An de îndurare

Iti mulțumesc iubitul meu Părinte
Că ne-ai purtat și-n acest an cu milă,
Ți-ai reînnoit nemărginita bunătate
Din răsărit până-n apus de ziuă.

Ne-ai dăruit după cum și promisa-I
Prin Sfântul Tău Cuvânt dumnezeiesc,
Pâinea de fiecare zi ce satură ființa,
Dar și din Pâinea vieții, belșug de har ceresc.

Ai pus balsam divin când rana sângera,
În noaptea plânsului și a durerii.
Ne-ai fost Apărător, când vântul șuiera,
Nu ne-ai lăsat ca pradă întristării.

Ai ascultat strigarea, dar și suspinu-n rugă,
Te-ai aplecat cu inimă de Tată,
Și lacrimi de mâhnire au încetat să curgă,
Când Ți-am simțit iubirea neclintită.

Ți-am revăzut puterea fără margini
Când munții neputinței I-ai sfărâmat,
Când de pe umerii sleiți şi singuri
Povara suferințelor ai ridicat.

În clipa când răpus de sulița-ndoielii
Nu mai știam ce cale să apuc,
Lumina Feței Tale mi-a readus lumină
Să pot și altora speranța să aduc.

Ne aplecăm smeriți la crucea Ta, Isus
Recunoscând că Tu ești Suveran
Îți mulțumim de harul, cel revărsat de sus
Acum, aici, l-acest sfârșit de an.

Un an de îndurare, ce merite-am avea?
-nimic! . . , noi lutul prelucrat de Tine.
De-aceea, Te rugăm în Har a ne păstra
Și-n anul nepătruns și tainic care vine!

Alexandra C. S.

O cântare nouă

Pe haina nopții, sclipesc stele argintii,
Cu ochii umezi, vorbesc, sunt  ființe vii:
-„Frigul din lume a pătruns și în suflet,
Dar vine Mesia, ascultă al Său umblet!”

Cu capul plecat, și cu sufletul rănit,
Mai adun vreascuri, de  pe câmpul pustiit,
O lacrimă cade în focul ce mocnește,
Și o  voce blândă din ceruri  vorbește:

-„Suflete, cu duhul sărac și mâhnit,
Nimeni   în lumea aceasta nu te – a iubit,
Dar s – a născut în lume un Mântuitor,
Îți pune raze – n suflet, cântece și dor.

Aleargă la Iesle, aleargă la Isus,
Untdelemn de bucurie vei primi de Sus!
Și o cântare nouă, adusă de El,
Și multă iubire, o, vino, Israel!

Roua cerului, pe visele tale,
În gura ta, pune o nouă cântare,
Cântări de izbăvire, trimise de Sus,
Aleargă, aleargă, la Mesia Isus!”

Pășesc pe calea ce duce la Unsul Său,
Să capăt untdelemn pentru sufletul meu,
Un balsam de vindecare, pe trupul meu,
Și o cântare nouă de la Dumnezeu.

Pe bolta inimii, o stea argintie,
În Ieslea inimii, multă bucurie,
Cete de îngeri cântă de izbăvire:
-„Noi Pruncului Isus Îi cântam Mărire!”

Psalmul 96
Cântați Domnului o cântare nouă!

 Arancutean Eliza 

As vrea sa fiu

Aș vrea să fiu, aș vrea să fiu,
O oază plină în pustiu,
Să soarbă orice călător,
În drum spre-al Său Mântuitor.

Aș vrea să fiu cu al Tău nume,
Chiar de-aș fi osândit de lume,
Chiar de-aș trăi sau aș muri,
Să fiu ca Tine, mi-aș dori.

Aș vrea să fiu un reazem sfânt,
Pentru acest, bolnav, pământ,
Să fiu ce-ai zi Tu, o lumină,
Ca cei din jur, la Tin` să vină.

Aș vrea să fiu ca un balsam,
Să ung și răni, ce, nu ungeam,
Să mă gândesc numai la Tine,
Cum la toți, Tu, le făceai bine.

Aș vrea să-ascult de vorba Ta,
Când zici Tu da să fie da,
Să fac așa cum vrei și Tu
Când Tu zici nu să fie nu.

Aș vrea să fiu tot ce-Ți dorești,
Aș vrea să fiu unde Tu ești,
Acolo unde Tu Te-ai dus
Și mă aștepți, o, scump Isus.

Dumitru Gheorghiu 

Viral

Eram pe drumul dorului de Tine
Și harul Tău mi-era obișnuit;
Cu capul greu, genunchiul obosit,
Am adormit. Era călduț și bine
Și-am adormit.

Nu mai simțeam miros de primăvară
Și sarea n-avea gustul de-nceput,
Nici putred nu-mi era, dar nici plăcut;
Eu n-am știut. Era întâia oară
Și n-am știut.

M-a-mbălsămat cu hărnicie boala –
Aveam puterea Ta în chip de scut
Și-ndemnul Tău fierbinte l-am avut;
Nu le-am văzut. Crescuse moleșeala
Și n-am văzut.

Vedeam cum spre infern m-așteaptă saltul;
Aproape mort, deja înfierbântat,
Aveam la capul meu balsam curat,
Dar n-am luat. Credeam că-i pentru altul
Și n-am luat.

Surori și frați, să nu primiți năpasta,
Feriți-vă de sacul de dormit!
Un virus zace-n duhul amorțit;
Eu n-am simțit – și-s vinovat de-aceasta –
Că n-am simțit.

Viorica Mariniuc

Cum să nu fiu ?

Cum să nu fiu mulțumitor
Iubitul meu Părinte?
Cum să nu fiu mulțumitor
Că mi-ai venit în ajutor
Când Te-am rugat fierbinte?

Cum să nu fiu adânc marcat
De Harul Tău cel mare?
Cum să nu fiu adânc marcat
Că m-ai trecut nevătămat
Prin marea încercare?

Cum să rămân nepăsător
Cuvântului Iubirii?
Cum să rămân nepăsător
Când el e viu și lucrător
Și-ntrece legea firii?

Cum să nu simt mereu în piept
Atingerea-Ți divină?
Cum să nu-ți simt iubirea-n piept
Când eu Te caut și aștept
Prezența Ta deplină?

Chiar dacă nu-mi trimiți răspuns
În clipa așteptată
Chiar dacă nu primesc răspuns
Crezând în planul Tău ascuns
Mă liniștesc îndată.

Cum Doamne, să Te părăsesc
Pornind-o cu răzleții?
Cum Doamne să Te părăsesc
Știind că doar la Tin’ găsesc
Cuvintele Vieții.

Și cum să uit că m-ai salvat
Din căile pieirii?
Nu pot să uit că m-ai salvat
Și sigilându-mă mi-ai dat
Arvuna mântuirii.

Cum să nu spun în lung și-n lat
De Harul Tău cel mare?
Cum să nu spun în lung și-n lat
Căci la Golgota am aflat
Balsam de vindecare?

Să știe orice muritor
Că sângele jertfirii
De fapt e singurul izvor
Ce-aduce viață tuturor
Prin harul mântuirii.

În fața crucii de-ți aduci
Povara de păcate
La cruce Sfântul Har apuci
Și transformat plecând te duci
Cu hainele spălate.

Căci Tatăl, Fiul ni l-a dat
Pentru păcat să moară
Singurul Fiu El ni l-a dat
Ca plată pentru-al nost’ păcat
Ca nimeni să nu piară.

Cum să nu vi la El plângând?
Ascultă-a Lui chemare. .
Și dacă vii la El plângând
Domnul Isus e bun și blând
Și îți va da iertare.

Cu El chiar ai un viitor
Și o nădejde vie
Cu El și-acum și-n viitor
Și-n Țara dincolo de nor
Trăiești în veșnicie.

Daniel Hozan

Când vine întristarea

Când vine întristarea
La cine s-apelăm?
Nu este grea-ntrebarea:
La Cel în care stăm.

În El e siguranță
În El ne odihnim
Renaște o speranță
E Tatăl, Elohim.

Privim spre El și-ndată
Un plâns a dispărut
O stare disperată
Devine un trecut.

Dureri se ușurează
Cu-al lui balsam sublim
Mâhnirea încetează
Când noi cu El vorbim.

Motiv de-ngrijorare?
Nicicând! Renaște-n noi
Un foc de-nviorare
Și-un spirit de eroi.

La El e tratamentul
Ce vindecă total
Când vine pacientul
E-un act spiritual.

Din groapa dezolării
Doar El ne poate scoate
Cu El vom da uitării
Necazurile toate.

În mare strâmtorare
Ne-arată locul larg
Ne-aduce ușurare
Repară un catarg.

Și iar se dovedește
Că-i Domn și Suveran
Avântul iar sporește
În drum spre Canaan.

George Cornici

Fiului risipitor

Rostesc această binecuvântare
Din partea Ta o Domnul meu iubit
Te rog dă rugii mele ascultare
Și-nviorează-mi sufletul mâhnit.

Atâtea lucruri Doamne mă apasă
Tu le cunoști chiar dacă nu le spun
Când marea vieți-i tot mai furtunoasă
Eu binecuvântarea Ta o pun.

Ne-ai spus să ne rugăm iubit Părinte
S-aducem pe cei dragi ‘naintea Ta
Căci negreșit Tu vei lua aminte
Și binecuvîntare le vei da.

Pun binecuvântarea Ta să fie
Ca un balsam, din zori în asfințit
A Ta-îndurare și credincioșie
Să-nvioreze sufletul trudit.

Atâția viruși bântuie prin lume
Și parcă-ntreg pămâtu-i infectat
Dar virusul cel mai grozav anume
E-acel ce poartă numele: păcat.

Covidu-a dus pe mulți în prag de moarte
Unii s-au stins iar alți-au dus-o greu
Păcatul însă-i crunt că te desparte
De Creatorul tău, de Dumnezeu.

La început ești doar asimptomatic
Deși ajungi îngrijitor la porci
Păcatul te distruge sistematic
Atâta timp cât nu vrei să te-ntorci.

Păcatul e călcare de poruncă
Ce încă zice: ”Să te pocăiești!”
În hău adânc păcatul te aruncă
Și-n necredință tu te adâncești.

Păcatul e o boală terminală
Dar Dumnezeu mai poate vindeca
Lumina Lui dă totul la iveală
De te întorci la El tu vei scăpa.

Păcatu-atât de lesne ne-nfășoară
Iar pofta lumii-i plină de plăceri
E-un drum promițător dar el coboară
Spre moarte, cu regrete și dureri.

Așa am fost și eu cândva odată
Dădusem Aurul ceresc pe-un scrum
Dar când m-ai cercetat iubite Tată
Eu m-am oprit și m-am întors din drum.

Tu-l știi pe cel ce umblă-n căi deșarte
Ce-a devenit Cuvântului imun
Dar Doamne cât ar fi el de departe
A Ta chemare peste el o pun.

Așa cum ne promite Testamentul
Balsam vindecător e-n jertfa Ta
La cruce-a curs din răni medicamentul
Ce lumea-ntreagă nu îl poate da.

De-aceea-n numele jertfirii Sfinte
Pe-acel pierdut, pe-acela rătăcit
Adu-l ‘napoi iubitule Părinte
Salvează-l ca să fie mântuit.

Te rog să-l cercetezi iubite Tată
Să-i dai un dor de Tine și de Rai
Zidește-n el o inimă curată
Și-un Duh statornic Doamne Tu să-i dai.

O, adă Doamne ziua glorioasă
Pe care-atâți o așteptăm cu drag
La poarta milei de la Sfânta Casă
Risipitorul fiu s-apară-n prag.

Daniel Hozan

Te-aștept să vii Isuse…

Te-aștept să vii Isuse
Dar așteptarea-i grea
Nu pot să stau de veghe
Fără prezența Ta.

O, vino langa mine
Și-ajută-mă mereu
Să stau mereu în rugă,
Să stau la pieptul Tău.

Mai vreau o mangaiere
Mai vreau balsamul Tău
Să nu mă simt stingheră
În ceasul cel mai greu.

Nu mă lăsa Isuse
Să cad de oboseală
Căci vreau o veșnicie
Să stau cu Tine-n slavă!

Îndura-te o, Doamne
Și dă-mi iubirea Ta
Să nu cad niciodată
Uitat sub crucea mea.

Alină-mi Tu durerea
Când jugul este greu
Mai mângâie-mă, Doamne
Mântuitorul meu.

Tu-mi dai în Duh putere
Să pot a Te lăuda
Să nu mă pierd Isuse
Chiar de e crucea grea.

(Aș vrea să fiu ca Iov
Să pot a te lăuda
Chiar și în încercare
Să am răbdarea Ta.

Aș vrea să fiu ca Noe
Ascultător mereu
Să stau în ascultare
Doar de cuvântul tău.)

Îți simt mereu prezenta
Când merg în casa Ta
Cuvântul Tău Isuse
E alinarea mea.

Nu-ți cer în a mea rugă
Să-mi dai mari bogații
Aș vrea să am credință
Că tu-mi dai bucurii.

Necunoscut 

Fii călăuză

Fii o lumină,
În zorii dimineții.
Fii o lumină, în bezna greutății.
Fii călăuză pentru cei ce te-nconjoară.
Spre-a cerului Lumină
De viață dătătoare.

Fii stâncă tare,
Când ziua este bună.
Fii stâncă tare și-n ziua cu furtună.
Fii călăuză pentru cei ce te-nconjoară.
Spre Stânca mântuirii
De viață dătătoare.

Fii strop de apă,
Cu-a cerului putere.
Ce-aduce vindecare, balsam de mângâiere.
Fii călăuză pentru cei ce te-nconjoară
Spre-a cerului izvoare
De viață dătătoare.

Fii spic de grâu
Ce în lumină crește.
Fii spic cu rod, ce foamea potolește.
Fii călăuză pentru cei ce te-nconjoară.
Spre Pâinea cerului
De viață dătătoare.

Moraru Rodica 

Ţine-mă în braţe

Ţine-mă în braţe, Doamne, ţine-mă, nu mă lăsa!
Strânge-mă la pieptul Tău, asta-i rugăciunea mea.
Mângâie-mi inima-mi slabă şi al Tău balsam ceresc,
Să îl torni plin de iubire ca să nu mă ofilesc.

Umple-mă cu bunătate, spală-mă de tot ce-i rău,
Ca să pot să înţeleg voia Ta, Sfânt Dumnezeu.
Rupe-mi lanţul de robie, ce mă ţine strâns legat,
Slefuieşte-mă, Isuse, ca să fiu aur curat.

Scoate-mă din întuneric, arată-mi lumina Ta,
Şi învaţă-mă, Isuse, cum să-mi port azi crucea mea.
Scapă-mă de răutate şi de tot ce-mi face rău,
Şi ridică-mă pe stâncă, fă-mă dupa placul Tău!

Întăreşte-mă pe cale, dă-mi puteri să nu cârtesc,
Şi ajută-mă, Isuse, despre Tine, să vorbesc.
Să vestesc a Ta iubire la oricine şi oricând,
Să rămân pe temelie, în veghere aşteptând.

Nichifor Nicu