Muzica atunci cand bate vantul

10 decembrie

Text: Psalmul 66:1-12

„Am trecut prin foc si prin ape : dar Tu ne-ai scos si ne-ai dat belsug .” (Psalmul 66:12)
Am citit despre un baron german care a intins paralel mai multe fire de sarma intre cele doua turnuri ale castelului . Facand lucru acesta , El a sperat sa poata construi o uriasa harpa eoliana, un instrument muzical care scoate un sunet minunat atunci cand aerul intretaie corzile ei .

La inceput nu a auzit nimic , fiindca nu batea vantul . Curand insa a inceput sa bata o briza usoara , si el a inceput sa auda muzica stinsa a harfei. Dar sunetele cele mai armonioase nu s-au auzit pana cand puternicile si vijelioase vanturi de iarna nu au izbit in fire .
Atunci o muzica glorioasa umplea spatiul dintre cele doua turnuri si valea de dedesubt. Cele mai frumoase sunete se nasteau pe timp de furtuna .

Ceva similar se poate intmpla si in viata noastra . Deseori gasim ca atunci cand furtunile necazului si ale impotriviri bat cel mai tare, benificiem cel mai mult de harul si de indurarea lui Dumnezeu . Daca aceste dificultati n-ar „lovi deloc in corzile” vietii noastre , Dumnezeu nu ar avea prilejul sa ne arate victoria pe care numai El ne-o da.

Te-ai zbatut vreodata sa intelegi de ce ti se intampla lucruri rele ? Te-ai saturat de furtunile vietii? Nu te mai zbate , ci lasa-l pe Dumnezeu Tatal nostru din ceruri , sa produca in viata ta calitati asemanatoare cu cele pe care le-a avut Domnul Isus Hristos .

Incercarile si dificultatile te pot aduce la o stare de maturitate , iar vanturile de impotrivire creeaza muzica in viata ta prin care sa-L glorifici pe Dumnezeu si care sa fie o binecuvantare pentru altii.-P.R.V.

De n-am fi cunoscut furtuna,

N-am fi stiut nici pacea niciodata

Ce ne-o da Isus intotdeauna

Si linistea pe marea zbuciumata.” – Roberts

Cei care-L binecuvanteaza pe Dumnezeu

in incercarile lor vor fi binecuvantati

de Dumnezeu prin ele.

Painea zilnica

O viață

O viață in dar iti este dată,
Cum o trăiești, alegerea ti-e toată.
O sa platesti in final,
Daca ti-ai batut joc de acest dar.

Atunci cand esti mic,
Faci ce-ai tai parinti iti zic.
Tu nu esti cu nimic vinovat,
Daca ce ei au zis, ai ascultat.

Cand cresti un pic mai mare,
Incepi sa faci ce bine ti se pare.
Incepi lucrurile sa le separi,
Binele cu rau sa il compari.

Cand esti adolescent,
Începi sa nu mai fii atent.
De cei din jur esti influentat,
Faci ce de la ei ai invatat.

In viata de adult apoi pornești,
Cu grijuri si nevoi nu te mai opresti.
Ai uitat de unde viata ti-a fost data,
Si sfarsesti cand ea inapoi iti este luata.

Dar Dumnezeu nu uita cate vieti a dat,
La fiecare bate, poate nu e incuiat.
Dar atat de ocupat e omul,
Gandul nu ii mai sta la Domnul.

Insa cei care poarta I -au deschis,
Viata li s-a transformat in paradis.
Biruințe in incercari,
Viată plina de binecuvantari.

Cand esti pe calea lui Isus,
Mereu ridici privirea-n sus.
Neincetat la Dumnezeu te gandesti,
Din a face voia Lui nu poti sa te opresti.

Daca il ai pe Dumnezeu in legamant,
Si viata ti s-a sfârșit pe Pamant,
Pleci in al Domnului Rai,
Pleci pe al sfinților plai.

Asa ca nu-ti bate joc de viață,
Traieste dupa a Domnului povata.
Priveste mereu la Isus,
Si-ai s-ajungi acolo sus.

Si chiar daca uneori va fi greu,
Adu-ti aminte mereu,
Ca si Isus a fost batjocorit,
Dar in final, a fost cu cerul rasplatit.

Muntean Olivia

Cere, caută și bate

Motto:
„Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide.
Că oricine cere capătă; cine caută găsește; și celui ce bate, i se va
deschide. ” Amin! Matei 7: 7-8.

În viața de credință
S-ascultăm mereu
Și să facem voia sfântă
A lui Dumnezeu.

Vrei să fii cu El în veci?
Evanghelia îți spune:
Cere, caută și bate
În orice rugăciune.

Cere! Cere și ți se va da,
La Domnul aleargă!
Că El, celor ce-L iubesc
Dă cu mână largă.

Cere fără a te îndoi,
Cu credință mare!
Că El dă cu bucurie
Și fără mustrare.

Cere! Cere după voia Lui,
Cu îndrăzneală multă!
Și dacă vei cere așa,
Domnul te ascultă.

În Numele lui Isus
Cere-n ruga ta!
Crede că ai și primit
Și vei căpăta.

Caută cu stăruință
Calea către cer!
O vei găsi dacă Îl ai
Pe Isus reper.

Caută și-ai să găsești
Calea Împărăției!
Dacă inima ți-o-mbraci
Cu haina curăției.

Caută! Caută și vei găsi
Prin El, mântuirea!
Și-ți va da pentru vecie
Slava, nemurirea.

Bate! Bate cu nădejde
Și rugăciuni profunde!
Dacă bați cu stăruință
Domnu-ți va răspunde.

Bate și-ți va fi deschisă
Poarta îndurării!
Și mântuirea-și va fi dată
Ca rod al iertării.

Iar când trâmbița cerească
Are să răsune,
O să fii și tu-ntre sfinții
Care o să-i adune.

Vrei să fii și tu cu Domnul
O eternitate?
Fii ascultător! . . . Și-n rugă
Cere, caută și bate!

Ioan Vasiu 

Furtuna

Furtuna s-a dezlănţuit pe mare
Şi totu-n jur e negru şi pustiu.
Te simți abandonat azi în vâltoare
Și zici:”N-o să mai ies de-aicea viu!”

Nu te speria când valul bate-n barca
Si  urlă tare spumegând furios,
Ci uita-te să vezi cine-i la cârmă
Să vezi dacă mai este El – Isus Cristos.

Sau poate nu-i la cârma El – Străjerul
L-ai întristat şi poate a plecat…
Şi-acum parcă se-nchide cerul,
Te simţi azi părăsit şi-abandonat.

Ai fost învins în lupta cu păcatul
Şi-ncetişor pe El tu L-ai uitat
Încet-încet ai îngropat talantul,
De calea dreaptă te-ai îndepărtat.

În fiecare zi tu ai luptat cu răul
De foarte multe ori pledai supus,
De multe ori însă învingea eul
Şi coborai în loc să urci mai sus.

Fără cuvinte-şi spune fiecare-amarul
Cum lupta este zi de zi mai grea
Si-n încercare s-a uitat  că harul
A biruit cândva pe dealul Golgota.

Şi a venit furtuna cea furioasă
În strâmtorare norii te-au adus
Ce mult doreai să ai o zi frumoasă
Să simți din nou prezența lui Isus.

Ascultă astăzi vocea ce te cheamă
Ridică fruntea nu mai suspina
Să știi că numele ți-e scris în slavă
Mai ai o șansă pentru barca ta.

În rugăciune pleacă-ţi azi genunchiul
Cu plâns, regret şi cu păreri de rău
Întoarce-ţi paşii schimbă astăzi unghiul
La Cel ce-i veşnic pururi Dumnezeu.

Căci Unul singur poate-a ne conduce
Înspre cerescuL asteptat liman,
Plăcerea de o clipa întristare-aduce
Şi rişti să pierzi cerescul Canaan.

Ridică-te din groapa deznădejdii
Apucă mâna ce s-a-ntins cu drag
Şi nu lăsa din nou pe Prinţul păcii
Să stea afară şi s-aştepte-n prag.

Căci pentru El furtuna-i zi cu soare
Şi întunericul El îl transformă-n zi,
Să vindece El poate – rana ce te doare
Să te ridice poate – curaj nu te opri!

Furtuna-ntodeauna-i trecătoare
Se merită să nu renunţi nicicând
Necazurile-alături de slava viitoare
Sunt ca o adiere și-un fâșâit de vânt.

La capătul cărării stă strălucind cununa
Cântări necunoscute – comori de nedescris,
Stau heruvimi şi îngeri ce Îi slujesc întruna,
Ierusalimul falnic – eternul paradis.

„Fii credincios şi sfânt până la moarte!”
Răsună vocea Celui veşnic sfânt
O amintire vagă şi fără-nsemnătate,
Va fi atunci în slavă acest amar pamant.

De vrei să-ajungi în paradisul falnic
De vrei să fii privat de amar şi chin
Încearcă pentru Domnul să fii harnic
Şi vei împărăţi cu El în veci amin.

Bodnaras Ioan

Următorul lucru de făcut

“Căutaţi şi veţi găsi.” Luca 11:9

Caută dacă nu ai găsit. “Cereţi şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău” (Iacov 4:3). Dacă ceri lucruri din această viaţă, în loc să ceri lucruri din Dumnezeu, ceri rău, adică ceri din dorinţa de autorealizare. Cu cât te realizezi mai mult, cu atât mai puţin Il cauţi pe Dumnezeu. “Căutaţi şi veţi găsi.” Treci la lucru şi redu-ţi interesele doar la aceasta. L-ai căutat vreodată pe Dumnezeu din toată inima ta sau ai scos doar un scâncet slab în urma unui acces de nevralgie morală? Caută, concentrează-te şi vei găsi.”Voi. toţi cei însetaţi, veniţi la ape” (Isaia 55:1). Eşti însetat sau cu totul indiferent – atât de satisfăcut de propria ta experienţă, încât nu mai vrei nimic de la Dumnezeu? Experienţa este o poartă, nu un scop.

Fereşte-te să-ţi zideşti credinţa pe experienţă, pentru că imediat va apărea în viaţa ta un sunet metalic, o notă falsă. Adu-ţi aminte că nu-i poţi da niciodată altei persoane ceea ce ai găsit, dar o poţi face să dorească ceea ce ai. “Bateţi şi vi se va deschide” (Luca 11:9). “Apropiaţi-vă de Dumnezeu” (Iacov 4:8). Bate – uşa este închisă şi ai emoţii cât timp baţi. “Curăţaţi-vă mâinile” (4:8) – bate puţin mai tare şi vei începe să descoperi că eşti murdar. “Curăţaţi-vă inima” – acesta este un lucru şi mai personal, acum ai o dorinţă disperată – ai face orice. “Simţiţi-vă ticăloşia” (4:9) – ţi-a fost vreodată ruşine înaintea lui Dumnezeu de starea vieţii tale lăuntrice?

Nu-ţi mai rămâne nici un pic de autocompătimire, ci doar o durere in inimă şi uimire când descoperi că eşti aşa cum eşti. “Smeriţi-vă” (4:10) – este un lucru umilitor să baţi la uşa lui Dumnezeu – trebuie să baţi împreună cu tâlharul de pe cruce. “Celui ce bate, i se deschide.”

Oswald CHAMBERS

Cat mai e…

Mai este inca indurare
Dragostea Luí e tot mai mare
Zi  de zi  Domnul mai bate
La inimile indurerate

La inimile impatimate
La inimile infricosate
La inimile impartite
El vrea  sa intre.

Mai este inca indurare
Rabdarea Luí e tot mai mare
Zi de zi Domnul iti sterge
Lacrima…

Mai este inca indurare
Mila Luí e tot mai mare
Zi de zi el ne asculta
Cand il chemam

Cand il strigam
Cand ne  rugam
Cand suspinam
El ne  raspunde

Mai este inca indurare
Rabdarea Luí e tot mai mare
Zi de zi ne  mai da sansa
De a ne   indrepta viata

Ne arata ce  e bine
Iar noi facem ce  e rau
Ne arata  care-i calea
Iar noi luam pe  un alt  drum

Ne arata adevarul
Iar noi departe suntem de el
Viata noastra e nimic
Daca viata nu  e el…

De aceea  cat mai este
Indurare si rabdare
Dragoste si mila
Sa ascultam Cuvantul.

Sa alegem drumul
Care este ingust
Este ingust dar drept …
Duce  la Isus…

Alev Caienar

Nașterea din nou

Aud chemarea Lui
Prin cel ce ne cuvântă,
Ne spune să venim,
Să ne urcăm pe stâncă.

Să ne lăsăm orgoliul
Când suntem cercetați,
Și să ne rupem lanțul
Ce ne-a ținut legați.

O inimă de piatră
Se sfarmă-n grohotiș
Și îndoiala fuge
Căutând un ascunziș.

În locul ei, lumina,
Pătrunde peste tot,
Iar sufletul tresaltă
Simțind al vieții rost.

Un cuget curățit
Aruncă jos veninul
Și începe-a se hrăni,
Nemaicărându-și birul.

În piept aud cum bate
O inimă de carne,
Ea scoate afară eu-l
Ce l-am ținut ca frate.

O bucurie mare
Pătrunde-n locul lui,
Hrănindu-se cu har
Din slava cerului.

Chemarea vine iar
Rugând să vină-n față
Pe-aceia ce-și doresc
Să înceapă o nouă viață.

Se simte curăția
Trăirilor din ei,
Se simte puritatea
Copiilor – cei noi.

Căci azi, mărturisirea
Că îi dau sufletul meu
Va naște un om nou;
Copil de DUMNEZEU!

Gigi Stanciu

Doar la o clipă-i veşnicia

Alergi grabit aici in lume
Dupa renume si avutii
Si orisicine-oricât ți-ar spune
Că toate-s trecatoare spume
Din goană nu te poti opri.

Si-ntr-un vartej de lacomie
Tu te scufunzi tot mai adanc
Uiti de cereasca bucurie
Căci  pofta dupa avutie
Alungă tot ce-i drept si sfant..

Si-n sufletul ce altadata
Crestea prin roade Duhul Sfant
Creste sămânța necurată
Si-n cuget pată lângă pată
Care te duce spre mormânt.

Doar la o clipa-i vesnicia
Stii că oricand tu poti pleca?
Unde te-ar duce lăcomia?
Cui va rămane avutia?
Jos in pamant o poti lua?

Inima ta azi inca bate
Dar maine oare cum va fi?
Va abunda de sanatate
Sau tot mai rar,mai rar va bate
Sau poate…chiar se va opri?

Opreste-te din alergare
Căci azi te cheama Dumnezeu
Asculta de a Sa chemare
Ca să nu versi lacrimi amare..
Şi schimbă-ți viața, dragul meu.

La ce ti-ar folosi chiar lumea
Cu nume,bani si bogatii?
Dac-ai trăi pe veci genunea
Si ai simti desertaciunea
Te-ntreb: la ce ti-ar folosi?

Doar la o clipa-i vesnicia
O clipa doar si poti păşii
Pragul pe care nici mandria
Nici numele,nici avuția
Nici banii tai nu vor paşii.

De aceea astazi ia aminte
Si opreste-ti goana spre pustiu
Căci doar pentru un blid de linte
Poti auzi grele cuvinte:
-De ce-ai venit?? E prea târziu!!

Emanuel Hasan

Inceput de toamna

Ne-ademenit de toamna care bate
în sufletu-mi cu lacăte închis
eu mă-nfăşor în aşternut căci, poate,
ea va pleca că uşa n-am deschis.

Dar bate, insistentă bate
cu degetul încovoiat pe lemn.
Şi mă frământ în patul cald şi moale;
să mă trezesc nu am deloc îndemn.

De insistenţa ei supărătoare
eu mă cobor din vis şi aşternut
şi-n ochiul ferestruicii cu zăvoare
pândesc să văd de nu s-a răzgândit.

Ea tot acolo stă… ca o fantasmă
înveşmântată-n roşu-ruginiu.
Cu sine ea aduce o mireasmă
de roade coapte prinse-n al ei brâu…

Vreau bogăţia sa de roade coapte,
dar nu doresc a ei melancolie.
Parfumu-i dulce-amar să mă îmbete,
dar frig şi ploi nu îmi doresc să vie.

Şi totuşi, înţeleg că fără toamnă
al vieţii ciclu n-ar mai fi întreg.
De aceea, vino ruginie doamnă,
şi-mi iartă, Doamne, gândul meu vitreg!

Cristina Magdalena Francu