Ionuț și Corina Gontaru
bratul
Adorare
Dumnezeule preasfinte şi Stăpânul tuturora,
De la care se revarsă-n miez de noapte aurora,
Bucuria şi cântarea şi nădejdea pe pământ,
Veşnică să-Ţi fie slava Cel ce eşti de trei ori Sfânt!
Braţul Tău e-atotputernic, şi tăria Ta e mare
Numele Tău se înalţă ca un steag peste popoare,
Cine e ca Tine, Doamne, între zecile de mii
Când porneşti în fruntea noastră în vârtej de vijelii!
Tu păstrezi pe totdeauna bunătatea şi-ndurarea
Pentru robii Tăi ce-aşteaptă neclintiţi eliberarea.
Îţi arăţi credincioşia când ne vii în ajutor,
Când prefaci în sărbătoare adunarea sfinţilor.
Cerurile-s ale Tale, Dumnezeule preasfinte,
Şi pământul e zidirea slovei Tale de Părinte.
Tu ai făcut miazănoaptea, miazăziua este-a Ta,
Lumea ai întemeiat-o şi tot ce cuprinde ea.
Tu ne cercetezi de-aproape, de departe pătrunzi gândul,
Cunoşti drumul vieţii noastre, ca un soare luminându-l!
Ne-mpresori pe dinainte, ne-nconjori pe dinapoi,
Şi-Ţi pui mâna părintească iubitoare peste noi.
O, ferice de poporul care astăzi Te alege
Dumnezeul mântuirii, Marele Păstor şi Rege!
Da, ferice de poporul peste care Tu pogori,
Peste care Duhul păcii vine-n revărsat de zori!
4 Noiembrie
„Puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” 2 Corinteni 12:9
O calificare primară pentru a-L sluji pe Dumnezeu cu mare succes şi pentru a îndeplini triumfător lucrarea lui Dumnezeu este simţământul propriei slăbiciuni. Atunci când războinicii lui Dumnezeu se îndreaptă spre bătălie încrezători în forţele lor şi lăudându-se: „Ştiu că voi birui. Braţul meu tare şi sabia mea cuceritoare îmi vor aduce victoria”, înfrângerea nu este departe.
Dumnezeu nu merge cu omul care se încrede în propria putere. Cel care îşi numără victoriile calculează greşit, fiindcă victoria nu vine „nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul meu, zice Domnul oştirilor” (Zaharia 4:6). Cei care merg la bătălie lăudându-se cu vitejia lor se vor întoarce târându-şi steagul în colb, cu armura zdrenţuită. Cei care îl slujesc pe Dumnezeu trebuie să-L slujească în felul Său, şi în puterea Sa, altfel slujba nu le va fi acceptată. Dumnezeu nu primeşte ceea ce face omul fără ajutorul puterii divine. El aruncă fructele amare ale pământului.
El culege numai grâul semănat de cer, udat de har şi copt de soarele iubirii divine. Dumnezeu va goli tot ce ai pus tu în tine. El îţi va curaţi hambarul, înainte de a-1 umple cu cel mai ales grâu. Râul lui Dumnezeu este plin de apă, dar nici o picătură nu vine din izvoarele pământului. Dumnezeu nu va folosi în bătăliile Sale o altă putere în afară de cea împărţită de El. Îţi jeleşti propria slăbiciune? Încurajează-te, fiindcă trebuie să conştientizezi slăbiciunea înainte ca Domnul să-ţi dea victoria. Golirea ta este pregătirea pentru a fi umplut, şi aruncarea ta este pregătirea pentru a fi înălţat.
Ai fost langa mine in furtuna
Sorin si Daniela Piu
E vremea cercetării
Azi e vremea cercetării!
Tu, ce spui ca mă iubești,
Nu sta-n brațul nepăsării
Dacă vrei să mă slujești.
Și, în loc să strângi avere
Pe pământul blestemat,
Lasă ca să-ți dea putere
Harul Lui cel minunat.
Dacă ții închisă poarta
Și zăvorul încuiat,
N-ai să-ți schimbi în bine soarta
Și nici negrul tău păcat.
Vezi că-i tot mai grea povara
Ce o porți cu tine-acum
Și mai vezi cum vine seara
Și te-mpiedică pe drum.
Până-acum ai strâns mândria
Ca să fii tu cineva,
Dar se-apropie pieirea,
E aici, în fața ta.
Zdrențele ce sunt pe tine,
De minciuni, de calomnii,
Înapoi te trag, creștine,
Rob al lui Satan să fii.
Greu te-apasă-a ta povară,
Nu mai poți înainta,
Cauți o salvare iară,
Dar n-o vezi în calea ta.
Ești înstrăinat pe calea
Ce-ai trasat-o tu mergând,
Mai adâncă-ți pare valea
Și-o privești cu groaza-n gând.
Dar din cer acum se-ndreaptă
Chiar spre tine, dragul meu,
Hai privește, căci te-așteaptă
Și te strigă Dumnezeu!
De-i asculți vocea duioasă,
Vei putea să te ridici,
Starea ta neputincioasă
Dacă Lui ai să i-o zici.
Bunătatea Lui cea mare
Curăță al tău păcat.
Cu veșmânt de sărbătoare
Uite, vezi cum te-a îmbrăcat?
Să veghezi în rugăciune
Și statornic să rămâi
Să calci pe-ale Sale Urme,
Cum ți-a poruncit întâi!
Al tău pom rodească într-una,
Dragoste sa dobândești
Ca să poți primi cununa
Sus, în slăvile cerești.
După pace alegând,
Răbdător fiind mereu
Și doar binele urmând,
Ai să-L vezi pe Dumnezeu.
Bunătatea și credința
Veșnic să îți fie treze,
Iar blândețea căpătată
Chipul tău să lumineze.
Înfrânarea nu lipsească
Din buchetul cel bogat,
Tot mereu să înflorească
În frumosul tău regat.
E puțin din lunga noapte
Vine Mirele pe nori,
Ca să ia roadele coapte,
Să le ducă în splendori.
Ingrijorari aruncate
Mi-aduc ingrijorarile la Tine,
Si le arunc pe toate asupra Ta,
Nu mai pastrez nici una pentru mine
Ca sa-mi consume zilnic pacea mea.
Prea m-au zdrobit de vreme-ndelungata,
Si prea m-am framantat in duhul meu,
Sa mai rezist nu pot, povara toata
Ti-o-aduc ‘nainte, Fiu de Dumnezeu.
Caci Tu esti Cel ce ingrijesti de mine,
Ma porti, ma ocrotesti, ma intelegi,
Tot ce ma-ncearca trece pe la Tine,
Masura greutatii mi-o alegi.
Tu nu-mi vei da nimic peste putinta,
Ci zi de zi cu mine crucea duci,
Si pas cu pas, spre sfanta biruinta,
Cu bratul Tau puternic ma conduci.
„Si aruncati asupra Lui toate ingrijorarile voastre, caci El insusi ingrijeste de voi.” 1Petru 5:7.
Ce bine e în brațul Tău
Ce bine e în Brațul Tău, Mântuitorul meu Slăvit
Ce bine e să știu că sunt iertat, iubit și mântuit!
Ce pace, ce iubire sfântă, ce Har, ce binecuvântare,
Reverși peste acei ce cheamă a Ta prezență-n adunare!
Ce curcubeu multicolor se-arată-acolo-n largul zării,
Și ce speranță pui în omul aflat în pragul încercării!
Ce dor nespus se naște-n inimi când Îți gustăm din bunătate,
Ce Har măreț să Te slujim și să Te regăsim în toate!
Ce adieri de vânt ușor reverși în fiii ce Te cheamă
Si ce putere dai Tu celor ce spulberă din inimi teama!
Ce noi comori găsim în Tine, ce daruri veșnice de Har,
Ce dulce e să fie jertfa primită pe al Tău altar!
Ce infinit de șoapte sfinte, ce dragoste nemărginită,
Ce foc poți să aprinzi Isuse, în cel cu inima trudită.
Ce-ncurajări trimiți prin îngeri, și ce balsam divin, curat,
Cum am putea să-Ți mulțumim pentru tot ceea ce ne-ai dat?
Ce jertfă binecuvantată s-a frânt acolo sus pe deal,
Ce matematică preasfântă să ne iubești în mod egal!
Ce fericire și ce zâmbet ne pui pe chipul obosit,
Și câtă pace și iubire de când pe Tine Te-am găsit!
Ce-nțelepciune torni în noi când vrem să stăm în ascultare,
Ce mângâiere dai Tu celor ce se zdrobesc în dormitoare.
Ce viitor frumos scrii celor ce-și împart visele cu Tine,
Ce minunat ești Tu cu toți si cat de special cu mine!
Îți multumesc de tot ce-mi dai și mie și fraților mei,
Și vreau ca a Ta iubire caldă să știu cum să o-mpart cu ei,
Ajută-mă ca-ntotdeauna să pot fi pentru toți lumină,
Până în ziua când voi fi cu Tine-n slava Ta divină!
Eu nu mă tem
Eu nu ma tem de ce-o să vină,
De mâine nu mă-ngrijorez,
Eu am o Țară în Lumină,
Și partea mea e să veghez.
Eu nu mă tem nici de vești rele,
Războaiele sunt pe pământ!
Dar cand voi fi mai sus de stele
Voi fi cu Domnul meu Cel Sfânt.
Eu nu mă tem de-o năvălire
Din partea solului cel rău,
Nu mă-nspăimântă a lui oștire,
Cu mine este Dumnezeu!
Eu nu mă tem nici de vreo piatră
Care țintește ființa mea,
Cu mine-i Domnul și mă scapă!
El e protecție în ziua rea.
Eu nu mă tem nici de momentul
În care cel rău mă urăște,
Căci Domnul este lângă mine,
Întotdeauna mă păzește!
Eu nu mă tem de ceasul morții,
Nici de-ntunericul cel gros,
Căci Dumnezeu îmi e Lumina,
Eu sunt în Brațul Lui Hristos!
Cu Isus pe marea vieții
Cu Isus pe marea vieții
Îmi doresc ca să pășesc,
Niciodată să fiu singur
Valuri de mă năpădesc.
Să mă cuprinzi o drag Isus,
În brațul Tău de Tată
Și dragosteaȚi de sus
S-o simt încă o dată.
Cu mine vreau să fii
În barca vieții mele
De valuri grele vor veni
Să-mi fii Tu mângâiere.
De mână să mă ții
Când vântul suflă tare
Să nu mă clatin orice ar fi
Să pot păși pe mare.
Căci fi-vor și zile cu vânt
Și valuri se vor ridica
Dar mă bazez pe-al Tău Cuvânt
Pe ape ai spus ca pot umbla.
Iar, necredința de-a veni
Și pasul se va afunda,
Spre mine Tu iarăși să vii
Și să-ntărești credința mea.
Să-Ți întinzi mâna Ta de Tat’
Să mă înveti să merg pe ape
Ca și pe Petru altădat’
Când Tu i-ai spus ca POATE.
Să izbutesc s-ajung la mal
Unde e pacea Ta deplină
Să-nfrunt mereu val după val
Până în Țara de Lumină!
Zbucium…
Mă întreb adesea în zbucium și vâltoare:
Oare îmi vei alina și azi, rana ce doare?
Căci buzele îmi freamătă și nu pot nici un geamăt să rostesc
Simt cum rând pe rând puterile-mi slăbesc
Poate doar ochii înlăcrimați din zori
Vor vindeca cu lacrimi atâtea răni ce dor…
Sau totuși cred că simpla Ta prezență
Îmi conferă în sine dependența
De cer, de dor, de Tine…
Acela ce s-a dat pe Sine
Ca să renască noi puteri în mine
Ca să te ierte și pe tine!
Ca să ridice jugul greu și anevoios
Știind că la Golgota muri chiar, Hristos!
Dar care azi e viu în veci
Nu aștepta să pleci din lume cu ochii reci
Și goi, flămând și pribeag, împovărat și întristat
Adu-ți aminte de tot ce ai adunat
Pe -acest pământ!
Aș vrea să-ți mai împărtășesc un gând:
În cerul sfânt, cu stele mii
Tu ai un Tată Atotputernic, și tu știi…
Te mai așteaptă-n taină
Ca să îmbraci o haină
Albă de iertare
Să știi că pentru împărăția Sa, tu ești cel ce are valoare!
Te mai așteaptă plin de dragoste și bunătate
Vino azi la El, cu sinceritate!
Pune-ți în rânduială casa!
Invită-L chiar acum la masă!
Și El nu va zăbovi să îți răspundă:
Va poposi numaidecât aproape de inima frântă!
Va șterge tot amarul tău,
Te vei putea în tihnă odihni pe brațul Său!
În cerul sfânt cu stele mii
Te mai așteaptă plin de dragoste și azi, să știi!
Dumnezeu e în control 