Septembrie

E toamnă-n septembrie iară,
Vara plecată, drumul pustiu a lăsat,
E linişte-n jur, râs de copii cu ea luat.
Ne-adunăm pe la case, din drumuri plecaţi,
Prin toamne trecuţi, mai cuminţi, mai curaţi.

Pe-albastru de cer, cocori vezi cârduri,
Aliniaţi trec negri în rânduri, rânduri.
Prin minte-mi zboară ale verii gânduri,
Mii şi mii, mai calde toamna în amurg,
Pe foaie varsă, line ca şi toamna curg.

E toamnă bogată şi-n sufletul meu,
M-aşez la o masă şi încep ca să scriu,
Prin frunze mai rare un soare auriu,
Străluce şi cald mă alintă, mă surprinde,
Pun slova în versuri, visarea mă prinde.

E septembrie, toamna aşteptările încă-s ude,
Ploaia din suflet ce-a udat poame crude,
A trecut, a venit şi căldura, le-a copt,
Roade bogate trebuie strânse, culese,
Puse-n cămară pe rafturi, cu grijă alese.

Când iarna va bate la uşă, să nu-mi pese,
Pe un raft eu am pus amintiri poleite,
Sunt vii, la-ndemână, să le iau nesleite,
De-o fi iarna grea,  cu zăpezi troienite
Si vreascuri uscate de ani copleşite.

E timpul visarea să rup, mă întorc,
In toamnă bogată  din nou mă re-ntorc,
E coşul cămării umplut şi vinul se roade,
Se-aşează şi fierbe-n butoi de agud.
Veche amăgire din vin nou făcut!

Si pâinea mai dulce, mai coaptă pe masă,
Ma-ndeamnă să vad că viaţa-i frumoasă,
Tot timpul în Domnul să am respect sfânt,
Pentru tot ce-am primit din belşugul,
Care în mine se varsă ca-n toamnă amurgul.

A. Urma 

Alfa și Omega, Dumnezeu

Ocean de dragoste şi har
Ce se revarsa din Calvar
Îmi umple-ntreg sufletul meu
De pacea şi de harul Său;

Mă face laude mii să cânt
Şi ca în zbor să mă avânt
Către eternul infinit
Acas’, la Tatăl meu iubit..

Cine e Marele Păstor
Şi Marele meu Creator?
Acel ce-n braţe m-a luat
Şi viaţa-n mine a suflat.

Şi nu la întamplare sunt
Aicea jos pe acest pământ
Eu am un scop, şi telul meu
E să-L slăvesc pe Dumnezeu

Să fiu ca El, cum El mă vrea
Mereu la dispoziţia Sa
Lucrând umil cu ce mi-a dat
Spre slava Tatălui bogat.

Din ceruri, din hambarul Lui
Eu simt belşugul Harului
Şi mierea Duhului cel Sfânt
Care mă face să Îi cânt.

Cine-i mai mare decât El?
În Univers, şi sus în cer
Cine e Tatăl Creator
Stăpânul veşniciilor?

Nu-i nimeni altul ca şi El
În Univers, sau sus în cer
El e eternul infinit
Fără-nceput, fără sfârşit.

El e eternul Dumnezeu
Alfa și Omega, Tatăl meu
Sunt fiul Său, răscumpărat
Prin Domnul meu, Mielul junghiat.

În viata mea se-ntrepătrund
Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt
Sfânta Treime, Dumnezeu!
Viaţa în ceruri, sensul meu!

De dragostea Lui voi cânta
Până în ceruri mă va lua
C-am fost creat să-mi pot trăi
Sensul vieţii-n veşnicii!

Emanuel Hasan

Lucratori impreuna cu Dumnezeu

Cand Domnul te trimite in lucrare
Pe ogorul mantuirii, mergi din zori;
desteleneste-ntai ogorul tare,
Cu plugul dragostei de cer si flori.

Apoi, a evangheliei samanta,
Arunc-o prin Isus increzator,
Ca ploaia duhului spre pocainta,
S-o faca sa-ncolteasca mai cu spor.

…S-ar putea sa semeni si cu lacrimi.
Asteapta, vei culege bucuros;
Belsugul roadelor din vii si lanuri,
Atrage revenirea lui Hristos.

De-aceea, tine-ti constiinta treaza,
Iar cand furtunile s-or napusti,
Nu da ‘napoi, trudeste, mai lucreaza,
Nu-i mult, Isus cu drag te-a rasplati.

Tu, vezi ca soarele aproape apune,
Si noaptea vine, nimeni n-a lucra,
Pe altarul sfant prilej, timp, zel depune
Doar ruga, cantul te vor consacra.

Iar cand peste lucrarea ta aleasa,
Cel sfant, a vietii seara va lasa,
Scump lucrator, te vei intoatce-acasa.
Sa te-odihnesti de osteneala ta.

Cand vei zbura cu dor spre vesnicie,
Sa-ti fie rasplatita munca grea,
Vei revedea comoara bucuriei –
Toti snopii mantuiti prin jetfa Sa.

Simion Buzduga