Chemarea la renunţare

“Doamne, Te voi urma oriunde vei merge.” Luca 9:57

Atitudinea Domnului faţă de acest om a fost una generatoare de o mare deznădejde, pentru că El “ştia ce este în om”. Noi am fi spus: “Nu-mi pot imagina de ce a pierdut şansa de a-l câştiga pe acel om! Să abordeze acea atitudine rece care l-a îngheţat şi l-a făcut să plece înapoi descurajat!” Nu-ţi cere niciodată scuze pentru Domnul.

Cuvintele Domnului rănesc şi ofensează până când nu mai rămâne nimic de rănit şi ofensat. Isus Cristos nu are nici o îngăduinţă faţă de lucrurile care, în final, îl vor ruina pe cel care intră în slujba Lui Dumnezeu. Răspunsurile Domnului nostru nu se bazează pe capricii, ci pe cunoaşterea lăuntrului omului. Dacă Duhul Lui Dumnezeu îţi aduce în minte un cuvânt al Domnului care te răneşte, poţi fi sigur că există în tine un lucru pe care El vrea să-l rănească de moarte.Luca 9:58. Aceste cuvinte lovesc în miezul dorinţei de a-L sluji pe Isus Cristos pentru că-mi place.

Asprimea respingerii nu-mi lasă nimic decât pe Domnul, pe mine şi o speranţă disperată. “Lasă rodul însutit să apară sau să dispară, steaua ta călăuzitoare trebuie să fie relaţia pe care o ai cu Mine, şi Eu n-am nici un loc unde să-Mi odihnesc capul.”Luca 9:59. Acest om n-a vrut să-L dezamăgească pe Isus, dar nici să-l rănească pe tatăl său. Noi punem loialitatea naturală faţă de rude mai presus de loialitatea faţă de Isus Cristos, obligându-L pe Isus să ocupe ultimul loc. Atunci când te afli într-un conflict de loialitate, ascultă-L întotdeauna pe Isus Cristos, oricât te-ar costa. Luca 9:61. Cel care spune “Doamne, Te voi urma, dar…” este omul gata de plecare, dar care nu pleacă niciodată. Acest om a avut una sau două rezerve. Chemarea clară a Lui Isus Cristos nu mai lasă loc unui “La revedere”, pentru că “La revedere”, în felul în care este adesea folosit, nu este creştin, ci păgân. O dată ce auzi chemarea lui Dumnezeu, du-te şi nu te mai opri.

Oswald CHAMBERS

Sfinţire sau asprime faţă de Dumnezeu?

El… Se miră că nimeni nu mijloceşte.

Isaia 59:16

Motivul pentru care mulţi dintre noi încetăm să ne mai rugăm şi ne împietrim faţă de Dumnezeu este că avem numai un interes emoţional faţă de rugăciune. Sună frumos să spunem că ne rugăm; citim cărţi despre rugăciune, care ne spun că este bine să ne rugăm, că mintea noastră se linişteşte şi sufletul se înalţă atunci când ne rugăm: dar Isaia spune că Dumnezeu Se miră de aceste gânduri despre rugăciune. Închinarea şi mijlocirea trebuie să meargă mână în mână; nu e posibilă una fără cealaltă. Mijlocirea înseamnă a ajunge să avem gândul lui Cristos în legătură cu cel pentru care ne rugăm.

Deseori, în loc să ne închinăm lui Dumnezeu, noi facem afirmaţii despre cum funcţionează rugăciunea. Oare ne închinăm sau avem o dispută cu El zicând ..Dar, Doamne, nu văd cum vei proceda? Acesta este un semn sigur că nu ne închinăm Lui. Când îl pierdem din vedere pe Dumnezeu, devenim duri şi dogmatici. Azvârlim cererile noastre la tronul lui Dumnezeu şi-I dictăm ce vrem să facă. Nu ne închinăm lui Dumnezeu, nici nu încercăm să formăm în noi gândul lui Cristos.

Dacă suntem aspri faţă de Dumnezeu, vom deveni aspri şi faţă de oameni.Ne închinăm noi lui Dumnezeu în aşa fel, încât să ne ridicăm până la El, pentru a putea ajunge să înţelegem gândul Lui în legătură cu cei pentru care ne rugăm? Trăim noi într-o relaţie sfântă cu Dumnezeu sau suntem aspri şi dogmatici? “Dar nimeni nu mijloceşte cum trebuie.” Atunci fii tu însuţi acela, fii cel care se închină lui Dumnezeu şi trăieşte într-o relaţie sfântă cu El. Implică-te în lucrarea reală dc mijlocire şi nu uita că ea este cu adevărat o lucrare, o lucrare care necesită toată energia; dar este olucrare ce nu conţine nici o capcană. Predicarea Evangheliei are capcane, dar rugăciunea de mijlocire nu are.

Oswald Chambers

Sfinţire sau asprime faţă de Dumnezeu?

El… Se miră că nimeni nu mijloceşte.

Isaia 59:16

Motivul pentru care mulţi dintre noi încetăm să ne mai rugăm şi ne împietrim faţă de Dumnezeu este că avem numai un interes emoţional faţă de rugăciune. Sună frumos să spunem că ne rugăm; citim cărţi despre rugăciune, care ne spun că este bine să ne rugăm, că mintea noastră se linişteşte şi sufletul se înalţă atunci când ne rugăm: dar Isaia spune că Dumnezeu Se miră de aceste gânduri despre rugăciune. Închinarea şi mijlocirea trebuie să meargă mână în mână; nu e posibilă una fără cealaltă. Mijlocirea înseamnă a ajunge să avem gândul lui Cristos în legătură cu cel pentru care ne rugăm.

Deseori, în loc să ne închinăm lui Dumnezeu, noi facem afirmaţii despre cum funcţionează rugăciunea. Oare ne închinăm sau avem o dispută cu El zicând ..Dar, Doamne, nu văd cum vei proceda? Acesta este un semn sigur că nu ne închinăm Lui. Când îl pierdem din vedere pe Dumnezeu, devenim duri şi dogmatici. Azvârlim cererile noastre la tronul lui Dumnezeu şi-I dictăm ce vrem să facă. Nu ne închinăm lui Dumnezeu, nici nu încercăm să formăm în noi gândul lui Cristos.

Dacă suntem aspri faţă de Dumnezeu, vom deveni aspri şi faţă de oameni.Ne închinăm noi lui Dumnezeu în aşa fel, încât să ne ridicăm până la El, pentru a putea ajunge să înţelegem gândul Lui în legătură cu cei pentru care ne rugăm? Trăim noi într-o relaţie sfântă cu Dumnezeu sau suntem aspri şi dogmatici? “Dar nimeni nu mijloceşte cum trebuie.” Atunci fii tu însuţi acela, fii cel care se închină lui Dumnezeu şi trăieşte într-o relaţie sfântă cu El. Implică-te în lucrarea reală dc mijlocire şi nu uita că ea este cu adevărat o lucrare, o lucrare care necesită toată energia; dar este olucrare ce nu conţine nici o capcană. Predicarea Evangheliei are capcane, dar rugăciunea de mijlocire nu are.

Oswald Chambers

 

Cel cu un cuget delicat

“… şi voi judeca între oaie şi oaie.” (Ezechiel 34.22)

Adesea se văd oameni care, când sunt în situaţii prospere şi mulţumire sufletească, se arată neomenoşi faţă de cei slabi şi fără putere. Acesta este un păcat greu care produce mâhnire adâncă. Acest fel de a-i da la o parte cu umărul şi de a-i împinge cu coatele pe cei mici şi cu cusururi, îi întristează şi îi insultă în Adunare pe cei credincioşi. Domnul ia seama la această purtare trufaşă şi fără bunăvoinţă şi Se mânie, căci El îi iubeşte pe cei slabi şi le poartă de grijă.

Cititorule, eşti şi tu unul din cei dispreţuiţi? Eşti şi tu unul din acei întristaţi din Sion, din aceia care sunt întristaţi din pricina cugetului lor delicat? Fraţii tăi te judecă cu asprime? Nu lua în seamă şi nu întoarce priviri dispreţuitoare, nici nu-i da Ia o parte cu umărul. Lasă aceasta în mâna Domnului. El este Judecătorul. Pentru ce să ne amestecăm în treburile Sale? El va hotărî cu mai multă dreptate decât noi. El va judeca la vreme potrivită; să nu ne neliniştim ca să grăbim acel moment.

Asupritorul cu inima de piatră va tremura într-o zi. El poate nestingherit astăzi să se năpustească în mod grosolan asupra celor slabi, dar discursurile sale trufaşe sunt înregistrate şi el va trebui să dea socoteala de toate în faţa tribunalului Judecătorului cel Mare.

Răbdare deci suflete al meu! Răbdare! Domnul ştie suferinţa ta, Isus are milă de tine.

Charles Spurgeon