Roagă-te atunci când ieși din casă

Roagă-te atunci când ieși din casă
Când vrei să te pornești în drumul tău
Roagă-te și atunci când te așezi la masă
Și nu uita să-i mulțumești lui Dumnezeu.

Rugăciunea e strigătul la cer
Căci sufletul respiră în rugăciune
Când pe genunchi în locul tăinuit, stingher
Lui Dumnezeu tu toate îi poți spune.

Roagă-te când te întorci acasă
Roagă-te neîncetat oriunde ești
Și pentru pâinea caldă ce o ai pe masă
Tu nu uita pe Dumnezeu să-l mulțumești.

Rugăciunea e dorul veșniciei
Căci sufletul după Paradis suspină
Și simți căldura și taina bucuriei
Când ești atras la piept de mâna Lui divină.

Spre cer ridică-ți ochii tăi mereu
Când ești trist și când îți merge bine
Roagă-te în orice timp, la bine și la greu
Când bat furtuni și în zilele senine.

Rugăciunea este un dar ceresc
Când simți iubirea cea nemăsurată
Când în taină cerul cu pământul se unesc
Cu cât mai sinceră cu atât e mai curată.

Mihail Cebotarev

Reclame

Mama

Ești raza caldă a dimineții,
Ești har divin, ești sensul vieții,
Ești cântec drag, ești armonie,
Ești pace, farmec, bucurie.

Tu, suflet plin de bunătate
Ce totul faci, ce totul poate,
Tu nume sfânt, de pus la rană,
Fii binecuvântată mamă.

Cu tine viața e frumoasă,
Cu tine-i plinătate-n casă;
Tu ești a lumii bogăție,
Ești susurul ce blând adie.

De ziua ta se-aprind candele,
Se împletesc cununi de stele,
Se aștern covoare vii de flori
În zeci și sute de culori.

E ziua ta, e sărbătoare,
Mama e-un nume scump sub soare.
De aceea azi cu bucurie
Din inimă-ți dorim: fii fericită,
De acum și până-n veșnicie.

Puiu Chibici 

Bucurie neclintită

Dar în toate acestea suntem mai mult decât învingători prin Acela care ne-a iubit.

Romani 8:37

Pavel vorbeşte aici despre lucrurile care par a fi în stare să-l despartă pe cel sfânt de dragostea lui Dumnezeu; dar lucrul remarcabil este că nimic nu poate interveni între dragostea lui Dumnezeu şi cel sfânt. Lucrurile menţionate de Pavel pot interveni şi chiar intervin pentru a strica partăşia sufletului nostru cu Dumnezeu şi a ne îndepărta de El; dar nici unul dintre ele nu se poate interpune între dragostea lui Dumnezeu şi sufletul celui sfânt.

Fundamentul credinţei noastre creştine este minunea dc nepătruns şi nementală a dragostei pe care Dumnezeu ne a arătat-o pe crucea de la Calvar, o dragoste pe care n-o merităm şi nu o vom putea merita vreodată. Pavel spune că acesta este motivul pentru care noi suntem mai mult decât învingători in toate aceste lucruri. extraordinar de victorioşi, cu o bucurie pe care nu am putea-o avea dacă nu ar exista chiar lucrurile care par gata să ne copleşească.Valunle uriaşe, care-l înspăimântă pe înotătorul obişnuit, produc în schiorul nautic bucuria extraordinară de a trece învingător prin ele. Să aplicăm aceasta la propria noastră situaţie. Necazurile, întristările, persecuţiile sunt exact lucrurile care produc în noi o bucurie nemaipomenită; nu trebuie să luptăm împotriva lor. Noi suntem mai mult decât învingători prin El în toate aceste lucruri; nu în ciuda lor, ci în mijlocul lor.

Cel sfant nu cunoaşte niciodată bucuria Domnului în ciuda suferinţelor, ci datorită lor…„Mă bucur în toate aceste suferinţe”, spune Pavel.Bucuria neclintită nu se întemeiază pe ceva trecător, ci pe dragostea Iui Dumnezeu pe care nimic n-o poate schimba. Experienţele vieţii, fie că sunt evenimente teribile sau obişnuite, nu sunt capabile să atingă dragostea lui Dumnezeu care este in Isus Cristos, Domnul nostru.

Oswald CHAMBERS

Aleg minuni

Aleg minunea de-a-ndura,
Smerit, la poala crucii,
Când vrajba, cearta, vorba rea
Strivesc precum butucii.
Îmi iau răbdarea la atac,
Ocara când mă doare;
Las capu-n jos, da-n loc să zac,
Atuncea cânt mai tare.

Aleg minunea de-a fi rob
Netrebnic și supus,
Semănător ce-aruncă bob
Din ce-a primit de sus.
Cu lacrimi dac-am semănat,
Când Domnul va să vie,
Va fi și rodul mai bogat
Și plin de bucurie.

Aleg minunea de-a jeli
La moartea celui drag –
Un pom se poate prăbuși
Și tânăr, și moșneag.
La capul celui ce-a murit
Mi-e jalea grea și mare
Dar nu mă frâng! Da, l-am iubit,
Dar Domnul, mult mai tare.

Aleg minunea de-a primi
Înstrăinat, disprețul,
În tot și-n toate pot găsi
Pe Cel ce știe prețul.
Din groapă-n groapă înfundat,
Doar plânsul mă adapă;
Dar când e cerul înstelat,
E-așa frumos în groapă!

Aleg minunea de-a putea
Să stau în rugăciune,
De-i ziua bună sau mai grea,
De-s rele vești sau bune.
Și dacă valuri vin mereu
Cu sete să lovească,
Renunță ele, fiindcă eu
Am pavăză cerească.

Să nu vă prindă mila
De mine, oameni buni!
Ca Pavel și ca Sila,
Nu plâng în închisoare,
Nu blestem când mă doare –
Eu doar aleg minuni.

Viorica Mariniuc 

Veghere

Ce vă zic vouă, zic tuturor: ”Vegheaţi! ” Mc: 13:37.

Să ținem candela aprinsă
În orice timp, în orice ceas,
Iubirea-n jar, mereu aprinsă –
Nu e timp, mult n-a rămas

Și-n Țara veșnică a splendorii,
În străluciri de nedescris,
În ceasul hotărât, când Zorii
Vor ridica pe-aripi de vis

Vom fi, vom fi pe veșnicie
Cu al nostr’ Mântuitor Isus –
Tărâm în cânt și-n bucurie
Și-n melodii, ce grai n-a spus!

Curând, curând se-arată zorii –
Veghere oricând, oricând veghere!
Curând, curând se-arată zorii –
Priveghere, priveghere!

Cu gândul în ceresc Cuvânt,
În haine albe, sclipitoare,
Prin Miel Victorios, Preasfânt
Să fim raze vii de Soare

Ce luminează, luminează
În amurg, în noapte-n zori de zi!
Mie-mi spun și oricui: ”Veghează! ”
Timp nu-i mult, ceasu-i târziu…

Lidia Cojocaru 

Adevarul

Pilat I-a zis : – „Ce este Adevărul ? ”
– „Dar nu-L cunoşti, procurator roman ? „,
i-ar fi putut răspunde Salvatorul
cu glasul Său dintr-un ceresc liman.

Tăcerea lui Isus ar vrea să spună
că uneori, în faţa celor răi,
vorbirea cu-orice preţ nu pare bună
de n-o-nţeleg şi lor îşi sunt călăi.

Prin ea Isus ni-i veşnica povaţă
spre cei ce-n lume ne dispreţuiesc,
Să nu le dăm mărgăritare-n faţă,
când ei pe Domnul nostru Îl hulesc.

Noi nu avem nici un cuvânt de ceartă,
cu negustorii marilor idei,
ce duc în lumea lor o viaţă moartă
şi se fălesc apoi cu „vrednicia” ei.

Cum Adevărul nu-i o teorie,
un cod moral de reguli sau de legi,
noi L-am aflat într-o Persoană vie
şi unică pe-ntinsul lumii-ntregi.

Umblând smerit, cu dragoste, prin lume
făcând atâta bine tuturor,
El oamenii voia ca să-i îndrume,
spre Tatăl cel a toate Creator.

A suferit de foame şi de sete,
fiind pe drumuri lungi pribeag,
dar poposea adesea pe-ndelete,
în casa celor ce-L primeau cu drag.

Îl căutau bolnavii-n suferinţă,
atraşi spre El ca de-un ceresc magnet.
Şi oamenii care aveau credinţă,
prin vorba Lui, se vindecau discret.

Cuvântul Său era plin de putere.
Minciuna nu putea să-I ţină piept,
când El avea alin pentru durere
şi proclama dreptatea Celui Drept.

Astfel trezi o aspră-mpotrivire
în cei care minciuna o iubeau.
Lucra cu zel numai neprihănire
deşi destui să-L piardă se căzneau.

Şi-au pus la cale multe planuri rele,
cu gând că ei slujesc lui Dumnezeu.
Dar El spunea : – „Voi sarcinile Mele
să le luaţi, căci bun e jugul Meu! ”

Nu a respins pe nimeni niciodată,
fiind pe lume al iubirii soţ,
însă cei răi cu a minciunii gloată,
L-au arestat, în noapte, ca pe-un hoţ.

L-au dus la preoţii cei mai de seamă
legat, păzit ca ultimul tâlhar,
deşi orfanilor El le-a fost mamă,
iar păcătoşilor izvor de har.

Îl provocară cărturari cu vază,
dar Adevărul nu le-a dat răspuns.
El strălucea ca soarele-n amiază,
în faţa Sanhedrinului ajuns …
*
De câte ori în săli de tribunale
mai stă acelaşi Adevăr divin,
de-atâtea ori se văd cât sunt de goale
minciunile-acuzării care vin.

Dar Adevărul tace mai departe.
Vrăjmaşii iată-i cum se strâng mereu
şi-I pregătesc cu toţii altă moarte,
fără a şti că El e Dumnezeu.

Bătut, scuipat, batjocorit cu ură,
era pe uliţi Adevărul sfânt
c-o cruce grea peste măsură
sub care, vai, a şi căzut înfrânt!

Aşa tratat-a lumea Adevărul,
cei ce minciuna grabnic au ales.
Doar câteva femei, smulgându-şi părul,
plângeau cu-amar, dar nu L-au înţeles.

Vrăjmaşii-L înălţară sus pe cruce
să-nfrunte moartea cea mai de temut.
De-acolo suferind El şi-azi aduce
deplina pace-n sufletul căzut.

Şi-a dat chiar cel din urmă strop de sânge
pentru acei ce-n lume-L prigonesc …
Iubirea Lui de-atunci mereu îi strânge
pe ucenicii care Îl iubesc.

L-au pus ai Săi plângând în cripta rece,
păzit deasupra de o piatră grea.
Şi au pornit duşmanii a petrece,
crezând că nu va mai ieşi din ea.

Vegheau în noapte străjile romane,
sclipea pe boltă luna în apus,
se bucurară hoardele duşmane
la gândul c-Adevărul e răpus.

Însă a treia zi, de jos, din tină,
Se ridica acelaşi Adevăr măreţ
dar mult mai plin de har şi de lumină,
căci El plăti al morţii noastre preţ.

Oricât de tare ar urla furtuna,
doar Adevărul nu va fi învins.
Da, El va spulbera pe veci minciuna,
ce lumea-ntreagă astăzi a cuprins.

Şi va veni, dar plin de măreţie,
din nou în lume Adevărul viu.
Să cânte îngerii de bucurie
Şi să ţâşnească râuri în pustiu!

*   *
Prietene, tu oare ce vei face,
în faţa Adevărului suprem ?
Vei sta senin şi drept şi plin de pace
sau vei fugi să scapi ca de-un blestem ?

Primeşte-L grabnic azi, cât se mai poate,
să scapi de chinul cel fără apus.
Şi-atunci vei fi cu Adevărul frate,
căci Adevărul vieţii e Isus!

Corneliu Livanu 

Din al cerului izvor

Din al cerului izvor
S-a născut în mine-un dor,
Dor cum nu mai e sub soare,
Dor de ţărm şi de hotare,
De hotarele iubirii
Şi de ţărmul veşniciei.

Din al cerului nectar
M-a atins în piept un har,
Har cum nu mai e sub soare,
Har divin fără hotare,
Harul Domnului Isus
Care-n suflet m-a pătruns.

Din a cerului speranţă
M-a atras o dimineaţă,
Dimineaţa fără soare,
Dimineaţa-n sărbătoare,
Sărbătoarea bucuriei,
Sărbătoarea veşniciei!

Mihai Ghidora 

Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării…

Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de
ceasul încercării care are să vină peste lumea întreagă, ca
să încerce pe locuitorii pământului. Apoc. 3:10.

– Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării
Te voi păzi de ceasu’-ncercării,
Ce va veni peste lumea întreagă:
Peste orișice om, făr’ să aleagă.

Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării
Și n-ai dat ‘napoi, vine ceasu’-ndurării:
Cu sfinții în slavă, in veci-bucurie,
Găsi-vei odihnă o veșnicie!

Splendori negrăite, cununi strălucite
Ce nu veștezesc, comori moștenite –
Fiindcă ai păzit al răbdării cuvânt,
Fi-vei moștenitor în locul cel sfânt!

Vine ziua măreață, în grabă ea vine
Cine-n Mine rămâne și strânge cu Mine –
Nu va regreta, suflet, spune: ești gata?
Mirele vine, cu El și răsplata…

Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării,
Te voi păzi de ceasu’- ncercării:
Al trâmbiței glas, auzi-vei sunând
Eu vin curând, da, Eu vin curând…

Lidia Cojocaru 

Timpul sfânt de închinare

Timpul sfânt de închinare,
E un timp așa frumos,
Când întreaga Adunare,
Se închină prin cîntare,
Proslăvindu-L pe Hristos!

Timpul sfânt de părtășie,
E un timp de cercetare.
Întristari și bucurie,
Contraste în armonie,
În Scriptură desfătare!

Timpul sfânt de rugăciune,
E un timp de pocăință.
Mulțumiri și adorare,
Mijlociri stăruitoare,
Har, putere, biruință!

Timpul sfânt de mărturie,
E un timp, dar limitat.
Toți creștini sunt solie,
Spre un loc din veșnicie.
Iad, sau Raiul luminat.

Timpul sfânt de căutare,
E un timp cu mult folos,
Pentru cel ce vrea iertare,
Prin credină o umblare,
Pe urmele lui Hristos!

Teodor Groza

Bucuraț-vă voi ceruri…

Bucuraţi-vă, ceruri! Veseleşte-te, pământule! Izbucniţi
în strigăte de bucurie, munţilor! Isaia 49:13 (a)

Bucurați-vă voi, ceruri!
Veselește-te pământ!
Munților, în bucurie
Izbucniți, căci Domnul Sfânt

Mângâie poporul Său,
În mila Lui ne e umblare!
Bucurați-vă voi, ceruri,
Căci Domnul Dumnezeu e Mare!

Răsunați de veselie
Ale pământului adâncimi!
În strigăte de bucurie,
Izbucniți: munți-înălțimi!

Tresăltați și voi, câmpii,
Mări și orice vietate,
Voi păduri și toți copacii,
Cel ce-n Sine e dreptate –

Nu, nicicând nu părăsește,
La El nu, nimeni nu-i uitat!
Ostenește? Obosește
Cel Veșnic, Viu și-Adevărat?

Săpat în Mânile Lui sfinte
De Veșnic, Viu Ocrotitor
Înalță-I laudă-n imnuri sfinte!
Pe-al tău Răscumpărător,

Proslăvește-n osanale!
Cântă-I cer, laudă-L pământ –
Domnul Dumnezeu e Mare,
El, de-a pururi drept și sfânt!

Lidia Cojocaru