Un duh linistit

Text: Coloseni 3:12-17

Pacea lui Cristos, la care aţi fost chemaţi… să stăpanească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători.” Coloseni 3:15

Problemele şi încercările pe care le întâlnim se complică adesea, deoarece ne pierdem calmul. Ne necăjim, chiar pentru lucrurile minore, pentru că nu ne-am cultivat o atitudine plină de încredere şi mulţumire. Tema aceasta am auzit-o dezbătută de un elocvent profesor de la seminar, predicand din Coloseni 3:15, în anul 1948, la sărbătoarea mulţumirii. L-am ascultat în timp ce vorbea şi m-am decis ca, prin ajutorul lui Dumnezeu, să devin o persoană recunoscătoare. Au fost vremi cand am falimentat să mă tin de această hotărare, dar au fost şi ocazii cand am pus-o în practică şi am descoperit că face minuni. Recent, în drum spre dentist, am trecut cu roţile maşinii peste un metal ascuţit care mi-a produs imediat explozia cauciucului din spate. Totul s-a petrecut într-o stradă foarte aglomerată cu numai 12 minute înainte de întalnirea cu dentistul. Valul nemulţumirii a început să se ridice. Dar chiar în acel moment, Domnul mi-a adus în minte predica din ziua mulţumirii şi decizia pe care am luat-o.


Am început să mă gandesc la bunătatea Domnului faţă de mine. Nu mi s-a întamplat nici un accident. Am putut să ridic maşina foarte uşor cu cricul. Eram sănătos şi puternic pentru a schimba roata fără prea mult efort. In timp ce aceste ganduri îmi umpleau inima, pacea lui Dumnezeu a coborat peste mine. Am schimbat roata fără efort şi totul a fost grozav. Ba chiar am ajuns la cabinetul dentar înainte ca doctorul să mă cheme înăuntru.
Data viitoare cand vei da faţă cu unul din evenimentele pline de frustrare ale vieţii, gandeşte-te la bunătatea lui Dumnezeu şi mulţumeşte-I. Vei vedea că într-adevăr acest lucru face minuni!– H.V.L.

De-am fi mulţumitori în toate,
Cum Domnul ne spune să fim,
Ce minunată schimbare-am vedea
în viaţa pe care-o trăim.” – Eaker

Leagă-ţi binecuvîntările cu recunoştinţă ca nu cumva să se împrăştie

Painea zilnica

Intr-o zi vom pricepe

Text: Ioan 13:1-11

Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea.” Ioan 13:7

Copiilor le vine adesea greu să înţeleagă de ce părinţii fac anumite lucruri. De pildă, îmi aduc aminte că la un Crăciun îmi doream o pereche de schiuri cadou, din partea părinţilor. Cand s-au deschis cutiile cu daruri, în loc de schiuri am găsit o trompetă. Deşi îmi plăcea, m-am întrebat totuşi, de ce părinţii îmi dăduseră un instrument muzical şi nu o pereche de schiuri pe care mi le dorisem atat de mult. Pe măsură ce au trecut anii, am început să-mi dau seama că fusese mult mai important să-mi dezvolt abilităţile muzicale, pe care le puteam folosi în lucrarea lui Dummezeu, decat să-mi îmbunătăţesc tehnica în a schia.
In mod similar, pentru Petru era dificil să înţeleagă faptul că Isus voia să spele picioarele ucenicilor Săi. El credea că lucrurile ar trebui să se petreacă invers; ca ei să spele picioarele învăţătorului. Petru nu a putut să vadă importanţa faptului de a-L lăsa pe Isus să-i înveţe una din lecţiile de neuitat. De aceea, Isus i-a spus: „Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea”.


Cat de des ne punem întrebări cu privire la ceea ce face Tatăl nostru ceresc! Ne întrebăm de ce lasă El ca anumite lucruri să se întample în viaţa noastră. Devenim atat de preocupaţi de aceste întrebări încat uităm de adevăratele scopuri pe care le are El în vieţile noastre. Să nu uităm deci, că El ne ştie toate nevoile noastre şi cunoaşte şi calea pe care trebuie să pornim. Prin credinţă putem să ne uităm dincolo de împrejurări şi să fim siguri că Dumnezeu este stăpîn pe situaţie. Scopurile Sale eterne pentru noi sunt întotdeauna mai bune decat orice ne-am imagina noi sau ne-am putea dori, şi într-o zi vom pricepe aceasta.       – P.R.V.

Tot ce e mai bun în lume pentru tine,
Iubirea Lui ţi le planifică în cale,
Binecuvantări şi haruri fără număr
Care stau ascunse azi privirii tale.”  – Chambers

Nu te teme să încredinţezi un viitor necunoscut în mainile unui Dumnezeu atotcunoscător

Painea zilnica

Cine sta pe tronul vietii mele?

Text: Matei 23:1-12

..Jnvăţaţi de la Mine căci Eu sint bland şi smerit cu inima…” Matei 11:29

Cand pictura lui Rafael „Madona Sixtină” a fost adusă la Drezda în Germania, ea a fost expusă mai întai în palatul regal. Locul cel mai luminos din salon era ocupat de către tronul regal. Observând situaţia, regele s-a sculat de pe tron, spunand: „Să-i facem loc nemuritorului Rafael!” Tot astfel, există numai un tron în inima omului, şi cea mai importantă întrebare pentru noi este: Cine ocupă locul acela al autorităţii? Este el ocupat de Cristos sau de eul nostru?
În zilele lui Isus, conducătorii religioşi, plini de mandrie doreau să fie văzuţi cu El. Autoinvitandu-se la ospeţe şi banchete, căutau locurile cele mai bune din faţă. Chiar şi ucenicii Săi s-au certat care să fie mai mare. Cu toate acestea, între ei stătea Dumnezeu „Cel arătat în trup” (1 Timotei 3:16), spunand: „Eu sînt bland şi smerit cu inima”.

Singura Sa consideraţie era cum să-L glorifice pe Dumnezeu şi să-i binecuvante pe cei din jur. Dacă vrem să-I urmăm exemplul şi să învăţăm de la El, atunci dorinţele noastre egoiste trebuie date la o parte. Horatius Bonar a comentat odată că el poate să-şi dea seama cand un creştin creşte şi se zideşte. EI a spus: „Un credincios II va înălţa pe învăţătorul lui, va vorbi puţin despre realizările sale şi va deveni tot mai mic în propriii lui ochi”. Azi să ne punem următoarea întrebare: „Cine stă pe tronul vieţii mele – eul sau Mantuitorul?” Dacă este eul, atunci să învăţăm de la Isus care este bland şi smerit cu inima. Să-I facem loc lui Isus! -H.G.B.

Isuse, Mare fără margini
De binecuvantări şi har;
Umila noastră mulţumire
în faţa Ta-ngenunche iar. ”   – Traian Dorz.

Dă-I lui Dumnezeu acel loc în inima ta pe care-l are El în univers

Painea zilnica

Beneficiile darniciei

Text: 2 Corinteni 8:1-15   

„..sâ vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care însuşi a zis: „Este mai ferice să dai decat să primeşti”. Fapte 20:35

Dumnezeu este mulţumit cînd copiii Săi împărtăşesc din binecuvântările lor materiale altora, dar El vrea ca ei s-o facă dintr-o inimă plină de recunoştinţă şi din motive curate. Nu trebuie să fie generoşi numai pentru a cîştiga atenţia altora sau pentru a-şi satisface eul. Dărnicia nu trebuie să fie făcută „cu părere de rău, sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu” (2 Corinteni 9:7).
D.L. Moody, în cartea sa: „Nestemate de fiecare zi”, a spus că în urma marelui incendiu din Chicag Ojdin 1871, s-a dus la New York pentru a solicita fonduri pentru victimele focului. Cînd a sosit, a fost prezentat unui om bogat, despre care i s-a spus că este deosebit de generos. Impresionat de marile nevoi din Chicago, i-a dat lui Moody un cec cu o sumă importantă de bani. După aceea, i-a dat lui Moody adresele altor oameni bogaţi din acea zonă, care au dat şi ei sume importante de bani. Cînd Moody voia să plece, i-a strîns mîna omului şi a făcut următorul comentariu: „Dacă veţi trece într-o zi prin Chicago, vă rog să mă căutaţi. Am să fac totul să vă reîntorc binefacerea”. Omul a răspuns: „Domnule Moody, nu mă aştepta. Fă ceea ce ţi-ai propus primului om cu care te vei întîlni”.
Comentînd experienţa, Moody a spus: „N-am să uit niciodată remarca aceea. Avea aureola Samariteanului milostiv”. Omul acela era dătătorul pe care-1 iubeşte Dumnezeu. Mişcat de nevoile altora, el dă cu bucurie pentru a le alina suferinţele. Putem fi siguri că el a beneficiat cel mai mult, deoarece Domnul Isus a spus: „Este mai bine să dai decît să primeşti”. El a primit cea mai mare binecuvântare!                                    – R.W.D.

Nu în a primi, sau a avea
Ci în a da e fericire.
Cînd plăcere alta n-ai, de ea
Te-i bucura în nemurire.”     -Anonim

Mîna care dă, adună.

Painea zilnica

Credinta adevarata

Text: Iacov 2:14-26

Arată-mi credinţa ta fără fapte şi eu iţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.” Iacov 2:18

Credinţa mantuitoare este întotdeauna aceea care se manifestă prin fapte. Ea ne face nu numai să ne încredem în Dumnezeu pentru toate nevoile zilnice, dar ea este motivaţia faptelor noastre bune. Una din cele mai puternice mărturii a raportului dintre creştinism şi suferinţa umană, şi nevoile ei este tocmai binele pe care credincioşii îl fac, datorită relaţiei lor cu Cristos. De exemplu, în secolul al 17-lea, profesorul August Francke a fondat şi a condus un mare orfelinat în Germania. In secolul al 18-lea, George Whitefield a făcut acelaşi lucru în America. In secolul al 19-lea, George Mueller a pus bazele unui orfelinat care a devenit căminul a peste 2000 de tineri din Anglia. C. H. Spurgeon a pus bazele unei misiuni de ajutorare a copiilor săraci şi ai nimănui din Londra.

Toţi aceşti bărbaţi au fost creştini devotaţi. Într-una din zile, un necredincios l-a atacat pe Spurgeon în credinţa sa. (Anglia anilor 1800 avea societăţi de liberi cugetători care nu făceau nimic pentru a-i ajuta pe cei săraci, dar denunţau credinţa în Cristos). Spurgeon i-a amintit necredinciosului de binele ce izvorăşte din creştinismul evanghelic. Apoi, printr-o afirmaţie similară cu strigătul triumfal al lui Ilie, a declarat: „Dumnezeul care răspunde prin (orfelinate) acela să fie adevăratul Dumnezeu!” (1 Regi 18:24).
Poate că nu vom ajunge în paginile istoriei ca faptele noastre ce le facem să fie amintite, dar în sfera noastră limitată de influenţă putem fi folosiţi de Dumnezeu pentru a aduce binecuvântări oamenilor aflaţi în nevoi. Orice faptă bună făcută altora în numele Iui Isus exprimă credinţa noastră prin fapte.- D.J.D.

Nimic nu pot face, doar Domnul Cristos
îmi poate salva şi sufletul meu.
Dar pot ca un rob, munci bucuros
Din dragostea Fiului lui Dumnezeu.”   – Anonim.

Acceptă harul lui Dumnezeu prin credinţă si dovedeşte harul Lui prin fapte.

Painea zilnica

Și-a mai trecut un an prin mine

Și-a mai trecut un an prin mine,
Cu clipe dulci, cu multe bucurii,
Dar și momente uneori străine. .
Cu lupte grele și eșecuri mii.

În toate însă a fost o Mână care
M-a ocrotit prin văi adânci mereu.
Cum să nu stau liniștită (liniștit eu) oare,
Când Cel ce mă păzește e Tatăl meu?

Prin El primit-am pace și putere,
Belșug de har cu binecuvântări.
Mi-a fost Balsam Vindecător în grea durere
Și-o Mângâiere dulce-n încercări.

Acum indiferent ce provocări m-așteaptă,
În anul care vine cu avânt,
Nu voi capitula din lupta dreaptă,
Căci mă încred în Brațul Său cel Sfânt.

Și mulțumind cu toată umilința
Pășesc încrezătoare spre-un nou hotar
Dăruindu-mă cu-ntreaga mea ființă,
Celui care face legea-n calendar.

Nu știu cum se măsoară la El timpul
Dar știu ca vrea oricând sfințirea mea,
Deci azi, și-n anul care vine
Doresc să fac doar Sfântă Voia Sa.

Anonim 

Nu te teme!

Acum când totă lumea-i îngrozită
Să ne oprim, să medităm o vreme
La Cartea Vieții, carte inedită
În ea-i promisiunea înnoită
“Voi fi mereu cu tine, nu te teme”!

Lui Avraam i se-arătase Domnul
Dorind spre-o altă țară ca să-l cheme
În timpul nopții-i întrerupse somnul
Și-ntr-o vedenie îi spuse Domnul:
“Voi fi mereu cu tine, nu te teme”!

Cu Dumnezeul Minunat și Mare
Umblat-au patriarhii prin pustie,
Sfârșindu-și alergarea-n ascultare,
Căci Dumnezeu le-a spus la fiecare:
“Voi fi cu tine, teamă să nu-ți fie “!

Lui Moise Dumnezeu îi poruncește
“De Domnul să te temi în orice vreme”!
Zadarnic Faraon se împietrește,
Căci Domnul izbăvirea pregătește
“Dar tu, fă tot ce-ți spun și nu te teme”!

Ebal și Garizim răsună-n munte
Cu binecuvântări dar și blesteme,
Israel nu știa ce-o să confrunte,
Dar Iosua, fiind ales în frunte,
Știa ce i-a spus Domnul: “Nu te teme”!

Israel se afla-n încurcătură
Căci Goliat hulește și blesteamă,
Și-un tânăr credincios, fără armură,
L-a doborât c-o simplă lovitură,
Căci David, a-nvățat să nu se teamă.

Trompete răsunau asurzitoare
Și toți se-nchină chipului de-aramă;
Rămân trei tineri însă în picioare,
Ei cred în Dumnezeul Viu și Tare,
Și de cuptoru-ncins, n-au nici o teamă.

La fel și Daniel avea credință,
De aceea, fu zvârlit la lei în groapă;
Știind că va primi acea sentință,
Continuase ruga-n locuință.
Nu s-a temut, știa că Domnu-l scapă.

Vedem pe Ghedeon cuprins de frică
Și-un înger i se-arată ca să-l cheme:
“Pe Madian, oștirea ce-o ridică,
Tu o vei birui c-o oaste mică,
Dar luptă, fii viteaz și nu te teme”!

Spre ucenici umbla Isus pe mare;
Uimiți, ei nu știau ce să mai zică,
Dar Petru, îndrăznește c-o ’ntrebare:
“De ești Mesia, cheamă-mă pe mare”
Isus i-a zis: ” Hai, vino, fără frică”!

O, ucenici, cu ușa încuiată
De-abia acum după Rabuni gemeți,
Dar toți din loc au amuțit deodată,
Când între ei, chiar Domnul Se arată
Și spune: ” Pace vouă, nu vă temeți”!

Deși prin circumstanțe diferite,
Și noi parcă trăim aceiasi dramă,
Prin multe încercări și prin ispite,
Prin boli și prin situații nedorite…
O, Doamne, vino! Scapă-ne de teamă!

Cuvântul Sfânt ne dă încurajare
Și-acum, ca și atunci, și-n orice vreme;
În el găsim cereasca provocare,
Făcută de Isus la fiecare
“Hai, vino, îndrăznește, nu te teme “!

Acel ce ține-n mână viitorul,
Dacă-L asculți atent, ar vrea să-ți zică
Că-ți poate da și ție ajutorul,
Iar prin Isus Hristos, Mântuitorul,
Vei fi salvat în veci, de orice frică.

Daniel Hozan

Cu încredere

Cu încredere privește
Ziua cea de mâine, știi –
Domnul tău te fericește
Azi, acum și-n veșnicii!

Nu-și părăsește moștenirea,
Ce a zis, va-nfăptui!
În Mâna Lui poartă-ngrijirea
De toți, de toți ai Săi copii!

Tu înalță-L, proslăvește-L,
Vei vedea cum va lucra!
Preamărește-L, mulțumește-L,
Dreapta Sa va triumfa!

Norul nu durează veșnic,
Nu e doar crivăț și iarnă –
Domnul tău, Cel Sfânt, Cel Vrednic
Toarnă peste ai Săi, da, toarnă

Tărie, Har și bucurie,
Binecuvântări divine!
Orișicine azi să știe:
Mâna Sa oricând va ține,

Va conduce pe cărare,
Sprijini-va pas cu pas
În bunătate și-ndurare,
Pe toți ce ascultă Sfântul Glas,

Pe cei, ce-n Sângele jertfit
Își au hainele spălate,
Pe cei ce spun: ”Da, fii slăvit –
Stăpân, Părinte, Împărate! ! ! ”

Lidia Cojocaru 

E toamnă iar

Adie vânt răzleţ din necuprins,
Ploaia de frunze s-aşterne domol,
Īn jocul de-o clipă, în vals timid
Parc-ar vrea să urce-n copacul gol.

E toamnă iar şi cerul ne răsfaţă
Cu albastrul senin de Voroneţ,
Nori strălucitori ca floarea-n glastră,
Cheamă omul truditor la ospăţ.

Toamna-i bogată, belşug din toate,
Stau sub ochii noştri ca un festin.
Veselia-i mare c-avem roade,
În cămară şi hambare e plin.

Ridică-ţi privirea mai Sus, la cer,
Cu mâini ridicate să-I mulţumeşti,
Stăpånului divin, Emanuel,
Că toate-s binecuvântări cereşti!

Maria Șopț 

Ajutorul Tău

Îl umple de veselie ajutorul Tău! Ps. 21:1 (b).
I-ai ieșit înainte cu binecuvântări de fericire Ps. 21:3 (a).
Îţi cerea viaţa și i-ai dat-o Ps. 21:4 (a).

Ref. : Ps. 21:1(b)-2; 3(a); 4.

Ajutorul Tău – puternică ocrotire
Mare-I Dumnezeu – Mâna-I Izbăvire,
Binecuvântări de fericire, Har
Bucurii, cântări, dă vieții pe altar.

Doamne-n al Tău Nume, ne vom sprijini
Dreapta Ta oriunde, știm va ocroti!
Veșnică Iubire, veșnică îndurare,
Bunătate, milă, e-n Dumnezeul Mare!

În Dumnezeul nostru, ne vom bucura
Steagul biruinței ‘nălțat în lauda Sa
Ridice ochi spre cer, încrederea deplină
Să-ți spună-n El nu pieri, Mâna-I Sa divină

Ocrotește, ține, conduce cu tărie,
La El oricine vine, se îmracă-n bucurie!
Lasă totul, tot, orișice povară,
Domnul Savaot ridică, nu doboară.

Oricând conduce pasul cel sfințit în El,
Depășești impasul prin Viu Emanuel,
Nimic peste puteri n-o da și tot va fi
Mereu spre slava Sa, vin a mulțumi

Cu sfinții împreună în mii de mii cântări,
Celui ce adună și-n binecuvântări
Umple a ta ființă, iar Harul, armonia
Cu acel tărâm de vis, te leagă-n bucuria

Ce e numai în El, căci El este Viața
Prin Isus, Sfântul Miel, vei spune-n Dimineața
Ce vine-n mii culori: Slăvit fii, Miel Divin
Iubind, te-ai dat să mori, în tine-i cer senin!

Lăudat fii, lăudat, Veșnic Împărat,
Al Neprihănirii Soare, înălțat fii, înălțat!
De grija Ta eternă, îți mulțumim mereu –
Tată, Creator, Veșnic Dumnezeu! ! !

Lidia Cojocaru