În mijlocul unei mulţimi de lucruri mărunte

…prin multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări.

 2 Corinteni 6:4

Este nevoie de harul Celui Atotputernic pentru a face pasul următor atunci când nu ai nici viziune, nici cine să te privească – pasul următor în devotamentul faţă de El, pasul următor in studiu, in citire, in îndatoririle casnice; pasul următor pentru a-ţi face datoria, atunci când nu ai nici o viziune din partea lui Dumnezeu, nici un entuziasm şi nici un spectator. Pentru a face acel pas este nevoie de mult mai mult har de la Dumnezeu, de o apelare mult mai conştientă la El, decât este nevoie pentru a predica Evanghelia.

Fiecare creştin trebuie să se facă părtaş la ceea ce a fost esenţa Întruchipării; trebuie să aducă lucrurile jos, în realitatea ce ţine de carne şi sânge, şi să le experimenteze. Ne pierdem interesul şi ne clătinăm atunci când nu există nici o viziune, nici o încurajare, ci doar rutina vieţii zilnice, cu îndatoririle ei banale. La urmă, ceea ce contează cel mai mult pentru Dumnezeu şi pentru oameni este lucrarea perseverentă, continuă, în anonimat, iar singurul mod de a duce o viaţă de biruinţă este acela de a trăi privind la Dumnezeu. Cere-I lui Dumnezeu să păstreze ochii duhului tău deschişi spre Cristos cel înviat şi atunci va fi imposibil ca munca de rând să te descurajeze. Păzeşte-te întotdeauna de micimea şi meschinăria gândirii aducându-ţi aminte de capitolul 13 din Evanghelia lui loan.

Oswald CHAMBERS

Reclame

Când anul vechi și-a tors ultimul fus

Când anul vechi și-a tors ultimul fus
Și altul nou începe-al lumii caier
Privește-n urmă la drumul parcurs
Și vezi prin câte văi pașii te-au dus
Căci anul ce s-a scurs e-un mesager.

Ai alergat în lung și-n lat,
Te-ai ostenit să ai realizări.
Dar vai, ce fără El ai adunat
Ca fumul s-a împrăștiat
Și ți-au rămas doar chinuri și dureri.

Însă atunci când umilit,
Ți-ai proșternut viața la altar,
Și-n totul voii Lui te-ai dăruit,
Ai fost binecuvântat însutit
Cu ce-ai primit de sus în dar.

Ai vrut să-ți stâmperi sufletu-apăsat,
Să guști din bucuria lumii,
Dar te-ai trezit mai însetat,
Mai ars de dor, mai tulburat,
Legat în patimile firii.

Dar când ai alergat la cruce
Și disperat I-ai cerut lui Isus
Să-ți ierte vina, tu ai primit pace,
Și-o fericire ce de-atunci încoace
Nu a secat și nu s-a scurs.

Ai căutat să-ți faci un nume,
Să ai statut și să ai faimă,
Un ideal ce-l vrea o lume!
Când ai atins însă râvnita culme,
Simțeai cum totul se destramă!

Dar în Hristos tu ai primit statutul
Cel mai înalt ce-l poate-avea un om.
Căci moștenirea ce o ai e cerul
Identitatea ți-o dă Creatorul
De-a te numi copil de Dumnezeu.

Ai cunoscut în viață rău și bine
Alegeri ce-au fost goană după vânt,
Ce ți-au lăsat ființa în ruine,
Însă-ai văzut că fericirea vine
Când te dedici cu totul Celui Sfânt.

Privește înspre cer cu hotărâre
Și noi decizii tu să iei chiar azi
Zidește-n viață ce are valoare:
Un caracter de preț ce-n veci nu moare,
Veghează sufletul să nu ți-l pierzi.

Clădește-ți viața pe Cuvântul Sfânt
Pe temelia care-n veci nu piere,
Și nu te ancora-n acest pământ
Spre cer înalță-te cu-avânt
Să-ți împlinești sfânta menire.

Și nu-ndrăzni să pleci de unul singur
Pe drumul vieții aspru și spinos
Căci anul ce-ți stă-n față e nesigur
Dar biruința vine sigur
Când călăuză ți-e Hristos.

Ce mai contează că timpul se scurge
Și ne trec anii ca un fum,
Speranța noastră nimeni n-o va frânge,
Suntem tot mai aproape să ajungem
La premiul de la capătul de drum!

Marinela Bogdan 

Sus pe turn ca Habacuc

Multele-mi păcate, Doamne, le aduc la crucea Ta
Și te rog cu stăruință, ai milă, nu mă lăsa.
Vezi-mi inima zdrobită și-ascultă-mi suspinul meu,
Scapă-mă, te rog fierbinte, Fiule de Dumnezeu.

Tu, prin bunătatea-Ți mare, mai privește către mine,
Și te rog, mai dă-mi putere ca să mă încred în Tine.
Mai întinde-Ți mâna Sfântă și dă-mi mângâierea Ta,
Ca să nu mă pierd pe cale când vine furtuna grea.

Șterge-mi lacrima din geană, vindecă-mi sufletul meu,
Oblojeste-mi a mea rană, căci mă doare foarte rău.
Umple-mi inima cu pace și la piept, Tu să mă strângi
Căci luminița fumegândă, niciodată nu o frângi.

Am credință și nădejde că-mi asculți suspinul meu,
Și rămân încredințat, că lucrezi, Sfânt Dumnezeu.
Nu mă tem, nu mă-ndoiesc, ci aștept cu nerăbdare
Știu că Tu ai să-mi aduci, biruință-n încercare.

De aceea stau în veghe, sus pe turn ca Habacuc,
Ca în vremea încercării, roadă bună să aduc.
Stau în post și rugăciune, mă proștern în fața Ta,
Și aștept plin de credință, biruință-n lupta grea…

Nichifor Nicu 

Măreția Lui

Când trece umbra Ta pe luciul apei,
Se sparg în valuri boabe de cleştar,
Când adierea mâinii Tale-atinge-o floare
Prin stropii de rouă-s miresme de har…

Când slava Ta se odihneşte în văzduh,
Coboară pacea-n râuri peste noi,
Când calcă pasul Tău în praful de pe uliţi
Se schimbă-n câmp de crini, chiar mlaştini de noroi.

Iar când privirea-Ţi blândă ne-nvăluie fiinţa,
Plutim cu Tine pe-un crâmpei de Cer,
Prin străluciri de stele şi-nseninată zare,
Ne-arăţi abia zărite splendori ce-n veci nu pier.

Ce fericiţi străini suntem în lume,
Călătorind cu Tine spre ţărmuri de vecii,
Ştiind că-n Ţara păcii Tale sfinte
Noi nu suntem străini, ci suntem fii.

Iar când, cu drag ne vei chema pe nume
Şi luminate porţi se vor deschide larg,
Pe noi, străinii lumii, intrând în veşnicie,
Chiar Tatăl sfânt ne va primi în prag…

Şi-apoi, când ne va şterge privirile de lacrimi,
Uimiţi păşim în cetele de îngeri şi de sfinţi,
Purtând veşminte albe şi-un nume nou pe frunte,
Sărbătorim, prin har, trecute biruinţi!

Sara Dehelean 

Sub fiecare pas

Sub fiecare pas
E-un petec de istorie
Și tot ce-a mai rămas
E-nfrângere sau glorie.

Sub fiecare pas
Există o provocare,
Ce dă și-n ultim ceas
Motive de urcare.

Sub fiecare pas
E o doză de credință,
Că-al rugii tainic glas
Termină-n biruință.

Sub fiecare pas
E-un drum spre înainte,
Și aduce și-n impas
Nădejdea vieții sfinte.

Lucian Cazacu

Am să găsesc loc

Am să găsesc loc pentru sufletul meu,
Acolo să mă-nchin Lui Dumnezeu,
Să mă hrănesc din plin cu sfåntul Cuvânt
Şi-n veşnicia de Sus s-ajung curând.

Tăria mea e-n Golgota aprinsă,
Sunt salvat de-a Fiului biruinţă,
Sub braţul Lui puternic sunt ocrotit,
E locul unde n-am teamă de nimic.

Furtuna vremii mi-ar răpi credinţa
Şi m-ar îngropa-n talazuri de-ar putea,
Îzvorul cald din inima curată,
L-ar îngheţa, l-ar nimici de-ndată.

Îmi plânge sufletul, tare mă doare,
Cuvåntul Domnului e alinare!
Dar cei mai mulţi Îl răstălmăcesc cum vor,
Fără frică de sfântul Mântuitor!

O, Tată sfânt mare-i a Ta Iubire!
Pe marea de cristal mă chemi Stăpâne,
Şi-o dulce pace, divină, regală,
Întreaga mea fiinţă o-nfăşoară!

Maria Șopț 

Ai strigat… și Ți-a răspuns

Ai strigat în toiul nopții
Când inima-ți era plină
De adânca beznă-a morții
Și-ai primit pe loc lumină;
Domnul ți-a îndreptat iar sorții
Pe cărarea Sa divină…

De vrăjmaș întemnițat
Și legat în întuneric,
Ai văzut când ai strigat
La Domnul Atotputernic,
Cum ți-a fost iluminat
Iar sufletul cadaveric…

Ai fost groaznic înrobit,
Prins în cursă, la răscruce,
Cu tot sufletul zdrobit…
Dar când te-ai plecat la cruce
Dumnezeu te-a izbăvit
Și ți-a dat o pace dulce…

Ai strigat în viața ta
De nenumărate ori
La Domnul cu inima,
Strâns de-ale vieții vâltori
Și-ai văzut tăria Sa
Chiar cu ochii-ți muritori!

Ai strigat la Cel ce-aude
Șoapta din inima ta
Și suspinul ce se-ascunde
De atâtea ori în ea
Și-ai văzut cum îți răspunde
Domnul în dragostea Sa…

Ai strigat din strâmtorare
Și întorsuri fără ieșire
Către Cel plin de îndurare,
Bunătate și iubire
Și-ai văzut ce Mână tare
Ți-a dat grabnic izbăvire!

Ai strigat când lupta vieții
Era așa de înverșunată
Încât „Zorii Dimineții”
Nu părea să-i vezi vreo dată,
Dar lumina libertății
Ți-a fost grabnic arătată!

Ai strigat învins de lipsuri
Către Cel ce totul poate
Și-ai văzut frumoase visuri
Împlinindu-ți-se toate
Căci din orișice abisuri
Domnul pe ai Lui îi scoate!

Ai strigat când Mărturia
Se izbea de ziduri reci
Și tu nu găseai tăria
Peste-acestea să mai treci,
Dar Domnul ți-a dat bucuria
Să-aduci roadă pentru veci!

Ai strigat când disperarea
Sfredelea-n sufletul tău
Și din umbră încercarea
Te îmbrâncea din rău în rău
Și atunci ți-a schimbat starea
Dumnezeu cu brațul Său!

Ai strigat când neputința
Ți-a îngenuncheat din plin
Perspectiva și ființa
Și-ai văzut Harul divin;
Ți-a dat Domnul biruința
Izbăvindu-te deplin!

Amintește-ți și răspunde
Înaintea Celui care
Vede totul și aude,
Și în bunătatea-I mare
Niciodată nu Se-ascunde
Refuzându-ți vreo chemare;

Ai strigat la El mereu
Și-ai primit întotdeauna
Ajutor când ți-a fost greu
Ori te sugruma furtuna…
Dar față de Dumnezeu,
Tu te-ai răzvrătit întruna.

Ai strigat când ți-a fost greu
Și-ai primit răspuns de sus
Însă, ai uitat mereu
Să-I dai slavă lui Isus!
L-ai păstrat cumva pe – eu
Totdeauna mai presus!”

Ai strigat din groapa morții
Și-ai privit la Cel ce aude
Și cu drag îndreaptă sorții
Celor morți pe căi zălude…
Ți-A răspuns și-n miezul nopții
Dar tu tot nu-I vrei răspunde…

Ai strigat din încercare
Surprins de boli fără leac
Și-izbăvirea ți-a fost mare
Căci din veac și până-n veac
Domnu-I plin de îndurare,
Dar tu-L tot respingi buiac…

Ai strigat când te îngrozea
Valul morții, furios
Și-ai putut mereu vedea
Slava lui Isus Hristos,
Dar te complaci în a cădea
Iar în spațiu întunecos…

Dus de marea înfuriată
Ai strigat întotdeauna
Din bărcuța inundată;
Domnu-A potolit furtuna,
Nu te-a lăsat niciodată
Dar Tu L-ai rănit întruna…

Ai strigat… căci deznădejdea
Te-a înfrânt și umilit
Dar când în Hristos nădejdea
Ți-ai pus, ai fost izbăvit,
Dar n-ai fugit de primejdea
De-a fi iarăși înrobit… .

Ai strigat… și Ți-a răspuns
Totdeauna Dumnezeu,
Dar lăsatu-te-ai pătruns
De răspunsul Lui, mereu,
Sau încă nu ți-a ajuns
Bunătatea Lui la – eu? !

O, părăsit și uitat de lume
În necazuri și la greu…
Domnul te-a strigat pe nume
Și te-a căutat mereu,
Să înțelegi un lucru anume:
– Ești iubit de Dumnezeu!

Ești iubit de El și-așteaptă
Să iei azi o hotărâre
De-apuca pe calea dreaptă
Fără nici o șovăire…
Și cu inimă înțeleaptă
Să răspunzi la Mântuire!

Ioan Hapca

Biruință în furtună

Din noianul și furtuna
Ce-și dezlănțuie puterea,
Pravălește ploaia rece
Biciuindu-mă cu sete.

Tunete și trăsnet sună
De la capătul de Cer,
Sunt așa mic în furtună
Ca o boabă de piper.

De n-ar fi îndurarea
Să opreasc-acest concert,
N-aș vedea din nou lumina
Ce-ncălzește-al meu suflet.

Nu opri furtuna nopții
Nici ploaia Ta pe veci,
Ci te rog din barca vieții
Niciodată să nu pleci!

Iar când Soarele dreptății
Străluci-va-n Univers,
Voi uita furtuna vieții
Bucuros, de-al Tău succes!

Simion Ioanăș

Adunați cu Mine

Motto: „Cine nu este cu Mine este împotriva Mea
și cine nu adună cu Mine risipește.”
Luca 11:23

Adunați cu Mine roua de-ntristare
Când se-abate-asupra boală sau necaz!
Numai fără Mine rău-i foarte mare –
Rugăciunea pune margini și zăgaz.

Când se lasă seara și adie dorul
De-a străbate timpul spre desăvârșire,
Numai lângă Mine veți simți fiorul
Dătător de aripi și de înnoire.

Împliniți cu voia orice încercare,
Întregiți-mi Trupu-n care locuiți,
Adunați cu mine, ca s-aveți răbdare
Și cu mângâiere fi-veți miluiți.

Mergeți la Golgota și-adunați credința,
În chemări străine nu vă încurcați;
De nu stați cu Mine, slabă e voința
Coborâți în beznă dacă nu urcați.

Nu e altă cale, care să v-aducă
În aceste locuri ce le-am pregătit;
Inima se-ndoaie, mintea e uitucă
Și îndată-i seara, și s-a isprăvit.

Mergeți după Mine, cum a spus prorocul,
Cereți biruință, ca să nu muriți,
Să-l rugați pe Domnul să vă dea norocul,
Faceți bine-ntr-una, să nu vină focul,
Adunați cu Mine, să nu risipiți!

Viorica Mariniuc 

Să nu te temi…

Să nu te temi de ape, căci El este cu noi,
Așa ne spune David, in psalmul 32
Tu crede a Lui Cuvânt și fii încrezător
Te scoate din furtuni, să fii biruitor.

Ridică -ți sus privirea și nu te da învins,
De singur ai rămas și teama te-a cuprins,
Așa ne spune Domnul și Duhul Sfânt a scris,
Cu mâna Lui te scoate, din focul cel incins.

Inalță-ți glasul, către cer, spre Cel ce știe mângâia,
Căci  El promise in scriptură: „cu nici un chip, nu te-oi  lăsa
Și mii să cadă lângă  tine, și zece mii la dreapta ta
Doar vei privi cu ochii, și mâna Mea te va scăpa”.

Ridică steag de biruință, chiar de ești trist și n-ai puteri,
Rămâi puternic lângă El, așa ne spune psalmul trei
Ca și Ilie din trecut, ce scos a fost din ape,
Așa trimite slujitori, din flăcări să te scape.

Cu braț de Tată te conduce, e scris și spune, glasul Lui
Tu fi ascultător în toate, rămâi pe brațul Domnului
Și la plecare e cu tine, iar când te întorci te va păzi,
Așa ne spune în, Isaia că pași-ți va călăuzi.

Cum zice David in scriptură, și scris în psalmul 93,
Vei fi condus de  ingeri către Domnul,
Pe  brațe te vor duce ei,
Căci tot Cuvântul sfânt rămâne, ce-i scris de Pavel la Evrei.

Și nici o iotă  nu va trece, ca să nu fie  ne-mplinit,
El știe mersul vieții tale și cât mai ai tu de trăit,
El este alfa si omega si este fără de sfârșit,
E Dumnezeul cel puternic și minunat e-a Lui cuvânt.

Nu aștepta răsplată-n  lume și  odă de la oameni pe pământ,
Câci  Împăratul slavei suferise și pentru noi  batjocorit,
Așa ne-a scris Isaia, condus de Duhul Celui sfânt,
Rămâi încrezător pe cale, să nu rămâi aici înfrânt.

Vom fi ca El așa ne spune, Ioan a scris  în cartea sa,
Îl vom vedea venind în slavă, când toate se vor termina,
Nu dispera căci se merită, să suferi azi ocară Lui,
Și va incepe bucuria, acolo-n slava cerului.

Floarea Ferghete