat-o față de noi prin jertfire
Și i-ai primit la Tine pe toți cei ce în Tine crezuse
Dându-le cu dragoste sfântă acum o nouă trăire.

Îți mulțumim din nou Doamne că ne-ai răscumpărat
Și ne-ai dat drepturi mari nemeritate și moșteniri
Harul Duhului Sfânt ne-a schimbat și înflăcărat
Descoperind taine ne-ai dat putere și peste stăpâniri.

Ca prin rugăciune noi să mutăm munții din loc
Și să dărâmăm orișice izvodire rea a minții
Puterea ne vine din Domnul Isus și arde ca un foc
Răul omenirii și inamicul ce de milenii ne amenința…

În toate vremurile ne-ai fost și pavăză și scut
Și ai vegheat asupra noastră cu milă și cu îndurare
Prin diferite moduri diverse ni te-ai făcut cunoscut
Și ne-ai scos din necazuri grele și ne-ai dat eliberare.

De aceia acum venim înaintea Ta cu mulțumire
Cu cântări cu imnuri și doruri sfinte dumnezeiești
Privind cu drag la Tine cu sentimente adânci de iubire
Căci Tu prin toate Sfinte Mire ne-ai arătat că ne iubești.

Constantin Sferciuc 

O, de-ar ținti căile mele…

O, de-ar ținti căile mele
La lucrurile ce nu pier,
La țara dincolo de stele,
La Tine, Doamne, și la cer.

O, de-aș putea, a mea umblare
S-o ‘ndrept după al Tău cuvânt,
Aș fi o binecuvântare
Și o lumină pe pământ.

Și de-aș păzi a Ta poruncă
Și ale Tale orânduiri,
Aș avea casa, sus, pe stâncă,
Scutit de-orice nenorociri.

O, de-aș putea primi mustrarea
Când mă abat pe alte căi,
Mi-ar fi plină de har cântarea
Și-aș fi ferit de oameni răi.

Nici nu aș fi dat de rușine
La judecată-n fața Ta,
Căci eu nădăjduiesc în Tine,
O, Domnul meu, de-a pururea…

 Leonte Chibici 

Depresia sfintilor

Nicu Butoi

Dacă, şi o întreită promisiune

“Dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu, se va smeri, se va ruga şi va căuta Faţa Mea şi se va abate de la căile lui rele, îi voi ierta păcatul şi-i voi tămădui ţara.” (2 Cronici 7.14)

Noi care chemăm Numele Domnului, putem să ne rătăcim şi noi. Dar ce har din partea Dumnezeului nostru că El este gata să ne ierte. Dacă am rătăcit, să alergăm la tronul harului ca să căpătăm iertarea.

Dar mai întâi trebuie să ne smerim. Nu trebuie să fim smeriţi pentru faptul că mai putem păcătui, după ce am primit atâtea binecuvântări prin dragostea Lui? Doamne, ne plecăm în ţărână în faţa Ta, căci îţi mărturisim necredinţa şi vina noastră. Oh, grozăvie a păcatului! Grozăvie de şapte ori mai mare din partea fiinţelor pe care El le-a favorizat atât!

Să ne rugăm ca să căpătăm har şi să fim curăţaţi şi izbăviţi de puterea păcatului. Doamne, ascultă-ne şi astăzi şi nu lepăda strigătul nostru!

În rugăciunea noastră, să căutăm faţa Domnului, dacă El ne-a lepădat din cauza greşelilor noastre şi să-L rugăm stăruitor să vină din nou la noi. Doamne, priveşte-ne prin Fiul Tău Isus şi iută-te din nou cu plăcere la slujitorii Tăi.

Totodată să ne abatem de la rău; Dumnezeu nu poate să se întoarcă spre noi decât atunci când noi ne vom întoarce de la păcat.

Şi abia atunci vom primi întreita asigurare de a fi ascultaţi, iertaţi şi vindecaţi. Tatăl nostru, dă-ne aceste haruri, pentru dragostea Domnului Isus!

Charles Spurgeon

Duşmani deveniţi prieteni

“Când sunt plăcute Domnului căile cuiva, îi face prieteni chiar şi pe duşmanii lui.” (Proverbe 16.7)

Trebuie să iau seama ca Domnul să poată încuviinţa căile mele. Chiar aşa, voi avea vrăjmaşi, şi poate cu atât mai mulţi cu cât mă voi sili să fac ce este bine. Dar ce făgăduinţă! Dumnezeu îşi va scoate lauda chiar din mânia omului, şi o va potoli atâta de bine, încât nu mă va mai supăra!

El poate sili pe un vrăjmaş să nu-mi mai facă rău, chiar dacă ar fi hotărât să nu-mi dea pace. Aşa a fost când Laban, urmărind pe Iacov, nu îndrăznea nici să-l atingă (Gen. 31.22). Sau El va potoli furia unui vrăjmaş, schimbând-o în prietenie, cum s-a întâmplat când Esau a ieşit înaintea lui Iacov pentru a-l îmbrăţişa frăţeşte, atunci când el se temea că va fi lovit cu sabia, împreună cu familia lui. Domnul mai poate aduce la pocăinţă pe un împotrivitor furios, făcând din el un frate în Cristos şi un tovarăş de lucru pentru El, cum a făcut cu Saul din Tars. Oh! să binevoiască El să lucreze aşa, de câte ori apare un duh de prigoană!

Ferice de omul ai cărui vrăjmaşi ajung ca leii pentru Daniel în groapa unde a fost aruncat: paşnici şi ţinându-i tovărăşie. Când, în sfârşit, va veni moartea, ultimul meu inamic, rog pe Domnul să mă găsească în pace; dar prima mea grijă să fie, să fiu plăcut Domnului. El să-mi dea credinţa şi sfinţenia, lucruri în care Cel Prea înalt găseşte plăcere.

Ai de-a face cu Dumnezeu

“Nu voi lucra după mânia Mea aprinsă, nu-l voi mai nimici pe Efraim; căci Eu sunt Dumnezeu, nu un om.” (Osea 11.9)

Aşa ne face cunoscut Domnul, cum iartă El în credincioşia Sa. Poate că cineva este urmărit de gândul că L-a supărat pe Dumnezeu şi se simte ameninţat de o grabnică osândă. Ei bine, bazat pe acest cuvânt, să nu dispere. Domnul vă pofteşte acum să cercetaţi căile şi să vă mărturisiţi păcatele. Dacă ar fi un om, de mult v-ar fi omorât dintr-odată. Dar Dumnezeu nu lucrează aşa, căci “cât sunt de departe cerurile de pământ, atât de departe sunt caile sale de căile noastre şi gândurile Sale de gândurile noastre”.

Pe bună dreptate, socotiţi că Dumnezeu este mâniat pe dv., dar “El nu păstrează mânia pentru totdeauna”. Dacă vă întoarceţi de la păcat şi priviţi la Domnul Isus, Dumnezeu Se va întoarce de la mânia Sa. Pentru că Dumnezeu nu este un om, este încă iertare pentru dvs. chiar dacă aţi fi adânciţi până peste cap în fărădelege. Doar aveţi de a face cu Dumnezeu, nu cu un om aspru. Nici o fiinţă omenească nu v-ar mai răbda: aţi fi obosit chiar pe un înger, cum aţi întristat amar pe tatăl dvs.; dar Dumnezeu este încet la mânie şi îndurător. Puneţi-L la încercare. Mărturisiţi-vă Lui păcatele, părăsiţi-vă căile şi veţi fi mântuit.

Charles Spurgeon