La picioarele Lui

Text: Apocalipsa 1:9-18

Cand L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort.” Apocalipsa 1:17

Ai „văzut” pe Domnul vreodată prin ochii credinţei sau „ai simţit” prezenţa Sa glorioasă? Dacă da, atunci ştii că cel mai potrivit răspuns este închinarea. Apostolul Ioan a fost atat de copleşit de Slava Lui, că atunci cand L-a văzut pe Isus, a căzut la picioarele Lui ca mort (Apoc. 1:17).
Scriitorul de imnuri creştine Isaac Watts a scris: „Adunaţi laolaltă toate numele glorioase ale înţelepciunii, ale dragostei şi puterii, tot ce au cunoscut muritorii, pe care le-au purtat vreodată îngerii. Toate ar fi prea sărace să descrie valoarea Lui, prea sărace pentru a-L slăvi pe Salvatorul meu”.
Marele poet englez Robert Browning a vorbit despre închinarea înaintea lui Cristos, într-o anecdotă scrisă despre colegul său Charles Lamb. Se pare că Lamb, un creştin devotat, vorbea cu cineva despre oameni faimoşi pe care i-ar fi plăcut să-i întalnească. Lamb a spus: „Există o altă Persoană. Dacă Shakespeare ar intra în camera aceasta, ne-am ridica cu toţii să-l întampinăm; dar dacă Persoana aceea ar intra, am cădea cu toţii la pămant încercand să-i sărutăm poala hainei”. Desigur, vorbea despre Isus Cristos.


Cat de neansemnaţi devenim în prezenţa lui Isus! Cand recunoaştem măreţia Sa, grandoarea şi slava, nu putem face nimic altceva decat să ne închinăm şi să exclamăm ca Toma: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” (Ioan 20:28). Isus Cristos este singurul nume care merită închinarea şi adoraţia noastră. O, veniţi, să-L adorăm. – P.R.V.

Divine, atotputernic Domn, împăratul meu biruitor,
Sceptrul Tău şi spada, tronul şi haru-Ţi ador.
A Ta este puterea. Priveşte cum stau
La picioarele Tale şi-n etern mă predau.” – Watts

Atunci cand îl recunoaştem pe Isus ca Rege, Îi vom da închinarea noastră

Painea zilnica

Celor 7 Biserici

Porni Sfântul Ioan, cu de-amănuntul,
Din partea Celui Viu și Credincios
Ce-I Domn și Împărat pe-ntreg pământul
Biruitor și Sfânt, Isus Hristos,

Din partea Celui care ne iubește
Ce este și era și va să vie
Ce plin de Slavă veșnic stăpânește,
Bisericilor Asiei să scrie:

1. Efes
Îngerului din Efes: Iată-ți spune
Acel ce ține-n mână șapte stele,
Știu cât ai ostenit în fapte bune
Și-ai prins pe-acei ”apostoli” ce fac rele

Că rabzi și-ai suferit pentru-al Meu Nume
Și pân’ acuma nu ai obosit
Dar am ceva-mpotriva ta și-anume:
Că dragostea dintâi ți-ai părăsit.

Te-ntoarce dar și-aduți aminte bine
Ce fapte-aveai. . , din nou să săvârșești
Altfel, chiar sfeșnicul, când voi veni la tine
Ți-l voi lua, de nu te pocăiești.

Cine-are urechi s-asculte, Duhul zice,
Celui care biruitor va fi
Al Vieții pom nu-l voi mai inerzice
Și va mânca din el în veșnicii.

2. Smirna
Îngerului, ce-i păzitor de turmă
În Smirna, scrie-i clar și răspicat
Ce-i zice Cel dintâi și Cel din urmă
Acel care-a murit și-a înviat:

Știu tot necazul tău și sărăcia
Batjocurile fără de temei
De la iudeii ce n-au vrednicia
Chiar a Satanei Sinagogi sunt ei

Să nu te temi de suferința mare
În temniți cînd Satan vă v-arunca
Vin zece zile de necaz amare
De rabzi, cununa Vieții Ți-o voi da

Acel ce-are urechi să și asculte
Ce zice Duhul clar și răspicat
Cel ce va birui necazuri multe
De-a doua moarte n-a fi vătămat.

3. Pergam
Îngerului din Pergam ia și scie-i:
Iată ce zice fără ascunzișuri
Cel ce-are-n mână sabia urgiei
Ce-i ascuțită, cu două tăișuri:

Știu unde locuiești. . acolo unde
E scaunul Satanei de domnie,
Tu ții-al Meu Nume fără a-L ascunde
N-ai lepădat credința Mea cea Vie.

Nici în acele zile, nici în clipa
Când omorât fusese mișelește
Martorul Meu cel credincios Antipa
La voi, unde Satana locuiește.

Dar împotrivă ce-am Î-ți spun în față:
Sunt unii oameni fără cumpănire
Ei ca Balaam pe alții îi învață
Precum Balac, să fie-o poticnire.

Mâncând din lucruri la idoli jertfite
Facând să se dedea și la curvie
Ținând învățături Nicolaite
Învățături ce-mi sunt urâte Mie.

Te pocăiește dar de-aceste rele
De nu Eu voi veni, nu-s zile multe,
Pentru război, cu sabia gurii Mele
Cine-are urechi de Duhul să asculte.

Celui ce-o birui-i voi da o hrană
Și-o piatră albă scrisă Îi voi da
Iar hrana îi va fi ascunsa mană
Și-ncris e-un nume nou ce-l va avea.

4. Tiatira
La Îngerul ce turma păstorește
În Tiatira, cu iubire-încinsă,
Acel cu ochi de foc, așa-ți vorbește!
Cel cu picioare ca arama-aprinsă:

Știu faptele-ți și dragostea de turmă
A ta credință, slujbă și răbdare
Că faptele-ți mai multe-au fost la urmă
Ca cele din întâia ta umblare.

Dar împotriva ta ce am Eu iată:
”Profeta” Isabela, falsă-n toate
Să-ndemne la curvie e lăsată
Mâncând lucuri jertfite, idolatre.

I-am dat un timp să vină cu căință
Dar nu dorește să se pocăiască
De-a ei curvii. . așa că-n suferință
O-arunc bolnavă-n pat să se smerescă.

Mare necaz, la fel le voi trimite
Celor care cu dânsa preacurvesc
Celor a căror cugete-s mânjite
Și de-a lor fapte nu se pocăiesc.

Pe-a ei copii Îi voi lovi cu moarte
Bisericile toate-atunci vor ști
Că-s Cel ce inima o cercetez în parte
Că după fapte, voi și răsplăti.

Dar vouă tuturor de prin muțime
Ce nu aveți acestă-nvățătură
Și nu știți de-a Satanei adâncime
Nu pun pe voi o altă grea măsură.

Țineți ce-aveți dar, până voi veni
Lucrările-Mi întruna cu sfințire
Celui ce pîn’ la capăt va păzi
Eu neamuri îi voi da în stăpânire.

Cu un toiag de fier le-a cârmui
Cu-nțeleciune și sfințită vrere
Ca vasele de lut le va zrobi
Cum și Eu de la Tatăl am putere.

Luceafărul din zori Eu îi voi da
Ce luminează-ntâi întreg văzduhul
Acel ce-are urechi s-asculte-aș vrea
Ce zice-acum Bisericilor Duhul.

5. Sardes
Iar Îngerului pus să privegheze
În Sardes, scrie-i spusa gurii Mele,
Eu am acele șapte Duhuri treze
Și țin în mână cele șapte stele:

Î-ți știu prea bine faptele făcute,
Că numele îți merge că trăiești
Dar tu ești mort, nu-i nimeni să te-ajute
Din starea-n care singur te-adâncești

Vegheză și-ntărește ce rămâne
Din ce-i pe moarte, cât ar fi de greu
Căci n-ai desăvârșite fapte, bune
Să pot s-arat Dumnezeului Meu.

Cum ai primit credința-adu-ți aminte
Te pocăiește și așa o ține
De nu veghezi mereu în cele sfinte
Ca și un hoț veni-voi peste tine

În Sardes, totuși ai câteva nume
Care-a lor haine nu și le-au mânjit
Cu Mine-alături vor umbla și-anume
În alb veșmânt, căci vrednic au trăit.

Cel ce va birui până la moarte
Va fi-mbrăcat în alb imaculat
Iar numele-i va fi-n a Vieții Carte
De unde nu-l voi șterge niciodat’

Mărturisi-voi numele-n răsfrângeri
‘Naintea Tatălui, umplând văzduhul
Și înaintea sfinților Lui îngeri
Cine-are-urechi s-asculte zice Duhul.

6. Filadelfia
Și Îngerului care priveghează
În Filadelfia scrie-apăsat:
Iată ce zice-Acel care veghează
Cel ce-i de-a pururi Sfânt și-Adevărat

Cel care a lui David cheie-o ține
Ce El deschide nimeni nu va- închide
Creația întregă-I aparține
Ce El inchide nimeni nu deschide:

Îți știu preabine-a tale fapte toate
Ți-am pus ’nainte-o ușă în tăcere
Ea e deschisă, nimeni nu mai poate
S-o-nchidă, căci puțină ai putere

Fiindc-ai păzit Cuvântul Meu în lume
Și Numele Meu n-ai tăgăduit
Îți dau în stăpânirea ta anume
Pe-acei care Cel Rău i-a biruit.

Din cei din a Satanei adunare
Ce-au spus că sunt iudei dar au mințit
Voi face să se-nchine la picioare
Să știe chiar și ei că te-am iubit

Fiindc-ai păzit cuvintele răbdării
La fel și Eu pe tine te-oi păzi
Când o să vină ceasul încercării
Ce-ntreaga lume o va-ncercui.

Eu vin curând. Păstreză-ți dar cununa
Și pe acela ce va birui
Din el voi face-un stâlp ce totdeauna
În Templul Sfânt al Domnului va fi

Pe el voi scrie Numele cel Mare
Al Dumnezeului și a Cetății Lui
Ierusalim, ce are să coboare
Plin de lumini din slava Cerului.

Chiar de la Dumnezeu umplând văzduhul
Și Numele Meu nou pe bolta-ntreagă
Ce zice-acum Bisericilor Duhul
Cine-are-urechi s-asculte: să-nțeleagă.

7. Laodiceea
Iar spre final Ioan ia și notează
Cum Domnul îi dictează ce să scrie:
Să-i scri Îngerului ce priveghează
În Laodiceea și el să știe:

Iată ce zice-Acel ce se numește
Amin! și Martorul Adevărat
Și Credincios și-Acel care zidește
De la-nceput în tot ce s-a creat:

Știu ale tale fapte. . ca un ropot
Nici reci nici calde, oricât te-ai lăuda
O, de-ai fi rece sau de-ai fi în clocot. .
Dar căldicel. . te vărs din gura Mea

Tu zici ”eu sunt bogat și am de toate”
Și ”nu duc lipsă, m-am îmbogățit”
Nu ști ce orb ești și sărac în toate
Și gol și ticălos, nenorocit. .

Te sfătuiesc să cumperi de la Mine
Aur ‘cercat în foc, să fi bogat
Și haine albe să te-acoperi bine
Și-aloe pentru ochi să vezi curat.

Eu mustru, pedepsesc pe-aceia care
Eu îi iubesc. . cum nimeni nu iubește
Și-ndemnul Meu e pentru fiecare:
Fi plin de râvnă dar, te pocăiește!

Iată Eu bat la ușă, stau afară
De cineva, ca să deshidă vine
Eu voi intra, luând orice povară
Și voi cina cu el și el cu Mine.

Celui ce-o birui, cu bucurie
Eu îi voi da onoarea ca să șadă
Cu mine pe-al Meu scaun de domnie
Întreaga omenire ca să-l vadă.

Precum și Eu, biruitor, ferice
Am stat cu Tatăl străbătând văzduhul
Cine-are-urechi s-asculte-acum ce zice
Și să-nțeleagă ce vorbește Duhul.

Daniel Hozan

Pe-a vieții mare-nvolburată

Pe-a vieții mare-nvolburată, plutesc agale
Trec vrând nevrând, sunt sortit la asta
Valuri de tot felul, bat în barca vieții mele
Sunt în depărtare, se vede-n zare coasta

Sunt atât de-aproape, totul pare ușor
Indiferent din fire, nepăsător în tot
Doar cu El, sunt mai mult decât biruitor
Aș vrea să merg singur, e în zadar, nu pot

Și ca să trec biruitor, m-am înrolat la oaste
Am într-una de luptat, mult de suferit
Greutăți, poveri, ispite de trecut
Dar la final primesc răsplata, sunt fericit

Sunt o  picătură de rouă, în marea agitată
Sunt un firicel de nisip, la malul mării
Fără El sunt gol, n-am mamă, n-am tată
Sunt doar o filă goală în calea uitării

Sunt doar o suflare, parfum de lut curat
Miroas de frământare, e doar durere-n jur
Mă bucur și-n necaz căci sunt purificat
Când nu mai am putere, harul e-mprejur

Sunt tare clătinat, îmi vine să renunț
Primesc putere, să-nving o nouă provocare
Biruiesc chiar totul, nu mă dau bătut
Căci El este cu mine în orice încercare

Văd lumina, de la capătul de drum
Prind iarăși putere, cu Ajutorul Lui
Când toți m-au părăsit, El nicidecum
Mă vrea cu gelozie, să fiu în Slava Lui.

Bandi Sebastian Alexandru 

Năzuinţă

Mai viu, mai nou cu orice pas,
Eu năzuiesc într-una.
Îmi știe inima un glas
Care-a făcut din cioburi vas
Și mi-a lăsat arvuna.
Iar azi, mă țin pe-acest meleag
De Tine dor, de Tine drag.

Și-n ziua când va fi s-apuc
Uimirea de-a-Ți fi frate,
La pieptul Tău voi sta uituc
Iar la picioare-am să-Ți aduc
Doar cântecele toate
Ce se ivesc acum, pe rând,
La Tine-n cer, la mine-n gând.

Cu roada Duhului în sân,
Adun cu sete mustul;
În spicul grâului rămân,
Căci Te-am gustat, iubit Stăpân,
Și mă cunoaște gustul.
Spre chipul Tău mă-ntorc și vin,
De mine gol, de Tine plin.

În arca-n care m-ai trimis
Să mi se-adune zelul
Mă las robit de-același vis:
Spre taina cerului promis,
Să zbor ca porumbelul.
Și, așteptând, mai fac un geam
Cât timp mai pot, cât timp mai am.

Pe drumul șerpuind ’napoi
Am împlântat ulucii;
Privesc mai sus și mai vioi
Și, fie viscol sau noroi,
Stau tot pe Dealul Crucii –
Rănit de drum și-anevoință,
Biruitor prin năzuinţă.

Viorica Mariniuc 

Mai roaga-te odata

Dacă târziu tu te trezești, stai prea puțin în rugă,
Nici nu ai timp să studiezi, mereu mănânci în fugă,
Când de la masă te ridici e ora-ntârziată,
Chiar înainte ca să pleci… . mai roaga-te o dată!

Când dimineaț-aștepți prea mult tramvaiul ca să vină
Sau cu mașina ai făcut o pană de benzină,
Când stai destul la semafor sau la calea ferată,
Închide ochii și în gând… mai roagă te o dată!

Când întuneric e pe drum sau ai pierdut cărarea
Sau peste tot în jurul tău e agitată marea,
Când vântul e-împotriva ta cu ura lui turbată,
Ridică-ți ochii către cer… mai roagă-te o dată!

Când se revarsă ape mari sau vine uraganul
Iar un cutremur de pământ ți-a prăbușit tavanul,
Când fără casă tu rămâi și pierzi averea toată,
În loc să murmuri și să plangi… mai roagă-te o dată!

Când vrei să pui în gura ta un frâu pentru vorbire,
Să nu răspunzi la provocări, te lupți cu vechea fire,
Când îți apare-n calea ta ispita deghizată,
De vrei să fii biruitor… mai roagă -te o dată!

Când vezi oriunde-n jurul tău că se păcătuiește
Și că din ce in ce mai mult iubirea se răcește
Iar adunarea unde mergi e apostaziată,
Ca și Isus în Ghetsemani… mai roagă-te o dată!

Când ai aflat din profeții că vremea se-mplinește
Și toate-n jurul tău vestesc că totul se sfârșește,
Te uiți spre ceruri și nu vezi că Domnul se arată,
Ca și Ilie, pe genunchi… mai roagă-te o dată!

Anonim

Pe munte

De câte ori nu m-am visat
Suind biruitor pe-o culme
De-atâtea ori m-am întristat
Mereu tot biruit de  lume

O lume-n care rău-i tot mai mare
Simt că nu acestui loc îi aparţin
Simt ca am în mine o chemare
Spre ceva mareț, divin. .

Cine sunt, de unde vin?
Aceste gânduri nu mă lasă
Şi sufletul de-un dor mie plin
După un tainic loc numit „acasă”,

Acolo sus printre nori
Unde-i nesfarşit cerul de safir
Vreau să simt cum e sa zbori
Vreau un aer proaspăt sa respir,

Înarmat cu mult curaj
Şi privirea îndreptată înainte
Am ieşit din acel inselător miraj
Şi am pornit timid spre munte,

Îmi ieşeau mereu în cale
Drumuri largi şi-mbietoare
Nevoind ca să mai merg la vale
Am pornit în sus printr-o strâmtoare,

Printre stânci şi penți abrupte
Urc cu grijă pas cu pas
„Nu mergi bine pe acest munte”!
Aud de undeva un glas,

„Vino acum pe calea mea
Unde-s munți întregi de aur plini
Unde poți avea chiar toată lumea
Dacă mie mi te-nchini”.

Îi prea greu şi-s obosit
Privesc înapoi plin de sudoare. .
„Curaj, mai fă un pas spre infinit”
Aud în mine o chemare,

Privesc în sus, privesc în jos
Respir adânc un aer tare
Pornesc înainte mai voios
Mereu în sus spre a mea chemare,

Minuneee, minunee, minune
Ecoul îmi dă înapoi răspuns
Şi mai aud o  voce care-mi spune
Fiule. . ma bucur  c-ai ajuns! !

E chiar un om, sau o nălucă?
Privesc în sus eu gânditor
Dar spre mine El se apleacă
Şi blând îmi întinde mâna, un păstor,

Cine-i acest străin oare?
Îl apuc de mână şi mă trag în sus
Dar când îl las, parcă ceva îl doare
Parcă în palmă a fost străpuns,

„Vino după Mine”îmi spune
Simt că de El trebuie să ascult
Simt că îmi vrea doar bine
Şi parcă m-aştepta demult,

Cine eşti păstorule?
Şi în picioare cine te-a  rănit?
De ce mă numeşti „fiule”?
De ce eşti asa lovit?

Să-L întreb toate aceste
N-am putut, n-am îndrăznit
Dar un gând în minte îmi şopteşte
” Da, şi pentru tine a fost răstignit! !”. . ,

Aveam să aflu mai târziu
Cum şi-a dat viața pentru oi
Astăzi despre El vă scriu
Căci şi-a dat viața pentru voi,

Chemarea ce am auzit
Ce ma trezit din robie
A fost ciocanul ce a pironit
Trupul Lui umil în cuie,

Pe ulița care se cheamă „dreaptă”
Haide şi tu aici sus
Mereu este acolo şi  te-aşteaptă
Un blând păstor numit Isus.

Daniel Borgovan 

Stăpân peste-ntreg Empireu

Din inimă-Ți cânt azi Stăpâne,
Și viața mea, Doamne, o închin,
Căci Tu m-ai scos din negra lume
Din plânset, din jale și chin.

De nu ai fi fost lângă mine
În lume aș fi fost pierdut
Dar Te-ai coborât în ruine
Și mi-ai dat un Nou Început

Cât timp inima o să-mi bată
Mereu eu, Te voi lăuda,
Pe Tine, iubitul meu Tată
Căci Tu, ai salvat viața mea.

Și nimeni din lume nu poate
Să-mi clatine azi barca mea
Căci Tu-mi ești și Tată și Frate
Cu Tine, câștig lupta grea

De-aceea mă-ncred azi în Tine,
Și mâine voi face la fel
Caci milă Ți-a fost și de mine
Isuse, Cerescule Miel.

Și inima mea astăzi cântă
Că viață în dar Tu, mi-ai dat
Și orice război și-orice luptă,
Cu Tine, eu am câștigat.

În inima mea Vei rămâne
Un Vrednic și Sfânt Salvator,
Căci nimeni nu va mai fi-n lume
Cum ai fost Tu, biruitor.

Mărire și Glorie, Ție
Stăpân peste-ntreg Empireu,
Și orice făptură ce-i vie
Să-L laude pe Dumnezeu!

Nichifor Nicu 

Aleargă oamenii, aleargă

Aleargă oamenii, aleargă,
Nefericiți în lumea largă,
Tot mai împovărați de vină,
În suflete fără odihnă.

Dar cine-i omul înțelept,
Care alege drumul drept?
Doar el găsește împlinirea,
În Domnul Isus fericirea!

De-aceea eu vă rog frumos,
Întoarceți-vă la Hristos!
Veniți chiar azi cât mai e har,
Mâine se poate a fi-nzadar.

Petrec oamenii, petrec,
La distracții se întrec…
Lumii-ntregi îi dau ocol
Cu sufletul tot mai gol.

Dar cine-i omul luminat,
Ce pricepe că-i creat,
De Preasfântul Creator,
Cu un scop înălțător?

O, vă rog, vă rog fierbinte,
Ascultați, luați aminte,
Trăiți pentru Dumnezeu,
Să fiți fericiți mereu.

Trudesc oamenii, trudesc,
Pentru bani se ostenesc,
Uită ce-i scris în Cuvânt:
Toate-s goană după vânt!

Dar cine-i omul credincios,
Ce se pune bucuros,
Cu viața și-averea lui,
În lucrarea Domnului?

Pe sărac și pe bogat,
Azi vă-ndemn cu gând curat,
Nu uitați că toate pier…
Vă strângeți comori în cer.

Luptă oamenii, se luptă,
Să scape de calea strâmtă.
Multe patimi necurate,
Sunt prin legi azi promovate.

Dar cine-i omul blând, smerit,
Ce deplin a biruit,
Lumea, firea și păcatul
Și-ascultă de Împăratul?

Vrei să fii biruitor
Și în Rai nemuritor?
Leapădă tot ce-i scârbos,
Stai sub legea lui Hristos!

Teodor Groza

El e oricând Biruitor!

Referințe
Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu. . . Iov 19: 25.

Dar știm –
Al nost’ Răscumpărător,
E viu! Da, viu mereu!
El e oricând Biruitor,
Căci este Dumnezeu! ! !

Cine-I poate sta-mpotrivă?
Cine poate a se opune?
Ce-a poruncit El – fi-va,
Prin Sfânt Cuvânt ne spune!

Da, cer și pământ vor trece,
Dar ce-a spus în veci rămâne!
Eu și tu, ca abur’ trecem,
El e Viu și azi și mâine!

Ne încredem? – Biruința,
Ce-i prin El a fost și ține!
Deci ‘nainte prin credință
Fără frică! Știm în cine,

Știm în Cine e Tăria,
Știm în Cine e Izvorul,
Știm prin Cine-I Bucuria,
Prin Isus, Mântuitorul! ! !

Nimic și nimeni, niciodată
Nu poate despărți un fiu,
De Dragostea Sfântului Tată,
De-n El rămâne și e viu!

N-aveți teamă de necazuri!
Nu vă-ndoiți când valul vine!
Atotstăpân peste talazuri
E Domnul Mare, Cel ce vine!

Mireasă, ține sus făclia!
Întăreștete-n Cuvântul Său!
Ce e vântul? Ce-i urgia,
Când un Braț de Dumnezeu

Te sprijinește, te conduce
Și îți spune: Nu! N-ai teamă!
Curat prin Jertfa de pe cruce,
Mergi spre zorii fără seamăn!

Da, știu –
Al meu Răscumpărător,
E Viu! Da, Viu mereu!
El e oricând Biruitor,
Căci este Dumnezeu!

Când drumul este greu

Când drumul este greu, Tu dă-ne mâna
Și ne ridică Doamne-n brațul Tău,
Nu ne lăsa, condu-ne, fii la cârmă,
Pășim la drum cu Tine, Domnul meu.

Pășim în fiecare zi Isuse
Prin munți și văi, prin soare și furtuni
Și știu, cu Tine, orice vreme vine,
Vom birui-ndoieli și slăbiciuni!

Când suferim și nu găsim ieșire,
Limanul pare-ndepărtat și greu,
Te văd pe Tine Doamne, ești la cârmă
Și îmi șoptești că sunt copilul Tău.

Să nu mă tem și să rămân în barcă,
S-ascult de-al meu Cârmaci iubit,
Și-n aspre vânturi și furtuni ce-atacă
Să stau încrezător, de neclintit!

S-ascult de Tine Doamne totdeauna,
Să mă-ntăresc lângă Cuvântul Tău,
Tu știi să mustri vântul și furtuna
Și nu mă părăsești nicicând la greu!

Mi-e bine lângă Domnul, căci El este
Cârmaci adevărat și-Ocrotitor
Și nu mă înspăimânt de orice vine,
Cu El în toate sunt biruitor!

Toma Simona Magdalena