Azi e o zi de sărbătoare

Ev. Luca 19:29-48

Azi e o zi de sărbătoare,
Ne amintim cu bucurie,
Cum Domnul a intrat smerit,
În Templul sfânt ca să se știe,
Că El în lume a venit,
Mântuitor la toți să fie!

Azi e o zi de închinare,
Naintea Domnului Hristos,
Zi de slujire jertfitoare
Și de-ascultare cu folos…
O zi de har, de cercetare,
Pentru tot omul păcătos!

Azi e o zi de îndurare,
Dacă în lume mai trăim,
E zi de sfântă îndreptare,
Încă putem să ne căim…
Prin rugăciune prin cântare,
Pe Dumnezeu să-L preamărim!

Azi e o zi de libertate,
Când poți alege cum trăiești…
Ori fugi de Dumnezeu departe,
Ori de Hristos te alipești.
Dar zilele sunt numărate,
Alege azi să te sfințești!

Azi e o zi… , dar cine știe,
De nu e ultima din viață?
Să faci ce în Scriptură scrie,
Să ai credință și speranță,
Să fii cu Domnu-n părtășie,
Și-aici și-n veșnica viață!

Teodor Groza

Reclame

Azi

Azi, e-atâta frumusete…
Crengile ce-au plâns in ger
Imbracate-s in dantelă
Cu surâs de primăveri!

Sunt in mâna Lui toti norii,
Primaverile ce vin,
Gingași, fulgii de zăpadă,
Dimineți si cer senin!

El aduce zori de pace,
Indurari ce se-nnoiesc…
Mă voi bucura in Domnul!
Lui, mă-nchin si-i multumesc!

i.e.

Azi, când vechiul an se duce

Motto: „”Doamne, prin îndurarea Ta se bucură omul de viață,
prin ea mai am și eu suflare, căci Tu mă faci iarăși sănătos
și îmi dai iarăși viața.”” Amin! Isaia 38:16.

Azi, când vechiul an se duce,
Pe genunchi Îți mulțumim –
Jertfă Sfântă de pe Cruce,
Că prin Tine Noi trăim.

Îți mulțumim că-n clipe grele
Ai fost cu noi adeseori,
De-am putut trece prin ele
Și-am ieșit biruitori.

Tu ne-ai încins cu putere
Când în trup am obosit
Și-ai fost sfântă mângâiere
Pentru orice duh mâhnit.

Când boala ne-a tras înapoi
Și-am ajuns neputincioși,
Ai pus iarăși viață în noi
Și ne-ai făcut sănătoși.

Tu ne-ai ocrotit ființa
Cu puterea Mâinii Tale
Și ne-ai întărit credința
Să umblăm pe a Ta cale.

În necaz și-n încercare
Duhul Tău ne-a întărit
Și în orice împrejurare
Dreapta Ta ne-a sprijinit.

Iar în lupta cu cel rău
Păcatul ne-ar fi răpus
Fără ajutorul Tău –
Fără putere de sus.

Azi, venim cu mulțumire
Și  smerită închinare,
Că numai prin a Ta iubire
Mai putem sta în picioare.

Pentru anul care vine –
Că cel vechi acum apune,
Înălțăm, Doamne, spre Tine
O fierbinte rugăciune:

Doamne, dă-ne Tu tărie
Pe calea cucerniciei,
Ca-n mintea noastră să nu fie
Decât gândul veșniciei.

Întărește-n noi dorința
De a deveni mai sfinți –
Fă-ne, Doamne, prin credință,
Ai sfințeniei terebinți.

Doamne, suspinăm și plângem,
După-al Tău Cuvânt tânjim…
Vrem ca-n inimă să-L strângem,
Să nu mai păcătuim.

Fă-ne credința să crească
Să putem umbla-n lumină,
De pacea Ta dumnezeiască
Inima să fie plină.

Întărește în noi gândul
De-a ne pocăi mereu,
Ca s-ajungem toți în rândul
Sfinților lui Dumnezeu.

Ioan Vasiu 

Ce limpede văd azi

Ce limpede văd azi Isuse,
de ce-am venit eu pe pămînt,
ce preț ai pus vieții mele,
ce rost Dumnezeiesc și sfînt.

Acum văd limpede ce mare
e datora care-o am,
în slujba cauzei Tale sfinte
și-n mijlocul acestui neam.

Acuma văd de ce-a fost lipsă
să ard în cel mai greu cuptor,
și totuși, prin atîtea flăcări
de ce n-a trebuit să mor.

Acuma văd de ce atîtea
săgeți cumplite m-au străpuns,
– căci altfel cum se da pe față
vrăjmașul duh viclean ascuns?

Abia acum văd ce plan tainic
aveai de cînd eram la oi…
De ce m-ai alungat de-acasă
s-ajung pe unde-am fost apoi…

… Și-acum cînd străbătînd pustia
eu mor pe Muntele Tău Sfînt,
o, Dumnezeul meu Te laud
de rostul meu pe-acest pămînt!

Traian Dorz 

Acum sau niciodată

Azi se face o strigare,
În popor se-aude-un glas,
Lung răsună o chemare,
Ce te-ndeamnă: „Fă un pas!”

De eşti tânăr, nu contează,
Sau bătrân tu chiar de eşti,
Vocea blândă nu-ncetează
Să te cheme cât trăieşti…

Om bogat de-ai fi, cu nume,
De te ştie-nalt orcin’,
De îţi merge faima-n lume
Ca un soare-n cer senin,

Sau de-ai fi un om în zdrenţe,
Fără cinste-n jurul tău,
Făr’ cuvintele măreţe,
Şi mereu, de-ţi merge rău,

Orişiunde-ai fi, oricine,
Nu contează chiar nimic…
Căci atunci când moartea vine,
Tot  părea-va-ți mult prea mic…

Vine-o zi când viaţa care
O trăieşti pe-acest pământ,
Viaţa ta ce poate-ţi pare
Că-i mai lungă ca un vânt,

Se sfârşi-va-n clipe-amare,
Dispărea-va ca un nor,
Şi-ai să laşi în urmă-n zare,
Tot ce-ai strâns cu-atâta zor…

Şi  apoi, o veşnicie,
Vei sta trist, mereu plângând,
Vei zăcea în neagra glie,
Cu păreri de rău în gând;

Sau vei sta în veci în faţa
Lui Isus dacă-L primeşti,
Răsplătit-a-ţi fi speranţa,
Dacă astăzi Îl iubeşti.

N-amâna. Poate la noapte,
Vei pleca de pe Pământ,
Îndepartă orice şoapte,
Vin’ acum, la Domnul Sfânt.

Poţi să ai tu siguranţa
Că trăi-vei înc-un ceas?
Oh, amice,  scapă-ţi viaţa!
Fă acuma primul pas!

Azi ai şansa mântuirii,
Azi tu poţi să fii iertat.
Ieşi din groapa răzvrătirii,
De Isus eşti aşteptat!

Prieten drag, nu rătăci…
Adu-ţi povara toată
La Isus. Te va primi;
Acum, sau niciodată!

Emanuel Adrian Vlaicu 

Sa nu fii trista

Sa nu fii trista tot necazul trece
Si-oricat de greu e-acum va fi usor
Caci iata se sfarseste ziua rece
Si valul care vrea sa te inece
Pieri-va vesnic fara ajutor

Sa luminezi cararea vietii tale
Sa lasi in urma ta miros placut
Deschide-ti azi frumoasele petale
Caci esti un crin frumos pe-a vietii cale
Lumina pentru cei ce te-au vazut

Parfumul tau sa raspandeasca pace,
Blandete, mila, dragoste, dor sfant
Caci viata sfanta Domnului ii place
Si-n urma dragostei si-a milei face
Din tine-o raza scumpa pe pamant

Fii plina azi de dor de vesnicie
Fii dornica sa dai nu sa primesti
Si-acolo unde este saracie
Prin viata ta sa fii o bogatie
Din tine doar comori sa daruiesti

Nu-i calea vietii doar cu flori si soare
E drumul si cu spini si innorat
Dar ai credinta, lupta si fii tare
Caci sus in cer la capat de carare
Te-asteapta al vietii Imparat.

Samuel Ghiran

Capăt de drum sau veșnicia?

Capăt de drum ai spune sau mai degrab sfarsit
Sau poate viată nouă, dincolo-n infinit
Cum e vazuta moartea de omul muritor?
Care (precum se zice)cu o moarte e dator?
De ce-i „dator” sa moara? dincolo va trai?
Sau totul pân’ la groapa „de veci” se va sfârsi?
Daca există totusi al vesniciei vad
Se poate sa existe dincolo rai si iad?
Iar daca tot există, chiar e adevarat
Că omul chiar cu slujbă poate ajunge-n iad?
Chiar si cu zece preoti la căpătâi cantand
Se poate ajunge-n gheenă,dincolo de mormant?
Sunt intrebari de gheață care iti dau fiori
Caci te gandesti:traiesc azi, dar maine pot sa mor
Să-ncepem cu-nceputul:omul e marginit
Insa doar jos in lume, nu si in infinit
Chiar daca vede moartea ca pe un drum inchis
Dincolo chiar există un cer si un abis.
Cum nici un plod nu vede lumina de pe cer
Asa nici el nu vede drumul deschis, etern;
Asa cum nou-nascutul in jur poate vedea
Doar dupa ce se naste, in lumea asta rea
La fel vede si omul odata ce-a murit
Deschide ochii vesnici dincolo-n infinit!
E doar o continuare in alte dimensiuni
Lipsite de hotare, de secole, ani, luni..
De ce-i dator sa moara? Căci a pacatuit!
Păcatu-nseamna moarte si despartire, zid!
Si totusi fiind cu totii la moarte osanditi
Prin Mielul Sfant, Mesia, putem fi mantuiti!
Caci dupa cum murit-am prin primul om, Adam
Prin Domnul suntem liberi, vii pentru Canaan
Dar trebuie ca omul ce odat-a fost cazut
Sa-nvie ca si bobul de grau intors in lut.
Si dupa cum prin bobul Adam murit-am noi
Vom invia prin Domnul in ziua de apoi
Căci El,bobul Vietii ce insusi a murit
Ne-a inviat din moarte, mormantul biruind!
Iar azi iti pune-n fata ca pe un alb taler:
Vrei jos cu-nselatorul sau vrei cu El in cer?
De-i vei respinge glasul si nu iL vei primi
Cand vei deschide ochii dincol’ tarziu va fi!
Si pot sute de preoti sa-ti spuna: „fericit”
Sau „-dormi fiule-n pace” ,tu fi-vei osandit!
In iad nu este pace, ci larma, foc aprins!
Si chinuri nesfarsite pentru un biet invins…
Pot sa iti cante preoti, tu nu-i vei auzi..
Ei vor canta:”-iertat esti”, tu osandit vei fi!
Vor intona:”-o, Doamne, primeste pe-al Tau rob”
Pe cand, tu, vei fi-n gheena, in moarte si prapad!
Si vor mai spune:”-Doamne, azi ți-l incredintam
Pe robul Tau in pace si Tie ne-nchinam!”
Iar tu vei fi in jale, pierdut, pe veci pierdut
Si vei simți in chinuri ce-n viata ai facut..
Fii sigur că o slujba nu te va mantui
Va fi de ochii lumii si doar pe bani va fi!
Iar slujba se va face in timp ce tu in chin
Vei ispasi pedeapsa de flacari si pelin
O marmura si-o cruce ca scară catre cer
Nu-ti va schimba pedeapsa si locul in infern.
Un parastas inutil de genu: „-a fost om bun..
Sa ridicam paharul si sa-l cinstim acum”
Nu-ti va fi mantuire, nimic nu va schimba
Ce-ai semanat in lume, asa vei secera!
Un „-Dumnezeu sa-l ierte” nu te va mantui
Nici nu va-ntoarce timpul spre a te pocai
Exista dupa moarte si-un iad dar si un rai
Depinde doar de tine cui viata azi o dai.
Nu te-nsela tu singur, nu-ti fi etern dusman
Alege-L AZI pe Domnul și noul Canaan!

Emanuel Hasan

Capăt de drum sau veșnicia?

Capăt de drum ai spune sau mai degrab sfarsit
Sau poate viată nouă,dincolo-n infinit
Cum e vazuta moartea de omul muritor?
Care (precum se zice) cu o moarte e dator?
De ce-i „dator” sa moara? dincolo va trai?
Sau totul pân’ la groapa „de veci” se va sfârsi?
Daca există totusi al vesniciei vad
Se poate sa existe dincolo rai si iad?
Iar daca tot există, chiar e adevarat
Că omul chiar cu slujbă poate ajunge-n iad?
Chiar si cu zece preoti la căpătâi cantand
Se poate ajunge-n gheenă, dincolo de mormant?
Sunt intrebari de gheață care iti dau fiori
Caci te gandesti: traiesc azi,dar maine pot sa mor
Să-ncepem cu-nceputul: omul e marginit
Insa doar jos in lume, nu si in infinit
Chiar daca vede moartea ca pe un drum inchis
Dincolo chiar există un cer si un abis.
Cum nici un plod nu vede lumina de pe cer
Asa nici el nu vede drumul deschis, etern;
Asa cum nou-nascutul in jur poate vedea
Doar dupa ce se naste, in lumea asta rea
La fel vede si omul odata ce-a murit
Deschide ochii vesnici dincolo-n infinit!
E doar o continuare in alte dimensiuni
Lipsite de hotare, de secole, ani, luni..
De ce-i dator sa moara? Căci a pacatuit!
Păcatu-nseamna moarte si despartire, zid!
Si totusi fiind cu totii la moarte osanditi
Prin Mielul Sfant, Mesia, putem fi mantuiti!
Caci dupa cum murit-am prin primul om, Adam
Prin Domnul suntem liberi, vii pentru Canaan
Dar trebuie ca omul ce odat-a fost cazut
Sa-nvie ca si bobul de grau intors in lut.
Si dupa cum prin bobul Adam murit-am noi
Vom invia prin Domnul in ziua de apoi
Căci El, bobul Vietii ce insusi a murit
Ne-a inviat din moarte, mormantul biruind!
Iar azi iti pune-n fata ca pe un alb taler:
Vrei jos cu-nselatorul sau vrei cu El in cer?
De-i vei respinge glasul si nu iL vei primi
Cand vei deschide ochii dincol’ tarziu va fi!
Si pot sute de preoti sa-ti spuna: „fericit”
Sau „-dormi fiule-n pace” ,tu fi-vei osandit!
In iad nu este pace, ci larma, foc aprins!
Si chinuri nesfarsite pentru un biet invins…
Pot sa iti cante preoti, tu nu-i vei auzi..
Ei vor canta:”-iertat esti”,tu osandit vei fi!
Vor intona:”-o,Doamne,primeste pe-al Tau rob”
Pe cand, tu, vei fi-n gheena, in moarte si prapad!
Si vor mai spune: „-Doamne, azi ți-l incredintam
Pe robul Tau in pace si Tie ne-nchinam!”
Iar tu vei fi in jale, pierdut, pe veci pierdut
Si vei simți in chinuri ce-n viata ai facut..
Fii sigur că o slujba nu te va mantui
Va fi de ochii lumii si doar pe bani va fi!
Iar slujba se va face in timp ce tu in chin
Vei ispasi pedeapsa de flacari si pelin
O marmura si-o cruce ca scară catre cer
Nu-ti va schimba pedeapsa si locul in infern.
Un parastas inutil de genu: „-a fost om bun..
Sa ridicam paharul si sa-l cinstim acum”
Nu-ti va fi mantuire, nimic nu va schimba
Ce-ai semanat in lume, asa vei secera!
Un „-Dumnezeu sa-l ierte” nu te va mantui
Nici nu va-ntoarce timpul spre a te pocai
Exista dupa moarte si-un iad dar si un rai
Depinde doar de tine cui viata azi o dai.
Nu te-nsela tu singur, nu-ti fi etern dusman
Alege-L AZI pe Domnul și noul Canaan!

Emanuel Hasan

Azi celebrăm Evenimentul

Azi celebrăm Evenimentul
Când pe planetă a sosit
Acel ce-avea medicamentul
Ce poate transforma prezentul
A fost Mesia, Fiu iubit
C-a-nvins robia, falimentul.

Și astăzi mii de mulțumiri
‘Nălțăm din ființele predate
Că a venit din străluciri
S-aducă har și fericiri
Să spună că-n eternitate
N-or fi dureri, nici despărțiri.

Sărbătorind un Prunc născut
Nu într-o cameră-ncălzită
Știm că un plan s-a conceput
Din veșnicii, de la-nceput
Să fie lumea dezrobită
S-avem și adăpost, și scut.

În iesle când L-au așezat
Parcă era din alte sfere
Deși în scutece-nfășat
Avea o față de-mpărat
Și-un scâncet ca o adiere
Care pe toți i-a-nviorat.

Nu e poveste, nici mister
De-un Salvator era nevoie
Care-a adus cu El din Cer
Convingeri sfinte, caracter
Și-un crez ce nu se încovoaie
Când forțele, deodată, pier.

Nespus de mult Îl prețuim
În toate zilele vieții
Că n-a vrut să ne prăbușim
Ci spre Cetate să pășim,
Spre piscul ‘nalt al frumuseții
Unde doar desfătări găsim.

În taina nașterii vedem
O dragoste nepieritoare
A spus cu glas duios:„Vă chem
Căci împreună o s-avem
Acces la feerica splendoare,
Din Apa Vie o să bem.”

Vrând Betleem să fie-n noi
E o ofrandă ce-o primește
Și-atunci rostește: ”Sunt cu voi
Contați pe Mine în nevoi
Eu vă tratez dumnezeiește
Și prin lumină și prin ploi.”

Ecoul corului de sus
Simțim că-n inimă pătrunde
Și ne gândim la ce ne-a spus,
La traiul fără de apus
Și-L proslăvim oricând, oriunde
Că de la har nu ne-a exclus.

Ne copleșește-un sfânt fior
Știindu-I gestul și candoarea,
Știind c-al nostru Salvator
A fost străin și călător
Să câșigăm descătușarea
Și să trudim pe-al Lui Ogor.

Ne-am atașat, plenar, de El
(De Prunc, de Împărat, de Mire)
Că a venit în Israel
Să-L reprezinte pe Acel
Ce-a pregătit o moștenire
La cel mai ridicat nivel.

Azi celebrăm o întrupare
(Și-i unica în Univers)
Avem răspuns la întrebare:
El ne-a făcut o cercetare
Și-L vom cinsti prin cânt și vers
Și azi și-n viața viitoare.

George Cornici