Majoritatea nerecunoscatoare

10 octombrie

Text: Luca 17:11-19

Isus a aluat cuvintul si a zis: „Oare n-au fost curatati toti
cei zece? Dar ceilalti noua, unde sunt?”

Luca 17:17

Cu multi ani in urma, Arthur Vandenberg, senatorul statului
Michigan, s-a intors acasa ca sa candideze pentru o noua
perioada legislativa. A vizitat pe multi, a strans maini si a solicitat
oamenii sa voteze pentru el. Intr-un orasel a vizitat o familie, ai
carei membrii fusesera ajutati de el intr-un mod sau altul. Cand i-a
spus capului de familie ca ar aprecia mult sprijinul lui la alegerile
care urmau sa vina, batranul i-a raspuns: „imi pare rau, dar vom
vota pentru adversarul dumneavoastra”. „Bine, a spus senatorul,
apreciez sinceritatea dumitale. Dar pot sa te intreb de ce nu poti
vota pentru mine?” „Pentru ca”, a spus batranul, n-ati facut nimic
pentru noi in ultima vreme.”

Cei noua leprosi din textul nostru de azi au fost mult mai lipsiti
de recunostinta decat acest om. Domnul i-a curatit de boala lor
fatala, si cu toate acestea au plecat mai departe, sa se bucure de
noua lor libertate pe care o gasisera, si nu mai auzim nimic despre
ei. Numai un singur lepros s-a intors la Isus, pentru a-si exprima
gratitudinea si a I se inchina.

Cum au putut cei noua sa fie atat de lipsiti de recunostinta?
Pentru a gasi un raspuns, tot ce trebuie sa facem este sa privim in
propriile noastre inimi. Cat de repede uitam tot ce suntem sau ce
avem din mana lui Dumnezeu! Trebuie continuu sa hranim harul
recunostintei prin rugaciune, lauda, si slujirea altora. Aceasta ne
va pazi de-a lua binecuvantarile Domnului ca pe un drept, crezand
ca le meritam.

Fie ca noi sa nu fim niciodata parte din majoritatea nerecu-
noscatorilor.- D.J.D.

Laudati pe Domnul toti ai Lui,

Cei ce stiti ca toate-I datoram.

Bucurosi-naintea Domnului

Cu tot ce-avem sa ne-nchinam.” – Kelly

Dumnezeu nu ne datoreaza nimic
ci ne daruie totu
l”

Painea zilnica

De-am trai, dar nu traim…

De-am trăi în lumea asta așa cum ar trebui
N-am mai suporta minciuna și păcate mii și mii
Am rămâne oameni simpli, oameni calzi, oameni tăcuți
Așa cum de Tatăl nostru, noi am fost cu drag făcuți.

De-am dormi în patul nostru, liniștiți și bucuroși
Binecuvântați de Tatăl, noi copiii credincioși
N-am mai sta treji pentru muncă, cu ochii plecați la vale
L-am sluji pe Creatorul–alergând pe a sa cale.

De-am mânca din farfurie–bunătăți nemăsurate
Dăruite de acela ce-a dus crucea pân’la moarte
Am veghea mai cu putere, împlinind porunca Lui
Și-am fi plini de bucurie la venirea Mirelui.

De-ai lua cununa sfântă în acea sublimă zi
Ai sta pironit cu ochii numai, numai ca să vezi
Și de-ai pune-o ca emblemă, peste capul tău frumos
Te-ai trezi umlând cu Domnul, într-un cer mai luminos!

Andra Ologeanu