„El este Tatal meu”

Text: Matei 6:9-15                                    

Iată dar cum trebuie să vă rugaţi: Tatăl nostru care eşti in ceruril Sfinţească-se numele Tău…„Matei 6:9

Se spune că unul din împăraţii romani conducea o paradă pe străzile capitalei imperiului, sărbătorind o victorie. Soldaţii legiunilor imperiale, înalţi şi puternici, erau înşiraţi de-a lungul rutei, ţinand mulţimile entuziasmate. Într-un anumit loc, de-a lungul drumului, era o platformă pe care stătea familia imperială. In momentul cand cezarul s-a apropiat, fiul său cel mai mic, un băieţel de caţiva anişori, a sărit jos de pe platformă şi a zbughit-o prin mulţime încercand să ajungă la el. „Nu poţi face aşa ceva”, a spus unul din soldaţii de gardă care l-a înşfăcat pe copil. „Nu ştii cine este în carul de luptă? Este chiar cezarul!” Copilul i-a răspuns repede: „Poate că el e cezarul tău, dar el e tatăl meu!”


Toţi credincioşii se pot apropia de Dumnezeu cu aceeaşi încredere şi intimitate. De fapt, creştinii sunt singurii oameni care au dreptul să I se adreseze lui Dumnezeu ca Tată. Deşi toţi oamenii îşi au viaţa din El şi sunt creaturile Sale (Fapte 17:29), ei nu pot să-L numească Dumnezeu Tată pană ce nu sunt născuţi din nou şi devin astfel membrii familiei Sale prin credinţa în Cristos (Galateni 3:26). Totuşi, nu trebuie să devenim prea familiali cu Dumnezeu. Ideea că El este un tătic cosmic uriaş care trage cu ochiul atunci cand păcătuim, este un sacrilegiu. Dumnezeu este sfant, atotputernic şi atotştiutor. Dragostea noastră pentru El trebuie să fie exprimată de fiecare dată cu reverenţă şi respect. Data viitoare cand te vei ruga, linişteşte-ţi inima cu minunatul gand că vii în prezenţa Dumnezeului atotputernic şi poţi spune: „Eşti Tatăl meu.”

La Tronul Alb se strang sfielnic
Voivozi de foc din Empireu,
Şi heruvimii vin cucernic,
Slăvind Eternul Vistiernic.
Şi-acest Stăpan Atotputernic
E Tatăl meu! ” – C. Ioanid

Nu poţi să-L numeşti pe Dumnezeu Tatăl tău, pană nu-L numeşti pe Cristos Mantuitorul tău

Painea zilnica

Ce vrei să facă Domnul pentru tine?

„Doamne, să-mi capăt vederea.” Luca 18:41

Există ceva în viaţa ta care nu numai că te tulbură pe tine, dar te face o sursă de tulburare şi pentru alţii? Dacă există, atunci este un lucru pe care nu-l poţi rezolva tu însuţi. „Cei ce mergeau înainte îl certau să tacă, dar el ţipa şi mai tare.” Insistă până când ajungi faţă în faţă cu Domnul însuşi; nu zeifica bunul simţ. Când Isus ne întreabă ce vrem sa facă pentru noi în privinţa lucrului incredibil cu care ne confruntăm, aminteşte-ţi că El nu lucrează pe căi obişnuite, ci în mod supranatural.Ia aminte cum Îl limităm pe Domnul prin faptul că ne amintim ce I-am permis să facă pentru noi în trecut.

„Întotdeauna am eşuat aici şi întotdeauna voi eşua”. De aceea nu cerem ceea ce dorim. „Este ridicol să-I cer lui Dumnezeu să facă aceasta.” Dacă este ceva imposibil, atunci e tocmai lucrul pe care trebuie să I-L cerem. Dacă nu e un lucru imposibil, nu este o tulburare reală. Dumnezeu va face ceea ce este absolut imposibil. Acest om şi-a primit vederea. Cel mai imposibil lucru pentru tine este să te identifici atât de mult cu Domnul, încât să nu rămână nimic din viaţa ta cea veche. El va face asta dacă-L vei ruga. Dar trebuie să ajungi până acolo încât să crezi că El este Atotputernic.

Credinţa nu se întemeiază pe ceea ce spune Isus, ci pe El Însuşi; dacă ne uităm numai la ce spune El, nu vom crede niciodată. O dată ce-L vedem pe Isus, El face lucrul imposibil într-un mod la fel de natural ca şi respiraţia. Agonia noastră provine din stupiditatea îndărătnică a inimii noastre. Noi nu vrem să credem, nu vrem să tăiem frânghia care ne ţine legaţi de ţărm, ci preferăm să ne îngrijorăm mai departe.

Oswald Chambers

Până unde ajunge harul atotputernic

“Totuşi numărul copiilor lui Israel va fi ca nisipul mării care nu se poate nici măsura, nici număra; şi de unde li se zicea: “Nu sunteţi poporul Meu”, li se va zice: “Copiii Dumnezeului celui viu!”Osea 1.10″ (Numai harul lui Dumnezeu poate să facă din nişte străini, fii; şi Domnul îşi descoperă aici planul Său, de a lucra astfel cu sufletele răzvrătite, ca să le facă să cunoască mărimea Sa. Prea iubiţi cititori, aceasta a făcut-o Domnul şi cu mine: şi El este acelaşi şi pentru voi. De aceea să ne împreunăm mâinile şi inimile pentru a lăuda măreţul Său Nume.)

Unii dintre noi eram aşa de departe de Dumnezeu, încât ni s-ar fi potrivit foarte bine Cuvântul Său care spune: “Voi nu sunteţi poporul Meu”. În adunare, ca şi acasă, când citeam Biblia, glasul Duhului Sfânt vorbea cugetului nostru: “Voi nu sunteţi poporul Meu”! aducând astfel asupra noastră o osândă tristă dar dreaptă. Dar acum, în aceleaşi locuri, acelaşi Duh şi aceeaşi Biblie ne spune: “Voi sunteţi copiii Dumnezeului celui viu”. Cum am putea să-I mulţumim îndeajuns? Nu-i aşa că este minunat? Aceasta ne dă nădejde şi pentru alţii, căci cine rămâne neatins de acest har atotputernic? Şi cum am putea să deznădăjduim pentru cineva când Domnul a lucrat în noi înşine o schimbare aşa de minunată?

Acela care a împlinit în noi această mare făgăduinţă, le va împlini şi pe celelalte. Înainte deci, cu încredere şi dragoste fierbinte pentru El.

Charles Spurgeon

Cel mai sigur loc

“Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.” (Ioan 10.28)

Noi credem în siguranţa veşnică a celor sfinţi. Întâi, pentru că ei sunt ai lui Cristos şi El niciodată nu îşi va părăsi oile pe care Şi le-a cumpărat cu sângele Său şi le-a primit de la Tatăl Său.

Apoi, pentru că El este Cel ce dă viaţa veşnică şi, dacă ea este veşnică, şi siguranţa lor este veşnică şi ei nu pot sfârşi în iad, ci în cer, la Dumnezeu. Dacă viaţa spirituală s-ar putea stinge, desigur că ea n-ar mai fi viaţă veşnică, ci viaţă vremelnică. Dar Domnul vorbeşte despre viaţa veşnică şi aceasta de fapt exclude posibilitatea ca ea să aibă un sfârşit.

Observaţi apoi că Domnul în mod expres spune: “în veac nu vor pieri”. Atâta timp cât cuvintele au un înţeles, aceste cuvinte ale Domnului Isus îi asigură pe cei credincioşi că nu vor pieri. Cea mai încăpăţânată necredinţă nu poate forţa înţelesul acestei afirmaţii a Domnului.

Apoi, pentru a nu lăsa vreo îndoială, El declară că cei ai Săi sunt în mâna Sa, din care nici un vrăjmaş nu-i va putea smulge. Desigur, acesta este un lucru care nu este cu putinţă nici căpeteniei iadului. Suntem în cea mai mare siguranţă, fiind în mâna unui Mântuitor atotputernic.

Partea noastră este să dăm la o parte orice teamă firească şi orice încredere în noi înşine, şi să rămânem plini de pace, ascunşi în mâna Răscumpărătorului nostru.

Charles Spurgeon

Până unde ajunge harul atotputernic

“Totuşi numărul copiilor lui Israel va fi ca nisipul mării care nu se poate nici măsura, nici număra; şi de unde li se zicea: “Nu sunteţi poporul Meu”, li se va zice: “Copiii Dumnezeului celui viu!”Osea 1.10″

(Numai harul lui Dumnezeu poate să facă din nişte străini, fii; şi Domnul îşi descoperă aici planul Său, de a lucra astfel cu sufletele răzvrătite, ca să le facă să cunoască mărimea Sa. Prea iubiţi cititori, aceasta a făcut-o Domnul şi cu mine: şi El este acelaşi şi pentru voi. De aceea să ne împreunăm mâinile şi inimile pentru a lăuda măreţul Său Nume.)

Unii dintre noi eram aşa de departe de Dumnezeu, încât ni s-ar fi potrivit foarte bine Cuvântul Său care spune: “Voi nu sunteţi poporul Meu”. În adunare, ca şi acasă, când citeam Biblia, glasul Duhului Sfânt vorbea cugetului nostru: “Voi nu sunteţi poporul Meu”! aducând astfel asupra noastră o osândă tristă dar dreaptă. Dar acum, în aceleaşi locuri, acelaşi Duh şi aceeaşi Biblie ne spune: “Voi sunteţi copiii Dumnezeului celui viu”. Cum am putea să-I mulţumim îndeajuns? Nu-i aşa că este minunat? Aceasta ne dă nădejde şi pentru alţii, căci cine rămâne neatins de acest har atotputernic? Şi cum am putea să deznădăjduim pentru cineva când Domnul a lucrat în noi înşine o schimbare aşa de minunată?

Acela care a împlinit în noi această mare făgăduinţă, le va împlini şi pe celelalte. Înainte deci, cu încredere şi dragoste fierbinte pentru El.

Charles Spurgeon

Încredere

“Iată, Domnul Dumnezeu mă va ajuta.” (Isaia 50.9)

În această prorocie avem cuvintele privitoare la Mesia în ziua când El S-a făcut ascultător până la moarte, când El Şi-a dat spinarea ca să fie biciuită şi obrajii să fie pălmuiţi şi scuipaţi. El Se încrede în ajutorul lui Dumnezeu şi aşteaptă totul de la Dumnezeu.

Suflete al meu, necazurile tale sunt ca nişte fire de praf de pe talerele unui cântar, faţă de necazurile şi chinurile Mântuitorului. Nu crezi tu că Domnul te va ajuta? Domnul era într-o situaţie deosebită, căci El luase locul păcătoşilor şi Se dăduse de bunăvoie ca să Se jertfească în locul lor şi de aceea Tatăl Său îl părăsise şi El Se simţea despărţit de Tatăl. Ţie nu ţi se poate întâmpla aşa ceva; tu n-ai nevoie să strigi: “Pentru ce m-ai părăsit?” Mântuitorul tău S-a sprijinit pe Dumnezeu chiar atunci când era părăsit. Şi tu nu poţi face la fel? El a murit pentru tine, aşa că este cu neputinţă ca tu să fii lăsat singur, să fii părăsit; îndrăzneşte.

În ziua când eşti trudit şi încercat, strigă: “Domnul mă va ajuta”. Mergi înainte cu îndrăzneală. Fă-ţi faţa ca o cremene şi hotărât că nici slăbiciunea, nici timiditatea nu se vor apropia de tine. Dacă Domnul te ajută, cine te va împiedica din mers? Dacă tu eşti sigur de ajutorul Lui atotputernic, ce va fi prea greu pentru tine? Începe deci ziua cu bucurie şi nici o umbră de îndoială nu se va vârî între tine şi Soarele neprihănirii.

Charles Spurgeon

Mare este Dumnezeu

M-am urcat pe-un vârf de munte şi-am privit de-acolo-n jos,
Am văzut la poale omul, mic, plăpând, neputincios.
Şi mi-am ridicat privirea către Creatorul meu
Lăudând a Sa lucrare. MARE ESTE DUMNEZEU!

Cum să nu Te laud Doamne, pentru harul revărsat?
Pentru dragostea măreaţă ce-n Isus Ţi-ai arătat?
Pentru mântuirea dată ce-am primit în dar şi eu,
Nici nu pot găsi cuvinte. MARE ESTE DUMNEZEU!

Când s-a ridicat la luptă cel ce este-n coasta mea,
Şi-am strigat cu disperare:”Doamne, Tu nu mă lăsa!”
Doar atunci am văzut bine cât de mic şi slab sunt eu,
Când El m-a scăpat de toate. MARE ESTE DUMNEZEU!

După ce-am învins ispita ce în faţă îmi stătea,
După ce trecut-a valul şi în zare se pierdea,
Am văzut că numai Domnul a purtat tot ce-a fost greu,
Cu-al Său braţ atotputernic. MARE ESTE DUMNEZEU!

Fraţilor, la fel ca Pavel, n-am cu ce mă lăuda,
Sunt cu slăbiciuni în carne, şi nădejde-n mâna Sa.
Iar de astăzi îi dau slavă, nu gândiţi că tare-s eu,
Tare-I Cel ce mă susţine! MARE ESTE DUMNEZEU!

Să rămân pe Calea sfântă, să rămân în Harul Său,
Şi să laud al Său Nume, asta aş dori mereu.
Lepădând întreaga fire, răstignind tot ce-a fost eu,
Şi să fiu un glas ce strigă: MARE ESTE DUMNEZEU!

Slava Lui I se cuvine; Lui Hristos şi Dumnezeu,
Şi aceasta-ntotdeauna fie în poporul Său!
Hai să-L lăudăm cu toţii, nu vă temeţi c-ar fi greu,
Şi cu toţi în cor să spunem:”MARE ESTE DUMNEZEU!”

Sandy