Cu Isus pe marea vieții

Cu Isus pe marea vieții
Îmi doresc ca să pășesc,
Niciodată să fiu singur
Valuri de mă năpădesc.

Să mă cuprinzi o drag Isus,
În brațul Tău de Tată
Și dragosteaȚi de sus
S-o simt încă o dată.

Cu mine vreau să fii
În barca vieții mele
De valuri grele vor veni
Să-mi fii Tu mângâiere.

De mână să mă ții
Când vântul suflă tare
Să nu mă clatin orice ar fi
Să pot păși pe mare.

Căci fi-vor și zile cu vânt
Și valuri se vor ridica
Dar mă bazez pe-al Tău Cuvânt
Pe ape ai spus ca pot umbla.

Iar, necredința de-a veni
Și pasul se va afunda,
Spre mine Tu iarăși să vii
Și să-ntărești credința mea.

Să-Ți întinzi mâna Ta de Tat’
Să mă înveti să merg pe ape
Ca și pe Petru altădat’
Când Tu i-ai spus ca POATE.

Să izbutesc s-ajung la mal
Unde e pacea Ta deplină
Să-nfrunt mereu val după val
Până în Țara de Lumină!

Ramona Subtire 

Reclame

Zbucium…

Mă întreb adesea în zbucium și vâltoare:
Oare îmi vei alina și azi, rana ce doare?
Căci buzele îmi freamătă și nu pot nici un geamăt să rostesc
Simt cum rând pe rând puterile-mi slăbesc
Poate doar ochii înlăcrimați din zori
Vor vindeca cu lacrimi atâtea răni ce dor…
Sau totuși cred că simpla Ta prezență
Îmi conferă în sine dependența
De cer, de dor, de Tine…
Acela ce s-a dat pe Sine
Ca să renască noi puteri în mine
Ca să te ierte și pe tine!
Ca să ridice jugul greu și anevoios
Știind că la Golgota muri chiar, Hristos!
Dar care azi e viu în veci
Nu aștepta să pleci din lume cu ochii reci
Și goi, flămând și pribeag, împovărat și întristat
Adu-ți aminte de tot ce ai adunat
Pe -acest pământ!
Aș vrea să-ți mai împărtășesc un gând:
În cerul sfânt, cu stele mii
Tu ai un Tată Atotputernic, și tu știi…
Te mai așteaptă-n taină
Ca să îmbraci o haină
Albă de iertare
Să știi că pentru împărăția Sa, tu ești cel ce are valoare!
Te mai așteaptă plin de dragoste și bunătate
Vino azi la El, cu sinceritate!
Pune-ți în rânduială  casa!
Invită-L chiar acum la masă!
Și El nu va zăbovi să îți răspundă:
Va poposi numaidecât aproape de inima frântă!
Va șterge tot amarul tău,
Te vei putea în tihnă odihni pe brațul Său!
În cerul sfânt cu stele mii
Te mai așteaptă plin de dragoste și azi, să știi!

Szabo Mihaela Dorina 

Scapă-mă Doamne

Ce bine mă simt când în clipa cea grea
aud glasul Tău cum mă cheamă.
O, pune-mi în inimă liniştea Ta
și scapă-mă, Doamne, de teamă.

Apucă-mi Tu braţul, puternic, şi ia-l,
când marea mă-nvolbură-n spume.
Rămâi lângă mine la oricare val,
și scapă-mă, Doamne, de lume.

Ajută-mi privirea spre Tine să ţin,
predat închinării depline.
Aşterne-o maramă pe tot ce-i străin
și scapă-mă, Doamne, de mine.

Ce bine mă simt când în ceasul cel greu,
simt liniştea-n piept cum revine.
O, scapă-mă, Doamne, de tot ce-i al meu
și umple-mă-n totul de Tine.

Costache Ioanid

Foto: Laurentiu Iordache

Visul

Simt mângâierea Ta
În glasul ce mă cheamă,
În brațul ce-mi întinzi
Ca să mă scapi de teamă.

Cuprins de valuri reci
Și negăsind scăpare,
Încerc din răsputeri
Să ies din încercare.

Sleit, îmi văd salvarea,
Colaci zburând în jos
Din vasul ce așteaptă
Să i-a un păcătos.

Întind mâna spre-unul
Dar n-am putere-n mine,
Curenți mă trag ‘napoi
Dorind să mă sfâşie.

Mă simt pradă uşoară
Iar scara de pe vas
O văd, dar n-o ajung
Şi totuşi, nu mă las.

Aştept un ajutor
Prin barca de salvare
Dar lanțuri ruginite
O scapă jos, în mare.

Arunc degrab’ orgoliul
Și-ntind brațe spre cer,
Ajută-mă Tu, Doamne,
Salvează-mă că pier!

Un braț ce se pogoară
Se-ntinde către mine
Și luându-mă în palmă
Mi-arată a sa iubire.

Mă simt ca o furnică,
Ca fulgul alb de nea,
Fiind așezat pe vasul
Ce e salvarea mea.

Doar Domnul poate asta!
A lui este puterea
Și mila și-ndurarea
Ce-mi dă azi mângâierea.

Aș vrea să-l pot vedea,
Dorind să-i mulțumesc;
Dar simt ceva lăuntric
Ce-mi spune să aștept.

Ce-ar trebui să fac?
Întreb în sinea mea…
Dar cineva-mi șoptește:
-Deschide-ți inima!

Pun mâna instinctiv
La inima ce-mi bate
Și strig cât pot de tare:
-Al Tău sunt… Sfinte, Doamne!

-Ești binecuvântat,
Căci scos ai fost din valuri,
Te-ai încrezut în Domnul,
Iar El, îți face daruri.

Îți lasă Duhul sfânt
Să-ți fie călăuză,
Îndrumător în gânduri
Când viața-ți e confuză.

-De ce nu-l pot vedea?
Întreb atunci pe Duhul…
-Căci e plecat în ceruri
Să-ți pregătească locul!

Deodată, valuri mari încep să se ridice,
Furtună grea se-arată, nevrând ca să abdice
Și spală puntea mare vrând să înghită totul,
Dar eu nu mă mai tem, că-s ancorat în Domnul.

Suspine negrăite le simt ca adierea
Și-n slăbiciunea mea, nici nu mai simt durerea,
Încep să prind puteri și-o blândă mângâiere
Îmi mângâie azi fruntea, ca har din Înviere.
Emanuel Giarmata

De nimic eu nu mă voi teme

De nimic eu nu mă voi teme,
Când știu că El veghează asupra mea,
Căci cu brațul Său cel puternic și tare,
Cărarea mea El o va neteza.

Chiar săgeți de vor veni asupra mea,
Eu știu că am scut și pavăză bună,
Și în furtuna cea mai grea,
Isus îmi dă puteri să trec cu voie bună.

Chiar de te simți înfrânt de grijuri multe,
Și gânduri negre năvălesc în mintea ta,
În acele momente te apleacă-n rugăciune,
Cu Domnul să stai să vezi care e starea ta.

Eu știu că am în ceruri un Tată,
-Slăvit să fie al Său Nume!
Și ca Ilie în pustie altădată,
El grija mea și-a zilei de mâine o poartă.

Bolnav de-ai fi, și-n trup neputincios,
La Dumnezeu tu poti să strigi – în rugăciune,
El poate a se îndura chiar acum de tine,
Și vindecare să-ți dea cum știe El mai bine.

Nimic nu e imposibil la Dumnezeu,
Căci de-atâtea ori minuni și vindecări a făcut,
Doar aleargă la El, la fel, ca orbul Bartimeu,
Și cere să-ți deschidă ochii să ți se facă cunoscut.

Măcar fii ca Toma necredinciosul,
Ce a vrut să-L cunoască personal pe El,
Strigă, tânjește, caută-L și cheamă-L,
Să ți se descopere Sfântul lui Israel.

Afin Hamat

Pe stanca m-ai ridicat

Doamne, Iti cant cu bucurie
Slava, Iti aduc mereu,
A Ta, glorie sa fie,
Scump si iubit Dumnezeu

M-ai salvat in incercare,
Pe stanca m-ai ridicat,
Ai lasat a Ta-ndurare,
Cand, eram mai intristat,

Cand, cu teama ma-ntrebam,
Oare, ce se va-ntampla?
Caci, iesire nu vedeam,
Iar necazul, ma speria.

Mana, mi-ai intins indata,
Bratul Tau m-a sprijinit,
Mi-ai aratat, inca o data,
Cat de mult m-ai pretuit

Si acum, in al Tau gand,
Sunt acelasi om iubit,
Chiar, de trupul mi-e pamant
Tu, viata I-ai daruit

Doamne, eu, a Ta iubire
Am simtit-o, tot mereu,
Sunt cuprins de fericire
Tu, esti salvatorul meu!

Florenta Sarmasan

Viespile Domnului

“Voi trimite viespii bondăreşti şi îi vor izgoni dinaintea ta pe heviţi, cananiţi şi hetiţi.” (Exodul 23.28)

Nu vom căuta să adâncim ce erau aceste viespi bondăreşti; este de ajuns sa ştim că era armata trimisă de Dumnezeu înaintea poporului Lui pentru a-i înţepa pe inamicii săi, făcându-i astfel mai uşoară cucerirea ţării. Dumnezeul nostru alege felul Lui de a lupta pentru poporul Său, hărţuindu-i pe duşmani înainte ca ei să înceapă lupta; adesea El foloseşte mijloace, la care cei pe care-i apără nu s-ar fi gândit niciodată. Sunt multe influenţe misterioase care îi tulbură pe vrăjmaşii lui Israel. În Apocalipsa 12:16 este scris: “Pământul a dat ajutor femeii”.

Să nu avem niciodată frică! Chiar astrele cereşti pot să lupte – în cursa lor – împotriva vrăjmaşilor sufletelor noastre. Uneori, când pornim la luptă, se poate să nu-i mai găsim pe inamici, căci: “Dumnezeu va lupta pentru voi şi voi veţi rămâne liniştiţi”. Aşa este scris. Bondarii lui Dumnezeu pot face mai mult decât armele voastre. Niciodată nu ne-am putea închipui, mijloacele folosite de Dumnezeu pentru a câştiga o biruinţă. Să ascultăm deci de porunca lui Dumnezeu, de a merge la luptă, pentru cucerirea neamurilor pentru Domnul Isus. Vom vedea că Domnul a trecut înaintea noastră şi a pregătit calea, iar acela care va merge pe urmele Sale, va recunoaşte cu bucurie că “dreapta Sa şi braţul sfinţeniei Sale, i-au adus biruinţa”.

Charles Spurgeon

Rugăciune

De n-ai fi fost de partea mea iubitul meu Isus,
De nu m-ai fi ținut la piept  știu c-aș fi fost răpus..
De-atâtea ori a vrut cel rau sa-nghita fiinta mea
Și tot inca de-atâtea ori m-ai luat în mâna Ta!
Chiar când simțeam ca-s parasit si voi cadea zdrobit
O mână care n-o vedeam de rele m-a păzit.
Și mi-ai vorbit apoi din cer:fiu drag,nu te-am lăsat
Nu am ingaduit mai mult și-n brațe te-am luat
Un plan mârșav al celui rau te-ar pune la pamânt
De n-ai lucra cum eu am spus prin sfântul Meu Cuvânt!
Așa e Domnul meu iubit,tu totul știi și vezi
Tu zi și noapte,ne-ncetat,asupra mea veghezi
Asupra mea și-a celor dragi îngeri de gardă ai pus
Și o protectie a Sângelui ce pe Golgot-a curs!
Acum mai mult ca niciodat mi-arăți cât mă iubești
Mi-arăți și planul celui rau, vad cum ma ocrotesti
Din mâna Ta privesc in jos si vad prapastia
Și realizez ce mult depind acum de mila Ta.
O Domnul meu…de m-ai lăsa,te-as mai putea slăvi?
Nu,nicidecum,căci trupul meu fara suflare ar fi!
De aceea vin in fața Ta și-Ți cer Isus iubit
Ca înc-odată sa ma ierți de tot ce Ți-am greșit
Mă spală-n Sângele vărsat pe cruce la Calvar
Pe mine,pe cei dragi ai mei,fiii salvați prin Har
Și casa mea pune-o Isus la adăpostul Tău
Sub adăpostul Sângelui,departe de orice rău!
Și lasa îngerii din cer să-mi fie ca un scut
Ca și o gardă-nconjurând cetatea mea de lut
Să nu ma lași Isus iubit..,să nu mă lași nicicând
Ci ține-mă neîncetat în brațul Tău cel sfânt!
Cu toți cei dragi din casa mea as vrea sa fiu pazit
Stând sub pecetea Sângelui pe crucea grea jertfit!
Să nu mă lași vreodat’ Isus sa mă indepartez
Sa ies de sub pecetea Ta ,sa nu Te mai urmez
Căci bine stiu ca de-as pleca,sigur aș fi pierdut
Și aș rămâne pentru veci jos printre stânci cazut…
De aceea legamântul meu cu Tine-l rennoiesc
Vreau să trăiesc ca fiu al Tau,ce spui Tu să-mplinesc
Și până vine marea zi când sus mă vei lua
Mă ține cu cei dragi ai mei Isuse-n Mâna Ta!
Amin.

Emanuel Hasan

În braţul Domnului să stai

E bucurie mare-n inimă
Să-L ştii pe Isus,cu tine.
Că te găseşti printre cei vii
Acolo-n cer în veşnicie.

În braţul Domnului să stai
În Dragostea-I Divină.
Lumina Lui,mereu s-o ai
Căldura Tatălui,cea Sfântă!

Aici e timpul pe sfârşite
Pământul…se va duce.
Contează cât tu L-ai iubit
Pe-Acel,ce-a stat pe Cruce

E bucurie-n ceruri sus
Călcând pe calea-I Sfântă.
Şi-n dragoste tot ce ai strâns
Drept jertfă sus pe Stâncă!

De vrei în ceruri să ajungi
La masă cu Mesia.
Comori acolo tu să strângi
Unde se află „Ţara Veşnicia”.

E bucurie mare-n cer
De ne-ntâlnim cu Domnul.
Acolo lacrimile toate pier
Că-s culese chiar de Fiul!

Doina Ketterer