Eroii Mielului

. Cu bucuria mântuiri Tale
Prin harul Sfânt ce Tu ne-ai daruit
Venim naintea ta o bun Părinte
Să îți aducem prinosul dorit

Noi n-avem daruri scumpe ca şi magii
Şi nici comori din aur şi rubin
Dar iţi aducem inimile noastre
În fața Ta Părinte scump divin

Şi vrem ca în întreaga închinare
Şi tot ce facem azi în casa Ta
Să fie doar spre slava şi onoarea
A Celui ce a murit pe golgota

Comori şi bogății din lumea-ntreagă
N-ar fi putut plăti întregul preț
Dar a venit Mesia, Prințul Slavei
Şi ne-a scăpat de orişice dispreț

Ne-a pus pe stânca Mântuirii Sale
Ne-a pus pe buze laudele noi
Şi într-o zi ne va lua în Slavă
De vom lupta aici ca buni eroi

Ne cheamă azi Hristos la lupta Sfântă
Ce El purtase cândva la calvar
În curăţie sfântă şi răbdare
A pus un zid, şi răului hotar

Şi vrea ca toți ostaşii lui cei vrednici
Ce au fost chemați la marele război
Să lupte drept purtând pe frunte semnul
„Ai Mielului biruitori eroi”

Şi într-o zi în marea dimineață
Biruitorii Mielului ce-au câştigat
Se vor uni în sfântă adorare
Laudând pe Mielul cel Glorificat.

Ion Popescu 

Reclame

Învață-mă Isus că dragostea e aur

Învață-mă Isus că dragostea e aur
Învață-mă Isus să știu cum să iubesc
E o bogăție sfântă, un minunat tezaur
Înțelepcine dă-mi, să știu s-o prețuiesc
Deschide-mi ochii minții și inima-mi deschide
Să înțeleg Cuvântul pe care mi L-ai dat
Să văd lumina Ta, să Te slujesc pe Tine
Căci Tu ești Domnul meu, cel bun și minunat!
Adu purificare în trupu-mi păcătos
Mă curățește Doamne și dă-mi puteri sporite
Să Te urmez pe cale pe Tine bun Hristos
Și lucrurile vieții să-mi fie rostuite.
Învața-mă s-ăndur și EUL meu să-l las
La cârma vieții mele să fii Tu, Domn iubit
Să Te slăvesc de-a pururi, să-Ți cânt cu al meu glas
Și glorie să-Ți dau căci Tu m-ai mântuit.
O Doamne, a Ta iubire mi-aduce mângâiere
Și am curaj să lupt cu cel viclean și rău
Chiar de-s în suferință alină a mea durere
Căci Tu ești cel puternic, esti mare Dumnezeu
Căci Tu ești unul singur și toate Le-ai creat
Mulțimi de galaxii, planete, mii de stele
Iar Universu-ntreg în față-Ți stă plecat
Glorificat prin toate, căci slavă Îți dau ele!
Invață-mă să fiu așa cum Tu dorești
Putere dă-mi O Doamne în toate să răzbesc
Chiar viața Ți-o voi da, s-o iei dacă voiești
Căci orice ar fi de acum, pe Tine Te slujesc
E aur pur, curat, iubirea pe pământ
E tot ce Tu dorești Isus ca să avem
Lumină, înțelepciune, credință Tată sfânt
Și-a Ta Împărăție, ajungem s-o vedem.

Florenta Sarmasan

Rugăciunea în Duhul

1 Corinteni 14/2

„În adevăr, cine vorbeşte  în altă limbă nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu, căci nimeni nu-l înţelege şi, cu duhul, el spune taine.”

Haina nopții e  presărată cu stele,
Licurici argintii, minunate mărgele,
În noaptea adâncă, suspină și un nai,
Un cântec tainic, duios, înalță spre rai.

Deschid fereastra sufletului în noapte,
Îmi ridic ochii spre înălțimi albastre,
Ce zice naiul, fără cuvinte, duios,
În ceruri, va înțelege Domnul Cristos!

Și  cântecul meu se înalță ca un fum,
Duhuri leșină pe al rugăciunii drum,
Nimeni nu înțelege acest cânt senin,
Decât Domnul ce șede pe tronul divin.

Legat sunt de ceruri  cu fire de aur,
Legat sunt pe veci  de al Cerului Faur,
Eu nu am cuvinte și nu știu să cânt,
Dar cântă, la nai, Porumbelul cel Sfânt.

Se crapă de ziuă, grădina -i  în floare,
De iubire, cântă o privighetoare,
Ploaie târzie și flacără de foc sfânt;
Domnul a răspuns la al duhului meu cânt!

Arancutean Eliza 

Ma-nchin doar Tie, La picioarele-Ti cad -(traducere)

Prin lumea asta cautam placerea
Zacea ascunsa in praf in drum
Argint si aur am vrut in viata
Azi pe genunchi vad ca toate-s scrum.

Deci, …Ma-nchin doar Tie, La-piciorele-Ti cad
Paharul Tau plin este ce-mi doresc
Caci nu e altul la fel ca Tine
Oh, scump Isuse pe Tin’ te iubesc!

Averi si ranguri, mi-au fost promise
‘nainte-mi doar sa le ating
Sunt destramate atatea vise…
Singur in noapte stau si plang.

Totu-i pustiu, doar umbre moarte
Promisiuni multe, goale si seci
Doar Tu Isuse esti a mea “parte”
Esti Adevarul si Viata-n Veci!

Marius Alexandru (traducere libera a cantarii “I’ll worship only at the feet of Jesus”)

I went to visit the shrine of plenty,
But found it stores all filled with dust,
I bowed at alters of gold and silver,
But as I knelt there they turned to rust.

So, I’ll worship only at the feet of Jesus,
His cup alone, my holy grail,
There’ll be no other gods before Him,
Just Jesus only will never fail.

The call of fortune made me a pilgrim,
To journey to things promised us,
But as I climbed the promise faded,
And wind blew lonely all through the night.

So, I’ll worship only at the feet of Jesus,
His cup alone, my holy grail,
There’ll be no other gods before Him,
Just Jesus only will never fail.

Just desert dust and empty shadows,
All promises that turned to lies,
The gods of earth failed and betrayed me,
You alone are truth and life.

Alexandru Marius 

Poarta de Aur a inimii

„Porți, ridicați-vă capetele ! Ridicați-le porți veșnice, ca să intre Împăratul Slavei!”
Psalmul 24/9

Ierusalime, Ierusalime iubit !
Regele Isus, azi, la tine a venit,
-Inima mea, inima mea cea iubită,
A-L primi pe Isus esti tu pregătită?

El, Raza albă de soare din Răsărit,
Isus, pe Poarta de Aur s-a ivit;
-Inima mea, deschide Poarta de Aur!
Să intre pe ea al Lumii Mare Faur!

Isus intră blând şi smerit în Ierusalim,
Ca un Rege şi Fiu al Tatălui  divin;
-Inima mea, priveşte şi tu spre Isus,
Fii blândă şi smerită ca şi Cel de Sus !

Osana ! Osana ! poporul întreg striga,
Ramuri de finic la picioare-I aşternea;
-Inimă ! Cine e pentru tine Isus?
Un simplu proroc sau Fiul Celui de Sus?

N-ai tu ramuri  verzi, minunate  de finic,
Să aşterni la picioarele Celui Veşnic,
Tu ai  perle   albe  în ochi şi mult  suspin,
Ai cuvântul ”Indurare” şi ”Amin!”

Inchinare, Isus, încă mai primeşte,
Pe ramuri de finic, El încă păşeşte,
Poarta e deschisă, şi odaia de sus,
-Fii binevenit, slăvit Rege Isus !

Arancutean Eliza

Eu ştiu, eu sunt salvat !

Eu ştiu că, sunt salvat
Eu ştiu că, n-am meritat
Nici prin minte, fapte bune
Şi omeneasca înţelepciune

Nu cu jertfe, de viţei şi miei
Nici prin daruri, n-au temei
Nu cu aur, nici argint
Am întrat în legămînt.

Sunt, salvat eu prin iubire
Prin Isus, cu a Lui putere
Salvat prin sîinge preacurat
La Golgota, pe cruce revărsat.

Da, eu ştiu că, sunt salvat
Şi  chiar dacă, leul e agitat
Iar Legea, sentinţă a înaintat
Isus de mine s-a îndurat.

Iar cînd, negura de necredinţă
Mai aduce aminte de sentinţă
O spun eu iarăşi respicat
Eu nu mă tem, eu sunt salvat.

Buncrestin

 

Ieslea, crucea si mormantul

Hristos a venit într-o iesle
Cu blândele vite în grajd
De-acolo din slăvi infinite
De aur ceresc și topaz..

Hristos a murit pe o cruce
El, Mielul cel nevinovat
Știind că prin jertfă aduce
La Tatăl în cer, rod bogat.

Hristos a-nviat cu mărire
Ieșind glorios din mormânt
Ca-n El să avem mântuire
Și viață pe plaiul cel sfânt.

Pe-acolo trecut-a iubirea
Cuvântul divin, Creator
Sublimă Îi fu dăruirea
Ca eu să ajung în splendori.

Rămas-au în urmă dar, toate:
Isus, e la Tatăl în cer
Pe străzile de aur curate
Așteaptă și sufletul meu.

Acesta e țelul iubirii:
Viață eternă în dar
Și ziua de dor a răpirii
Miresei, la sfântul Altar!

Emanuel Hasan

Adevăr și frumusețe

Intr-o noapte de Mai
cu mii de caleşti în alai,
cu cai de lumină,
într-o noapte senină
plină de zâmbet, de farmec şi tihnă,
cu bolta împodobită ca o magnifică, uriaşă tipsie,
scăldată în raze  – zglobiu evantai -,
din luna alb-argintie,
tivită cu stele
(podoabe şi uşoare şi grele)
m-am apucat să număr toate luminile de pe cer
să le înscriu numărul
în cartea mea de poezie.
Citisem vrăjit în cărţi de astronomie
despre constelaţii,
trăind toate în armonie
şi-n bune relaţii.
(Despre:
Ursa Minor şi Major
Canis Major şi Minor
Draco şi Virgo
Andromeda, Aquarius
Cancer şi Taurus
Orion
Leo
Capricorn
Scorpio
Sculptor şi Hydra
Phoenix, Hercules şi Libra
Pegasus, Casiopeia
Gemini, Pisces, Althea…)

Cu o voinţă de fier
crezându-mă agil,
cu-n smoc de ştiinţă în creier
şi fler
a trebuit să constat
consternat
că nu le pot afla orarul
nici codul
nici cifra.
Doar Dumnezeu, Făurarul,
Cel ce le-a creat
pictând cu ele cerul
le ştie numărul şi misterul…

Într-o dimineaţă senină,
frumoasă ca o regină,
cu soarele mare cât o roată de car
încununat cu raze de aur
şi har,
curios am ieşit în grădină
s-adun un snop de lumină –
trofeu, medalie, laur.
Am ieşit, ca cel din poveste,
cu secera
cu câlţul de cânepă
şi ciubărul,
dorind să fac lumină în sufletul meu,
flămând ca un leu.
N-am reuşit nici măcar o rază,
un strop
s-adun în a inimii vază.
Adevărul, răspunsul la aventură,
l-am aflat în Scriptură:
Adevărul,
Lumina
sunt Dumnezeu…

Într-o zi
citeam Cuvântul.
În sufletul gol
mărşăluia noaptea şi vântul.
Eram acru ca mărul
căutând însetat
Adevărul.
Atunci am găsit în mine puzderie
de godaci:
lucruri murdare
fructe amare
mizerie…
Puteai umple cu ele
milioane de saci!
Pe genunchi am cerut Domnului să mă ierte
să mă curăţească
să mă-nţelepţească
şi să mă sfinţească.
El, în loc să mă certe,
a şters din inima mea toată vina
tot păcatul
El, Împăratul,
Lumina.
În locul negrelor ceţe,
zdrobind fala şi eul
pe cerul vieţii mi-a-ntins curcubeul
creând noi constelaţii
de adevăr
de lumină
şi frumuseţe.
În universul meu
pe-ntinsele spaţii
acum e-o nouă lărgime
lungime
adâncime
şi înălţime
E Dumnezeu!

Nicholas Dinu

Iubind azurul

Iubind azurul la margini de soare
Aduc în suflet înalta culoare,
Ochiul îl fac un penel de aur
Şi-ncerc să pictez al slavei tezaur.
Privirea se duce,pătrunde-n lumină
Dorind să îi prindă a ei rădăcină,
Strălucirea însă e aşa măreaţă
Că soarele pare o pată de ceaţă.
Iar ochiul meu slab începe să plângă
Cu lacrima grea penelul să-l frângă.

Iubind azurul dorinţa mă saltă,
Mă face să zbor la a slavei poartă,
Cu aripi de gând ce mă tot înalţă
Să ajung lumina care îmi dă viaţă.
Dar a slavei poartă nimic n-o cuprinde
Şi gându-mi prea slab n-o poate deschide.
Eu rămân stingher la margini de soare
Privind doar azurul cu-nalta culoare.

Îmi ascut urechea şi-o pun să asculte
Coruri îngereşti,ca să o încânte,
Muzica divină cântând veşnicia
S-aprindă şi-n mine, din slavă făclia.
Dar urechea mea este mult prea surdă
Să prindă cântarea eternă şi blândă,
Pentru al ei vers închis este sulul,
Eu rămân mâhnit doar iubind azurul.

Frumosul din slavă doresc să îl laud,
De el să mă bucur,mai mult să îl caut,
Norii să nu fie,în suflet nici unul
Pe cerul înalt să stea pur azurul.
Dar ochiul,urechea îmi sunt aşa slabe,
Aripa de gând şi ea frântă cade,
În dorinţa lor azur să străbată
Să deschidă-n slavă o frumoasă poartă.

Stanculesc M.