Solemnitate

Cand s-a rostit sentinta, tot ceru-a amutit,
Ne mai fiind cuvinte ca sa redea tabloul,
Iar noi, strigam cu totii: „Sa fie rastignit!”
Si mii de ani lumina a rasunat ecoul.

Orbiti de intuneric, nici n-am avut habar
De clipa cea mai sacra si-a ei solemnitate,
L-am condamnat la moarte ca pe orice talhar,
Dorind cumva sa-i facem lui Dumnezeu dreptate.

Pe drumul suferintei ce-ntreg l-a strabatut,
Cu lacrimi si cu sange, si dragoste fierbinte,
Schimonosit la fata, nu am recunoscut
In El pe Salvatorul fagaduintei sfinte.

Adancul bogatiei si-ntelepciunii Lui
Era cu neputinta sa-l inteleaga firea,
Si nu putea sa treaca prin mintea nimanui
Ca Dumnezeu prin cruce salveaza omenirea.

Comemorand momentul, azi suntem coplesiti,
Si cu firave soapte I-aducem multumire;
De harul Lui cel mare vom fi pe veci uimiti,
Pe inimile noastre, Iubirea-a scris: „Iubire”.

In dreptul meu, Isus a scris: „Iubire”.

Anca Winter 

Simplitatea primului Crăciun

Simplitate, modestie
Primul Crăciun așa a fost
N-a fost lux, nici bogăție
Nici mărfuri cu-naltul cost.

Nu a fost maternitate,
Nici odaie cu saltea
Cerul a vrut simplitate
Pruncu-n iesle ca să stea.

S-a născut în încăpere
Unde se-adunau și oi
Bătea vântul prin unghere
Nu erau nici perne moi.

Nu lumini ce-ncântă firea,
Nu steluțe argintii
Astfel și-a-nceput slujirea
Cel ce răstignit va fii.

Nu palat a vrut Mesia
Într-o lume de nevoi
Alta era bucuria
Celui ce-a venit la noi.

Brad înalt și ornamente?
N-au fost parte din decor
Lumânări au fost prezente
(Nu ceva strălucitor)

C-a venit în umilință
E c-a vrut s-aibă acces
Orice neam, orice ființă
Nutrind sacru interes.

Cum e azi? Este-ntrebarea
Ce-și așteaptă răspuns clar
Cum se-așteaptă sărbătoarea
Prin care primit-am har?

Unde e sărbătoritul?
Mai e loc și pentru El?
Ce frumos e coloritul
Dar unde-i Emanuel?

E în centru sau la urmă?
Veniți să ne cercetăm
Pe-Mpărat, la noi în turmă,
Totdeauna Îl chemăm?

El să fie-ntăi în toate
El să fie înălțat
Celelalte? Simplitate
Astfel Fiul ne-a-nvățat.

Loc să aibă-n ființa noastră
Așa să-L sărbătorim
Întruparea Lui măiastră
Ne-arată cum să trăim.

Iesle inima să fie
Să-L privim, să-L adorăm
C-astfel noi în visterie
Comori sfinte adunăm.

George Cornici

Care sunt posibilitatile?

Text: Ezechiel 18:19-32                            

„Căci Eu nu doresc moartea celui ce moare, zice Domnul Dumnezeu. întoarceţi-vă dar la Dumnezeu, şi veţi trăi.” Ezechiel 18:32

S-a născut în bogăţie şi a fost crescut într-un palat. Astăzi poartă haine vărgate într-o închisoare după ce-a fost condamnat pentru că a pus o bombă în maşina în care au murit doi membri din propria familie. Această întoarcere de necrezut a circumstanţelor în viaţa sa a survenit după ce a încercat să pună stăpanire pe averea de peste 10 milioane de dolari a familiei. Impactul propriei alegeri i-a devenit clar în ziua cand, cu faţa albă ca varul, într-o stare de şoc, a auzit verdictul de vinovat ce i s-a citit în faţă, în tăcerea de mormant a tribunalului. Ce ironie! Omul acesta ar fi putut să fie bogat. Ar fi putut avea atat de mult, dacă ar fi voit să aştepte – să joace cinstit. Dar acum este un om sfîrşit.
Totuşi să nu ne oprim aici. Gandiţi-vă la posibilitatea care-i mai rămane. Atat timp cat mai respiră, el poate, ca şi talharul de pe cruce, să-şi recunoască păcatul şi să ceară ajutorul lui Cristos. Si chiar aşa, cum acel criminal, considerat nepotrivit pentru a mai trăi în societate, a devenit potrivit pentru paradis, acest om poate deveni „o făptură nouă”, un cetăţean al cerului.


O asemenea întoarcere este întotdeauna posibilă pentru un păcătos. Acest lucru îl spunea Dumnezeu lui Israel prin profetul Ezechiel. Deoarece El nu-Şi găseşte plăcere în moartea celui râu, El îi roagă să se pocăiascâ. Poate crezi că o asemenea întoarcere nu este cinstită, ori că tu ai ajuns prea rău să mai poţi fi reannoit. Dacă crezi în Isus ca Mantuitor al tău, vei face din această posibilitate o realitate. – M.R.D. II

Cum de poţi lăsa ca ziua să se facă an?
Şi s-amai cand Domnul are pentru tine un plan.
Vino la Isus Cristos şi crede-al Lui Cuvant.
Viaţă veşnică tu vei primi în cerul sfant.”  – Branon

Nu există oameni atat de buni ca să se mantuiască singuri – si nici atat de răi ca să nu poată fi mantuiti de Dumnezeu

Painea zilnica

„Locul acesta este ocupat”

Text: Evrei 11:23-29

Prin credinţă Moise… n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui faraon.” Evrei 11:24

La sfarşitul secolului al optulea, trăia în nordul Angliei un profesor de istorie şi teolog creştin, foarte devotat, cunoscut sub numele de Venerabilul Bede. Într-o zi s-au apropiat de el nişte călugări care se luptau cu ispitele şi care veniseră să caute soluţii. Bede le-a spus: „Ştiu despre ce vorbiţi. Cand ispita îmi bate la uşa inimii, răspund întotdeauna: „Locul acesta este ocupat” şi cu aceasta ea pleacă”.
Cu secole înainte, cand Moise a auzit bătaia ispitelor la uşa inimii sale, nu le-a lăsat acestora nici un loc pentru a se cuibări. Scriitorul Epistolei către evrei ne revelează cele ce s-au petrecut în inima lui Moise. In primul rand „n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui faraon”.


Aceasta a fost credinţa care l-a determinat să spună „Nu” lumii şi întregii glorii a Egiptului. În al doilea rînd, el „a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu”. Aceasta înseamnă un „Da” accentuat realităţilor spirituale eterne, în schimbul plăcerilor trecătoare ale păcatului. Şi în final, „el socotea ocara lui Cristos ca o mai mare bogăţie decat comorile Egiptului”. Acesta era calculul clar al credinţei că adevărul şi neprihănirea vor aduce răsplătiri veşnice.
Problemele sunt aceleaşi şi pentru noi astăzi. Trebuie să ne cultivăm dragostea pentru Cristos, pentru poporul Lui, pentru neprihănire, astfel că plăcerile păcatului vor fi repede respinse în favoarea bucuriei eterne şi a păcii divine. Fie ca inimile noastre să fie umplute cu Cristos. Apoi, cînd ispita va bate la uşa noastră, să spunem imediat: „Locul acesta este ocupat”.       – D.J.D.

Să nu te temi luptand cu Domnul,
Mergi plin de-avant şi curajos;
Că nu-i putere să-l înfrangă
Pe cel ce luptă cu Cristos.”  – Traian Dorz.

Cand bate la usă cel rău, lasă-L pe Isus sa răspundă

Painea zilnica

Cerandu-I ceva lui Dumnezeu, Il onoram

Text: Ioan 16:23-28

Cereţi şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.” Ioan 16:24

Printre cei ce slujeau la curtea lui Alexandru cel Mare, era un filozof faimos care avea o abilitate uimitoare dar puţini bani. I-a cerut Iui Alexandru ajutor financiar şi acesta i-a spus că poate scoate oricît doreşte din visteria imperială. Cînd a cerut o sumă echivalentă cu 5 milioane de lei, a fost imediat refuzat. Cel însărcinat cu visteria imperiului a verificat dacă suma aceea aşa de mare era autorizată de împărat. Cînd 1-a întrebat pe Alexandru cel Mare, acesta a replicat: „Plăteşte-i imediat. Filozoful mi-a făcut o onoare specială. Prin suma mare de bani ce mi-a cerut-o, el dovedeşte că mi-a înţeles atat bogăţia cat şi generozitatea.”


Oamenii care exercită o credinţă mare prin faptul că-I cer lui Dumnezeu să se îngrijească de nevoile lor, demonstrează în mod similar înţelegerea bogăţiei şi bunătăţii Lui. Un exemplu în acest sens, este George Miiller din Anglia (1805 – 1898). La începutul lucrării sale pentru orfani, Miiller a jurat să nu ceară bani nimănui cu excepţia Tatălui ceresc. Nu a spus niciodată vreunei persoane care nu era asociat cu el în această lucrare, despre nevoile lucrării. Cu toate acestea, milioane de dolari au trecut prin mainile sale pentru îngrijirea acelor copii, cat şi pentru sprijinul şcolilor creştine, al misionarilor, şi pentru distribuirea de Biblii. Toate acestea au rezultat din credinţa sa în Dumnezeu şi în Cuvîntul Său.
Atunci cînd îi cerem ajutor lui Dumnezeu, cerand potrivit cu voia Sa, îi spunem că noi credem în El, şi credem că El ne poate împlini nevoile potrivit cu bunătatea Sa fără margini. O astfel de cerere îl onorează pe Dumnezeu. – P.R.V

Roagă-te, copil al Domnului, te roagă,
Aceasta ţi-e chemarea, sfanta datorie.
Răspunsul e a Domnului misiune;
A ta-i să-I ceri mereu, cu bucurie.”  – Chisholm.

Cereri mari duc la răspunsuri mari, pentru că rugăciunea mişcă mainile care mişcă lumea.

Painea zilnica

Păzește-mă de mândrie

Ps. 19:13

Păzește-mă, o Doamne, de mândrie
E ruga ce spre Tine o îndrept
Nu-Ți cer să mă îmbraci în bogăție
Ci fă-mă ca să fiu mai înțelept.

Păzește-mă, o Doamne, de mândrie
Că-s robul Tău iar Tu îmi ești stăpân
Și-n timpul vieții hărăzită mie
Mereu, rob credincios, vreu să rămân.

Păzește-mă, o Doamne, de mândrie
Și-mi iartă greșurile ce le știu
Și-acelea ce-s necunoscute mie…
Iertat de toată vina vreau să fiu.

Păzește-mă, o Doamne, de mândrie
Neprihănirea Ta s-o dobândesc
Trăind curat, cu nevinovăție
De orișice păcat să mă feresc.

Păzește-mă, o Doamne, de mândrie
Ca-n orice zi să pot lucra din plin
Zidind mereu pe Sfânta temelie
Cu drag, cu spor și cu avânt deplin.

Păzește-mă, o Doamne, de mândrie
Să nu fiu de-a ei vrajă amăgit
Și orișicând ar vrea să mă îmbie
Ajută-mă, să nu fiu biruit.

Păzește-mă, o Doamne, de mândrie
Și ca să pot umbla mereu smerit,
Pe drumul vieții înspre veșnicie
Să mă-nsoțești. . . și fi-voi fericit.

Daniel Hozan

Ai nevoie de o data precisa?

Text: Ioan 6:34-40            

…pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară.” Ioan 6:37

Mulţi creştini născuţi din nou nu-şi pot aduce aminte cu precizie data cînd au primit mîntuirea. Poate că au crescut într-un cămin de credincioşi şi n-au avut o convertire dramatică. Cu toate acestea, ei II iubesc pe Isus şi se încred în El. Unii sînt deosebit de sensibili şi Satan încearcă să-i facă să se îndoiască de mîntuirea lor, sugerîndu-le că din moment ce nu-şi amintesc data naşterii lor spirituale, s-ar putea să nu fi avut aşa ceva.
G. Campbell Morgan a spus cum trebuie să reacţionăm în această situaţie. El a spus: „Diavoul este bucuros să se agate de orice prin care poate dezechilibra pe cineva. Dacă el îţi va zice: „Nu ai o zi de naştere! fă ceea ce am făcut şi eu şi spune-i: „Dacă n-am avut una, atunci am să-mi fixez acum una”. Dacă Satan este foarte specific asupra unei date, ia chiar data de azi şi spune-I lui Dumnezeu: „Iată, mă dăruiesc cu totul Tie,/ Suflet, trup şi gîndul meu întruna,/ Timp, prieteni, a lumii bogăţie,/ Ale Tale sînt pe totdeauna.” Isus a spus: „…pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară”.

Si avem garanţia că o face în orice dată.
Mîntuirea noastră nu depinde de faptul că ştim cu precizie timpul cînd a avut loc, ci mai degrabă de faptul că Isus a murit pentru păcatele noastre şi că noi ne încredem în El. Crezînd că Isus este Fiul lui Dumnezeu (1 Ioan 5:1), ascultîndu-L (Ioan 14:23), iubindu-i pe fraţii noştri (1 Ioan 3:14), sînt numai cîteva din mărturiile clare ale naşterii noastre din nou. Dar dacă îndoielile se mai ivesc, fă ceea ce sugerează Morgan. Afirmă-ţi credinţa în Cristos, dăruindu-te Lui încă o dată azi. Apoi îi poţi spune lui Satan: „Acum am o dată precisă”. – D.J.D.

Credinţa mea-i în Salvatorul,
Ce harul Lui mi-a dat;
Mă-ncred în Cuvîntul Său.
Că El e-al meu cu-adevărat. ” – Anonim

Dacă creştinii n-ar fi copiii lui Dumnezeu,Satan n-ar încerca să-i facă să se îndoiască de faptul că sînt.‘”

Painea zilnica

Pe ce… noi uneori ne risipim viața…?

Pe ce… noi uneori ne risipim viața…?
Pe vorbe goale aruncate adesea în vânt
Pe cuvinte spuse fără rost și reci ca gheața
De ce… ne risipim fără folos viața…?
Ea trebuie trăită în adevăr după Cuvânt.

Până la zgură ne arde viața uneori…
Pentru lucruri de nimic ce n-au valoare
Căci alergăm spre nicăieri strângându-ne comori
Și ne ardem în cenușă viața deseori…
Cu Hristos ea trebuie trăită în ascultare.

Cu toți noi ne grăbim să ajungem undeva
Mereu îngrămădim… dar strângem doar furtuni
Știind… că în urma noastră plânge cineva
Pe ce… îți risipești în vânt viața ta…?
Când că ar trebui să fim mai omenoși, mai buni.

Pe ce… ne vindem viața noastră așa ușor…?
Pe faimă și prestigiu ce nu aduc folos
Noi ne îngrămădim doar numai răni care ne dor
Și de ce… ne vindem viața așa ușor…?
Ea trebuie după Cuvânt trăită în Hristos.

Pe ce… ne pierdem viața adesea fără rost…?
Alergând prin lume… uităm de veșnicie
Căci ne-am făcut iluzii dar dezamăgiți am fost
De ce… ne pierdem oare timpul fără rost…?
Când cerul este plin de atâta bogăție.

De ce… nu ne gândim că doar o viață avem…?
Ea este darul cel mai scump și prețios
Căci trece așa de iute și cu toții noi zburăm
Să ne gândim… căci numai o viață doar avem
Și trebuie trăită pentru Dumnezeu frumos.

Mihail Cebotarev

Isaia 9:6

ReferințeIsaia 9:6

Cu două mii de ani în urmă, de sus, din cerul glorios,
S-a hotărât ca dintre îngeri și de pe tronul luminos
Să meargă Cineva în lume, ca și un dar trimis de sus
S-aducă lumii mântuire. Și daru-acesta-a fost Isus!

El a venit umil în lume, lăsând și tron, și rang, și cer
Și S-a născut smerit în iesle, din mila celor care pier.
Nu a venit în bogăție, nici în palat regesc să stea,
Ci S-a născut în sărăcie ca și noi să-L putem vedea.

El era Fiu de Dumnezeu, dar într-atâta S-a smerit,
Încât S-a coborât în iesle și-apoi la cruce, răstignit…
Ca să-nțeleg ce-i ascultarea și să-nțeleg iubirea Sa
Ce L-au făcut să vină-n lume c-apoi să stea în Golgota.

Atuncea Te-ai făcut sărac ca, Doamne, să ne chemi la Tine
Și Te-ai lăsat batjocorit, și ai răbdat multe suspine…
Dar, când Te-ai înălțat în glorii, să stai la dreapta Tatălui,
Atuncea Ți s-a dat un Nume ce nu-i mai este dat nicicui.

De-atunci, Tu ești Cel Minunat, Cel care n-are-asemănare
Și a cărui frumusețe n-o-ntrece idol sau făptură ce s-a născut sub soare.
Azi Te numim, Isuse, Sfetnic, că nu-i ființă învățată
Să poată sfătui ca Tine și să îndrepte spre Lumină o lume-n beznă cufundată.

De-atuncea Ți se spune Tare, un Dumnezeu desăvârșit
Ce-a fost de la-nceput și-i veșnic și care nu-i de vremuri mărginit.
Mai ești și Prințul Păcii, Tu, Isuse, și o simțim mai mult ca orișicând
Căci Tu ne dai din pacea Ta sublimă și ne însuflețești cu-al veșniciei gând.

Ai fost copil sărac, umil, născut în iesle și-au fost apoi pe cruce atârnat,
Dar azi nu poate nimeni să conteste că Tu ești Dumnezeu, ești viu, ești Împărat!
Și mult mai mult de-atât, vei reveni ca să ne duci cu Tine sus în slavă,
Ah, ochii noștri-așteaptă-a Te privi cum Te-aștepta și Simeon odată!

Curcanu Mihaela-Naomi