Înaintare

Privesc cu ochii-adânc în mine
La clipe când n-am fost ca Tine,
Când am greșit, și-n îndurare,
M-ai pus din nou pe a Ta cale.

Privesc cu ochii-adânc în mine
La clipe când am fost ca Tine,
Când Te-am urmat fără-ntreb,
Și am ajuns sus pe Horeb.

Privesc în jur până departe
Și văd, ca scrise într-o carte,
Dureri și bucurii, -mpreună,
Și amintirea mi le-adună.

Clipe cuminți de liniștire,
Clipe absurde de-amuțire,
Speranțe zeci, zâmbete calde,
Lacrimi curgând pe față-n salbe.

Văd pași vioi, ce urcă munții,
Sau pași greoi pe fața punții.
Văd oameni care vin sau pleacă,
Izvoare care curg sau seacă.

Văd întuneric ce-mpresoară,
Și cum o Rază se strecoară.
Văd înapoi, în vale, calea
Ce am urcat, dorind salvarea.

Văd ce-am făcut și este bine,
Sau ce-am greșit și mi-e rușine…
Văd tot ce-am câștigat cu trudă,
Și ce-am pierdut pe-a vieții undă.

Sub ochii mei apare-amarul,
Dar și dulceața ce-mi dă harul,
Ușile ce-mi sunt închise,
Dar și intrările deschise.

Cuprind în amintire greul,
Ce a zdrobit în mine eul,
Când am crezut că pot ceva
Fără să am prezența Ta.

Văd rugăciunile ascultate,
Dar și pe cele murmurate.
Văd lupta ce o duc mereu,
Dorind ca să rămân al Tău.

Așa privesc, să pot să știu
Că sunt un om de carne, viu,
Și fiică m-ai chemat să-Ți fiu. –
Sunt cel de șapte ori lovit,
Pe care-l faci neprihănit.

Onuța Bîrlădeanu  

Înviorare spirituală

Rutina să dispară
să fie bucurii,
în inimi primăvară
și multe mărturii.

Să-nlăturăm tristețea
s-o-nvingem prin Cuvânt
s-atingem frumusețea
spre Slavă cânt ‘nălțând.

O, unde-i pasiunea?
veniți s-o căutăm
și vom vedea minunea
din care să gustăm.

De ce e moleșeală
în cei răscumpărați?
credința e reală
deci, îndrăzneți să stați.

În ritm de melodie
spre Tatăl să urcăm
entuziasm să fie
pe mulți să-ncurajăm.

Mesajele divine
ne pot înviora
putem avânt obține
pe-ogor putem lucra.

Spre țintă să ne-anime
un dor de Paradis
să fim la înălțime
cum Cerul a decis.

Știind ce plai ne-așteaptă
(cu veșnice splendori)
urcând din treaptă-n treaptă
să fim mulțumitori.

La cea dintâi iubire
în noi să-i facem loc
să fie în slujire
al Sfântului Duh foc.

În zâmbet și pe fețe
viață să citim
Cuvântul să ne-nvețe
mai devotati să fim…

Căci nu aici în vale
avem etern destin
ci-n zonele astrale
unde-i un calm deplin.

George Cornici

Isus e cu mine

Isus e cu mine în orice moment,
E viu, e puternic, mă poartă la piept,
M-ajută pe cale să nu rătăcesc,
Îmi dă şi putere să îl preamăresc.

Isus e cu mine în orişice loc,
Mă vede la şcoală când scriu şi mă joc… ,
Mă vede acasă cum cânt şi mă rog,
Mă vede oriunde şi în orice loc.

Isus e cu mine mă vede oricând,
Chiar şi în tristețe cu lacrimi când plâng,
El îmi dă speranță şi mult ajutor,
Când mi-e greu pe cale cu Domnu-i uşor.

Isus e cu mine mă-ajută mereu,
Când îl am pe Domnul nimic nu-i prea greu,
Mă-ajută oriunde şi-orcând pe pământ,
Mereu să îl laud mereu să îi cânt.

Isus e cu mine, El e Tatăl meu,
Cu El voi învinge pe cale mereu,
Pe drumul vieții ce duce în sus,
A mea călăuză va fi doar Isus.

Isus e cu mine chiar şi în nevoi,
Ținta noastră-i Domnul El are comori,
Aurul credinței dacă l-am aflat,
Pot să spun atunci că sunt om bogat.

Isus pentru mine s-a făcut sărac,
Ca eu azi în viață să devin bogat,
Ca să simt cu-acela care e sărac,
Şi din pâinea vieții să le-mpart cu drag.

Isus totdeauna mi-a fost ajutor,
Pe marea vieții prin valul cel greu,
Mi-a dat şi credință să nu mă-ndoiesc,
Să pot să ajung la limanul ceresc.

Isus va rămâne de-a pururi mereu,
A mea alinare când îmi va fi greu,
Cu El voi avea bucurii de nespus,
Aici pe pământ dar şi-n ceruri sus.

Ruth Bodnariu 

Soției subsemnatului și…subsemnatului

Împreună ne-mplinim
Al nostru etern destin
La același Domn slujim
De plouă sau de-i senin.

Bucurii sau încercări
Prin har toate le-am trecut
C-am primit încredințări
Chiar și-atunci când ne-a durut.

Părăsit-am locuri dragi
Ajungând în depărtare
Cu puținul în desagi
Ne-a dat Tatăl bunăstare.

Nu o vilă ne-am dorit
Ci s-avem pâine pe masă
Și-am avut și de-mpărțit
Căci Stăpânului îi pasă.

Nu-n belșug am vrut să stăm
Dar Cerul ne-a dat de toate
Ce frumos ne adunăm
Cu nepoți și cu nepoate.

Soț, soție într-un gând
Depășit-am încercarea
Am stat cu Păstorul Blând
Și i-am onorat chemarea.

Plâns și zbucium? Am gustat
Și se poate să mai vină
Dar ființa s-a calmat
Pătrunși de-o rază divină.

Cu cei dragi ne delectăm
Câte zile mai există
În rugi zilnic îi purtăm
Să n-aibă viață tristă.

Anii trec, rapid se duc
Dar zidim pe Temelie
Ce sublim e când produc
Doruri desprinse de glie.

Împreună ne-mplinim
Al nostru etern destin
La același Domn slujim
De plouă sau de-i senin.

George Cornici

De ce-i asa?

Text: 1 Petru 1:1-9

„… dacă trebuie, sînteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări.” 1 Petru 1:6

Cel care suferă va creşte puternic dacă ascultă ceea ce îi spune Domnul prin aceasta. Pot personal să mărturisesc că aş fi putut trăi fără multe din experienţele pline de bucurie ale vieţii, dar n-aş fi putut trăi fără nici una din lecţiile spirituale pe care le-am învăţat În suferinţe. C.S. Lewis a spus: „Dumnezeu şopteşte în bucuriile noastre, dar strigă în durerile noastre!” Domnul trebuie uneori să ne forţeze prin suferinţe pentru a ne face atenţi la vocea Sa. Deşi asemenea încercări nu sînt prea plăcute, trebuie să învăţăm să avem răbdare ca El să-Şi împlinească planurile cu vieţile noastre. Dacă respingem amărăciunea, vom învăţa lecţiile nepreţuite ale harului pe care ni le aduc adversităţile.


A.B. Cooper a spus că, într-o zi de toamnă, participînd la o expoziţie de crizanteme, 1-a întrebat pe florar: „Cum reuşiţi să produceţi aceste flori atît de minunate?” „Domnule, noi ne străduim sâ concentrăm toată energia plantei spre o singură floare. Dacă i-am permite să facă toate florile pe care le poate face, nici una n-ar putea fi prezentată la expoziţie. Dacă doreşti un specimen care să cîştige premii, trebuie să te mulţumeşti cu o singură crizantemă în loc de mai multe”. La fel, Dumnezeu ne curăţeşte vieţile de anumite obiceiuri şi practici, care în ele însele pot să nu fie rele, astfel că ne perfecţionează spre o singură albă şi minunată inflorescenţă a sfinţeniei. Acei ce acceptă necazul se îmbogăţesc prin pierderile lor, se ridică din căderi şi îşi găsesc o nouă viaţă în Cristos prin omorîrea firii lor. Acesta este răspunsul binecuvîntat la „de ce-i aşa?” a suferinţei!       – H.G.B.

„Credeţi oare că ii place inimii, iubirii Sale
Să ne lase-n suferinţa ce în cale ni se-aşterne?
Nu! Dar dincolo de crucea ce cu greu o porţi pe umăr
El vede strălucind cununa răsplătirilor eterne. ”      – Ingler

Orice durere care se poate suferi în trup poate fi folositoare sufletului.

Painea zilnica

Dependența de Tine…

În totul depindem de Tine
Cum plămânii de aer depind
În bucurii, munci și suspine.

Alin trimiți când ne vezi plângând
Calmezi o-ntristare de moarte,
Stimulezi la sfințenie un gând…

Și-atunci ființa poate să poarte
Povara grelelor întristări
De Tine să nu ne putem desparte.

Ești Tatăl dumnezeieștilor stări
Și-al nostru Stăpân cu-ndurare
Depindem de-ale Tale iertări.

Fără Tine-ar fi-ntunecare,
Ar fi nopțile fără sfârșit
Și nicicând n-ar fi desfătare.

Prin a Ta prezență am propășit
Să nu mai gustăm falimentul
Din multe-ncurcături am ieșit.

Zilnic ne trimiți tratamentul
De care depinde eternul destin
Care ne-ntreține prezentul.

La Tine dorințele noastre vin
Vrem legături neîntrerupte
Viețile noastre Ție-Ți aparțin.

Da, pe cale vor mai fi lupte
Dar vom sta lângă Tine mereu
Chiar de-or fi trasee abrupte.

Depindem de Tine Tată, Dumnezeu
Indestructibilă e legătura
Să putem ajunge la apogeu.

S-alegem splendoarea, nu zgura.

George Cornici

Și-a mai trecut un an prin mine

Și-a mai trecut un an prin mine,
Cu clipe dulci, cu multe bucurii,
Dar și momente uneori străine. .
Cu lupte grele și eșecuri mii.

În toate însă a fost o Mână care
M-a ocrotit prin văi adânci mereu.
Cum să nu stau liniștită (liniștit eu) oare,
Când Cel ce mă păzește e Tatăl meu?

Prin El primit-am pace și putere,
Belșug de har cu binecuvântări.
Mi-a fost Balsam Vindecător în grea durere
Și-o Mângâiere dulce-n încercări.

Acum indiferent ce provocări m-așteaptă,
În anul care vine cu avânt,
Nu voi capitula din lupta dreaptă,
Căci mă încred în Brațul Său cel Sfânt.

Și mulțumind cu toată umilința
Pășesc încrezătoare spre-un nou hotar
Dăruindu-mă cu-ntreaga mea ființă,
Celui care face legea-n calendar.

Nu știu cum se măsoară la El timpul
Dar știu ca vrea oricând sfințirea mea,
Deci azi, și-n anul care vine
Doresc să fac doar Sfântă Voia Sa.

Anonim 

Ce sunt?

Eu ce sunt? M-am întrebat~
Când priveam, tăcută, cerul
Și apoi m-am concentrat…
Căutând să îmi găsesc țelul.

Ca o frunză luată-n vânt
La fel e și viața mea…
Eu? Un om pe acest pământ;
Nu sunt floare și nici stea.

Tu, o, Doamne îmi ești Stăpânul!
Eu? Un simplu călător…
Ce adun în a mea viață
Bucurii, necaz și dor.

 Dor de ceruri, dor de-acasă!
 Chiar de sunt numai țărână
 Știu că am o haină aleasă
 Tu mă ai în a Ta mână.

 Sunt doar abur care trece…
 Totuși, am un viitor
 O credință, o nădejde
Căci voi fi moștenitor.

Am ca moștenire CERUL!
DUMNEZEU e TATĂL meu
Ca un călător… văd țelul:
 Unde-i EL să fiu și eu!

Viviana Muha  

Comoară de iarnă

Zăpada a venit cu fulgii albi zglobii
Veșmântul așternând pe-ntinsele câmpii.
Totul pare ca rupt dintr-o poveste
Ce coboară de sus din zările celeste.

Iarnă cu rochia albă și strălucire diafană
Diamant de gheață ne pui pe la fereastră.
Ne-aduci la toți aminte de sfinte bucurii
De sania din ogradă și joaca de copii.

Iarnă tu ne-nvălui cu drag altarul vieții
Prin povestiri de seară citite-n gura sobei.
Cu lemnul ce pocnește trezind imaginația
Cu gheața ca o brumă ce-a îmbrăcat fereastra.

Atunci când cerni a Ta comoară de zăpadă,
Doamne te rugăm să lași și fericire-n viață.
Alături de mirajul ce coboară pe pământ
Dă-ne la toți cadou s-avem un suflet blând.

Simion Ioanăș