20 Martie

Aud glasul prea iubitului meu.” Cântarea Cântărilor 2:8

În cele mai frumoase momente, biserica din vechime obişnuia să-L numească pe Unsul Domnului „prea iubitul”. „Când vine vremea cântării şi păsările îşi înalţă glasul în crânguri, cântul ei de iubire este mai frumos decât toate celelalte, în timp ce „Cântă „Prea iubitul meu este al meu, și eu sunt al lui; el își paște turma între crini” (Cânt.2:16). Chiar în Cântarea Cântărilor, ea îl numeşte „prea iubitul meu” .Chiar şi în timpul iernii geroase, când vânturile iadului urlă în jurul gtădinii Domnului, profeţii ei găsesc loc să lase povara Domnului şi să spună, aşa cum a spus Isaia „voi cânta Prea Iubitului meu, cântarea Prea Iubitului meu despre via Lui” (Isaia 5:1).

Deşi sfinţii nu I-au văzut niciodată faţa, deşi nu luase încă trup omenesc şi nu locuise între noi, nici nu-Şi arătase slava, El a fost dintotdeauna „mângâierea lui Israel” (Luca 2:25), speranţa şi bucuria celor aleşi, „Prea iubitul” tuturor celor care se închinau Celui Prea înalt Şi noi, care ne aflăm în timpul verii bisericii, suntem înclinaţi să vorbim despre Christos ca despre prea iubitul sufletelor noastre, şi să simțim că El este foarte preţios „deosebindu-se din zece mii” (Cânt 5:10), şi „plin de farmec” (vers. 16). Atât este de adâncă dragostea bisericii faţă de Isus, prea iubitul ei, încât apostolul a îndrăznit să ptovoace întregul univers să despartă biserica de dragostea lui Hsristos. El a declarat că nici prigonirea, nici foametea, nici nenorocirile, nici primejdiile şi nici sabia nu o vor putea face; în Cele din urmă s-a lăudat voios „totuşi, în toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit” (Romani 8:37). O, cât de mult am vrea să cunoaştem totul despre tine, Prea Iubitule!

Tu eşti bogăţia sufletului meu
Jos pe pământ sau în cerul slăvit
Alături de Tine mă bucur mereu.
Şi chiar de cer câte ceva necontenit
In rugăciune zi de zi,
Nu este altceva ce mi-aş putea dori.

Meditaţii C. H. Spurgeon

În Hristos ai totul deplin

Motto: „”… și-L rog ca, potrivit cu bogăția slavei Sale,
să vă facă să vă întăriți în putere, prin Duhul Lui, în omul
dinăuntru, așa încât Hristos să locuiască în inimile voastre
prin credință; pentru ca, având rădăcina și temelia puse în
dragoste, să puteți pricepe împreună cu toți sfinții care
este lărgimea, lungimea, adâncimea și înălțimea și să
cunoașteți dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoș-
tință, ca să ajungeți plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.””

Ajută-ne, Tată Ceresc, Părinte al Zidirii,
Să alergăm cu spor pe calea mântuirii,
Plini de credință și într-o stare de har
Ca alergarea noastră să nu fie-n zadar.

Că atunci e bucurie și o pace deplină
Când poți alerga spre Hristos în lumină;
Dar dacă râvnești la lumeștile plăceri
Vei alege o cale de amar și dureri
Îngrijorându-te mereu de zilele ce vin,
Pe când în Hristos ai totul deplin…
Și nu vei fi nicicând pe ceilalți invidios
Că ești îndestulat avându-L pe Hristos.

Domnul să ne curețe de orice pată
Și să zidească în noi o inimă curată –
O inimă neprihănită după a Sa voință
Și El să locuiască-n ele, prin credință!

În fiecare zi să ne plecăm în rugăciune,
Să cerem Domnului un duh de înțelepciune
Și de descoperire, ca orice suflet credincios
Să priceapă lungimea veșniciei cu Hristos…
Și cât de departe este răsăritul de apus,
Atât de mult ne depărtează de păcat Isus –
În dragostea Lui, și aceasta e lățimea…
Și cuvântul Scripturii ne spune și înălțimea:
Cât sunt de sus cerurile față de pământ
Atât de mare-i bunătatea Celui Sfânt!
Iar adâncimea e firea Lui, smerenia,
Înțelepciunea Lui, și harul, și sfințenia…
Că-n toate se-oglindește mila și îndurarea,
Puterea și dreptatea, blândețea și iertarea –

Într-un cuvânt, în El, Soarele Neprihănirii,
Locuiește toată plinătatea Dumnezeirii!
Iar noi, răscumpărații Lui, primim în dar
Din plinătatea Lui, mereu, har după har,
Ca să avem o viață sfântă în Hristos
Și în lucrarea Lui să Îi fim de folos
În propășirea Evangheliei pe pământ,
Spre slava Celui Preaînalt și Sfânt.

Și, prin harul felurit pe care l-am primit,
Noi una să fim toți, în chip desăvârșit,
Cu dragoste de frați, de Domnul alipiți,
Că numai în Trupul lui Hristos uniți
Putem fi împreună lucrători călăuziți mereu
De Evanghelia harului lui Dumnezeu.

 Ioan Vasiu

Micul dejun de la Dumnezeu

Text: Exod 16:1-16

„…şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, in slavă, in Isus Cristos.” Filipeni 4:19

Lucrurile se anunţau triste pentru copiii din orfelinatul din Ashley Downs, condus de George Miuller. Era vremea micului dejun şi nu era nimic de mancare. O fetiţă a unui bun prieten de al lui George Miuller era în vizită. Miuller a luat-o de mană şi i-a spus: „Vino să vezi ce va face Tatăl nostru”. În sala de mese, mesele lungi erau deja aşezate, cu farfuriile şi cănile pe ele. Nu numai că nu era mancare în cămările orfelinatului dar nu erau nici bani în fondurile casieriei. Miuller s-a rugat: „Dragă Tată, Iţi mulţumim pentru ceea ce ne vei da de mancare”. Imediat s-a auzit o bătaie la uşă. Cand au deschis uşa, în prag era brutarul din localitate. „Domnule Miiller, a spus el, nu am putut dormi astă noapte. Cumva mi-am dat seama că nu aveţi paine pentru micul dejun, aşa că m-am sculat la ora 2 şi am copt paine proaspătă. Iat-o.” Miuller i-a mulţumit şi a dat slavă lui Dumnezeu. Curand o nouă bătaie la uşă. Era lăptarul. I se rupsese căruţa chiar în poarta orfelinatului. A spus că doreşte să dea laptele pentru copii pentru ca să-şi poată goli căruţa şi s-o repare.


Cum de s-a putut ruga George Miuller cu atata încredere? Pentru că văzuse de multe ori pană atunci cum Dumnezeu purtase de grijă copiilor. C. H. Spurgeon a spus odată: „Nu ne putem imagina că El care ne-a ajutat în şase necazuri, ne va lăsa în al şaptelea”. Cand ne uităm în urmă şi vedem cum ne-a purtat Dumnezeu de grijă, credinţa ni se întăreşte. Cel care asigură micul dejun orfanilor nu ne va dezamăgi în încrederea noastră în El.      – P.R.V.

Mereu credincios Cuvintelor Sale,
Domnul ne poartă de grijă în toate.
Putem încrezători să mergem pe cale
Ştiind: rugăciunile ne sunt ascultate.”         – D.J.D.

Credinţa aşteaptă de la Dumnezeu ceea ce este peste aşteptări

Painea zilnica

Revendică-ţi făgăduinţele divine

Text: Psalmul 23

Şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Cristos Filipeni 4:19

Cităm adesea versete familiare din Bibile, scoţîndu-le parcă dintr-un talisman legat la gît, numai în cazuri de urgenţă. Aceasta este o perspectivă greşită. In schimb, ar trebui să folosim promisiunile Cuvîntului lui Dumnezeu în fiecare zi, pentru a ne hrăni şi a ne întări în orice situaţie prin care trecem. In perioada de explorare şi populare a Americii (numită şi era pionierilor n.t.), un bătrîn lovit de sărăcie, s-a strecurat într-o aşezare de la frontiera de vest, I se epuizaseră toate resursele şi căuta ceva de mîncare. In timp ce umbla prin tabără, cineva care l-a oprit ca să stea de vorbă cu el, a observat că purta la gît, legat cu o panglică, un mic săculeţ. Bătrînul i-a explicat că era un talisman oferit de cineva cu mulţi ani în urmă. După ce a deschis săculeţul, bătrînul a scos din el o hîrtie împăturită de mai multe ori şi i-a înmînat-o. Examinînd hîrtia, omul a constatat că era un act ce se dădea celor ce terminau serviciul militar în armata federală. Era semnată de însuşi generalul George Washington şi îi dădea dreptul purtătorului la o pensie pe viaţă.

Ce mare surpriză a avut bătrînul soldat să afle că era deţinătorul unei promisiuni de bună credinţă că nevoile sale vor fi satisfăcute. Dar pentru că nu a revendicat nimic, trăia sărac, flămînd şi rătăcitor prin lume. Adeseori şi noi rătăcim prin pustiul unei sărăcii spirituale, în timp ce bogăţia promisiunilor divine zace nefolosită. Uităm că Dumnezeu ne-a dăruit „bogăţia Sa în slavă”, prin lucrarea şi meritul lui Isus Cristos. Este vremea să ne oprim din rătăcirea noastră şi să începem să cerem cele făgăduite. P.R.V.

Tu totdeauna, Doamne, eşti cu mine
Şi nici o clipă singur nu mă laşi.
Puterea Ta e taina ce mă ţine
Din cel dintîi la cei din urmă paşi. „C. Ioanid.

Prea mulţi creştini trăiesc purtaţi de împrejurări
în loc să se încreadă în făgăduinţele divine.

Painea zilnica

Bogăţia

Bogăţia divinului sublim
Ne poartă pe crestele Iubirii,
Pe drum ancestral de unde venim,
În noi e sămânţa nemuririi!
Din slăvi cereşti fără pic de umbre,
Ne-ai dăruit o Lumină sfântă,
Din Golgota şi azi se aude
Clocotul sângelui curs din Stâncă!
El udă şi-acum colţul de floare,
Şi-o creşte în mireasma curată,
Tot ce-i din Domnul nicicând nu piere,
Ci-şi caută drumul spre Acasă!
Şi iată, pe nori Mirele vine,
A Lui iubită Mireasă s-o ia,
În zbor triumfal de fericire,
La nuntă în Împărăţia Sa!

Maria Șopț 

Unde este fericirea?

Referințe
 Fericirea se găsește la omul ce e sărac,
Și în duh și în purtare, dezlipit de acest veac.
Dacă nu te prea încântă aurul si bogăția
Tu din start ai câștigat cerul și Împărăția.

Fericirea se găsește și la omul care plânge
Chiar și-atunci când e zdrobit si cei dragi inima-i frânge.
Fiindcă atunci a dobândit a Domnului mângâiere
Și prin harul lui Hristos, va fi iar plin de putere.

Omul blând și bun la suflet, are oare fericire?
Are! Și mai mult de atât, are o mare moștenire.
Vezi tu, dragul meu, aici el a moștenit pământul
Până când, în veșnicii, se va întâlni cu Sfântul.

Atunci, Doamne, cei flămânzi au parte de fericire?
„Au numai dacă tânjesc după-a Mea neprihănire.
Veniți la Mine, Pâinea vieții, voi cei flămânzi și însetați!
Si cu milă, cu iubire, de Mine veți fi săturați.”

Cin’ de alții are milă și-i privește cu iubire,
Va avea parte de milă și de multa fericire.
Căci cu ce măsură astăzi pe alții vei judeca,
Mai târziu, când va fi vremea, la fel ți se va măsura.

Fericirea se găsește într-o inimă curată
Unde nu-i întinăciune, nu-i nici ură, nu-i nici pată.
Când iubești pe al tau frate si mai lași din dreptul tău,
Vei avea marea onoare să Îl vezi pe Dumnezeu.

Fericirea se găsește la omu-împăciuitor,
Care dis-de-dimineață stă cu Domnul pe pridvor,
Care caută-ntruna pacea si aleargă după ea,
Nu se ceartă, nu stârnește, ci iubește liniștea.

Ferice va fi de voi când pe nedrept veți fi vorbiți,
Prin prigoană, prin ocară, rămâneți neprihăniți.
Bucurați-vă in Domnul, voi toți cei aleși ai Lui,
Căci Tatăl vă va da azi Împărăția Cerului.

Bogăția mea

Bogăția mea e Domnul!
N-am comori, Îl am pe El,
Cea mai mare achiziție
E Isus divinul Miel.

Sunt bogat, dar n-am palate,
Nici metale mai de preț,
Mântuirea mea e scumpă,
Viitorul mi-e măreț.

Nestemate nu-s pe lume
Ca și acele mângâieri
Ce de sus vin fără plată
Și mă scapă de dureri.

Strălucită mi-e credința
Ce în dar eu am primit,
Posesiunea veșniciei
Astăzi m-a îmbogățit.

Numele de viță aleasă
L-am primit prin jertfa Lui
Sunt bogat prin moștenire,
Sunt un fiu al Regelui.

Câtă cinste să ai parte
De chemarea-n lucrul Său,
Să fii partenerul Celui
Ce e unic Dumnezeu!

Câtă oportunitate
Să-l cunoști pe Împărat,
Să ai parte de iubire,
Și de har nemeritat!

Sunt bogat, chiar și când lipsa
Se strecoară-ncetișor,
Căci eu sunt parte din turmă,
El mi-e Domn, El mi-e Păstor.

Sunt bogat și aici și acolo
Când adresa-mi voi schimba
Și voi fi parte cu sfinții
Din Împărăția Sa.

Doamne, dă-mi o minte nouă,
Să trăiesc nu ca sărac,
Căci bogat sunt doar atunci când
Cu Isus eu mă îmbrac.

Apocalipsa 2:9
„Ştiu necazul tău şi sărăcia ta (dar eşti bogat)… ”

Lucian Cazacu 

Bogăția mea

Bogăția mea e Domnul!
N-am comori, Îl am pe El,
Cea mai mare achiziție
E Isus divinul Miel.

Sunt bogat, dar n-am palate,
Nici metale mai de preț,
Mântuirea mea e scumpă,
Viitorul mi-e măreț.

Nestemate nu-s pe lume
Ca și acele mângâieri
Ce de sus vin fără plată
Și mă scapă de dureri.

Strălucită mi-e credința
Ce în dar eu am primit,
Posesiunea veșniciei
Astăzi m-a îmbogățit.

Numele de viță aleasă
L-am primit prin jertfa Lui
Sunt bogat prin moștenire,
Sunt un fiu al Regelui.

Câtă cinste să ai parte
De chemarea-n lucrul Său,
Să fii partenerul Celui
Ce e unic Dumnezeu!

Câtă oportunitate
Să-l cunoști pe Împărat,
Să ai parte de iubire,
Și de har nemeritat!

Sunt bogat, chiar și când lipsa
Se strecoară-ncetișor,
Căci eu sunt parte din turmă,
El mi-e Domn, El mi-e Păstor.

Sunt bogat și aici și acolo
Când adresa-mi voi schimba
Și voi fi parte cu sfinții
Din Împărăția Sa.

Doamne, dă-mi o minte nouă,
Să trăiesc nu ca sărac,
Căci bogat sunt doar atunci când
Cu Isus eu mă îmbrac.

Apocalipsa 2:9
„Ştiu necazul tău şi sărăcia ta (dar eşti bogat)… ”

Lucian Cazacu 

Bogăţia celui sărac

„…fiind îndreptăţiţi, fără plată, prin harul Său.” Romani 3:24

Evanghelia harului lui Dumnezeu trezeşte în sufletele oamenilor odorinţă puternică, dar şi un resentiment puternic, deoarece adevârul pe care ea îl revelează nu este uşor de acceptat. Există în om o anumită mândrie care îl face să dăruiască mereu, pe când a veni şi a primi este cu totul altceva. Sunt gata să-mi dau viaţa ca martir, sunt gata să-mi consacru fiinţa, sunt gata să fac orice, dar nu mă umili până la nivelul celui mai mare păcătos care nu merită decât iadul şi nu-mi spune că tot ce trebuie să fac este să accept darul mântuirii prin Isus Cristos.

Trebuie să înţelegem că nu putem câştiga sau obţine nimic de la Dumnezeu prin meritele noastre, trebuie ori să primim totul în dar, ori să nu primim nimic. Cea mai mare binecuvântare spirituală este să ştim că suntem săraci; până nu ajungem la această cunoaştere, Domnul nu poate face nimic. El nu poate face nimic pentru noi dacă ne închipuim că ne descurcăm singuri; trebuie să intrăm în împărăţia lui Dumnezeu prin uşa sărăciei. Cât timp suntem bogaţi, cât timp suntem stăpâniţi de mândrie sau de dorinţa de a fi independenţi, Dumnezeu nu poate face nimic pentru noi.

Numai când suntem flămânzi spiritual primim Duhul Sfânt. Darul naturii lui Dumnezeu devine real în noi prin Duhul Sfânt. El este cel care aduce în noi viaţa de înviere a lui Isus, viaţă care pune înlăuntrul nostru ceea ce este „de dincolo”, iar acest „de dincolo” se înalţă imediat spre „cele de sus”. În felul acesta noi suntem înălţaţi pe tărâmul unde trăieşte Isus (Ioan 3:5).

Oswald CHAMBERS

BINECUVÂNTAT PRIN LOCUL DE MUNCA (1)

„Cine îsi lucreaza câmpul are belsug de pâine” (Proverbe 28:19)

Chiar si când ofertele de serviciu sunt rare „ajutorul de nadejde este greu de gasit”. Asa ca atunci când angajatorii îl gasesc, ei fac tot ce pot pentru a-l pastra. Chiar si într-o lunga criza economica, exista înca reguli practice care sporesc probabilitatea de a-ti pastra locul de munca si poate de a obtine o promovare. Aceste reguli sunt în concordanta cu ceea ce ne învata Cuvântul lui Dumnezeu: 1) întelege ca munca este o binecuvântare. Dumnezeu a creat paradisul, si ne-a creat pe noi. Apoi ne-a pus sa muncim, spunându-ne: „In sudoarea fetei tale sa-ti manânci pâinea” (Geneza 3:19). (Din cauza caderii lui Adam!)

Dumnezeu binecuvânteaza „sudoarea” (Proverbe 28:19). Când dai ce ai mai bun la locul de munca, esti pe placul lui Dumnezeu. Si în ultima instanta El, nu seful tau, îti controleaza viitorul. 2) Accepta realitatea! A-ti dori ca circumstantele prezente sa dispara în timp ce te simti îndreptatit sa ai parte de mai mult te va face sa te simti mai rau si nu te va duce nicaieri. „Dumnezeul (nostru) a schimbat blestemul… jn binecuvântare” (Deuteronom 23:5). El da „o cununa împarateasca în loc de cenusa” (Isaia 61:3). în vremuri grele, Dumnezeu ridica oameni cu idei proaspete care fac de fapt ca viitorul sa fie mai bun decât trecutul – nu numai pentru ei însisi, dar si pentru ceilalti. Si tu poti deveni unul din acei oameni. 3) Fa din Dumnezeu sursa ta! „Eu, Domnul, Dumnezeul tau, te învat ce este de folos, si te calauzesc pe calea pe care trebuie sa mergi” (Isaia 48:17). Fa ca Dumnezeu sa fie antrenorul tau. Da-i sefului munca pe care o merita, dar încrede-te numai în Cel ce a promis „sa îngrijeasca de toate trebuintele voastre, dupa bogatia Sa” (Filipeni 4:19).

Meditatii Crestine