O pozitie mai buna

Text: Matei 10:16-26

Căci nu este nimic ascuns care să nu fie destăinuit, şi nimic tăinuit care nu va fi cunoscut.” Matei 10:26

Ce mangaiere este să ştii că nimic nu scapă ochiului Iui Dumnezeu! EI va face toate lucrurile drepte. Tratamentul incorect şi suferinţele pe care nu le meriţi din partea lumii, vor fi aduse într-o zi la lumină. Cei cărora li s-a făcut răul vor fi răzbunaţi – chiar dacă nu în această lume, cu siguranţă în cealaltă. Am învăţat aceste lucruri, pentru prima dată, de la mama. Cînd eram la începutul adolescenţei cineva mi-a furat bicicleta. Era greu de cumpărat o bicicletă în zilele acelea, cand banii nu ne prea intrau în casă. Eram distrus şi furios şi i-am exprimat mamei amărăciunea. Dar, ca de multe daţi pană atunci, înţelepciunea ei m-a ajutat din nou. „Dave, mi-a spus ea, în această situaţie eşti cu adevărat un biruitor. Este mult mai bine să fii unul care a pierdut o bicicletă decît cel care a furat o bicicletă. Gandeşte-te numai cu ce va trăi această fiinţă. Si ce-I va spune lui Dumnezeu la marea judecată?”

Am înţeles imediat argumentul ei şi m-am consolat.
Dar numai mai tarziu am priceput tot ce spusese mama şi ce era implicat în cuvintele ei. Ea avea credinţa în justiţia lui Dumnezeu. Ea ştia că în ciuda faptului că acea persoană o va duce bine furand în lumea aceasta, într-o zi va trebui să dea socoteală pentru păcatele ei în faţa lui Dumnezeu.
Simţi răni adanci în inima ta pentru relele pe care ţi le-au făcut alţii? Poate cineva pe care-l iubeşti şi în care ai încredere, te-a trădat. Poate ai suferit o mare pierdere, şi cel ce-a dat lovitura a dispărut cu obiectul tău de preţ. Gandeşte-te numai la poziţia celui ce-a săvarşit acest lucru rău. Deoarece Dumnezeu este drept şi va face ca toate lucrurile să fie corecte, tu eşti într-o poziţie mai bună!

Faptele rele şi păcatele firii     – D.J.D.
Ţinute-s adesea ascunse privirii.
Judecata va scoate totu-n lumină
Nimic n-a scăpat de privirea divină. ”         – D.J.D.

Secerişul judecăţii este sigur de îndată ce sămanţa păcatului este semănată

Painea zilnica

Roagă-te lui Dumnezeu în taină

“Ci tu, când te rogi, intră în odăița ta, închide usa şi roagă-te Tatălui tău care este în ascuns.” Matei 6:6

Ideea centrală în domeniul religiei este să-ţi aţinteşti privirea la Dumnezeu, nu la oameni. Să nu ai ca motivaţie dorinţa de a fi
cunoscut ca om al rugăciunii. Caută-ţi o “cămăruţă” în care să te rogi. închide uşa şi vorbeşte cu Dumnezeu în ascuns. Să nu ai o altă motivaţie decât aceea de a-L cunoaşte pe Tatăl tău din cer. Este imposibil să ai o viaţă de ucenic fără un timp anume de rugăciune in ascuns.

“Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe…” (v. 7).
Dumnezeu nu este niciodată impresionat de zelul nostru în rugăciune. El nu ne aude pentru că ne rugăm cu zel, ci numai pe baza Răscumparării. Rugăciunea nu înseamnă doar a primi lucruri de la Dumnezeu, aceasta este o formă elementară de rugăciune; rugăciunea înseamnă a ajunge într-o comuniune perfectă cu Dumnezeu. Dacă Fiul lui Dumnezeu a luat chip în noi prin regenerare, El va trece dincolo de gândirea noastră naturală şi ne va schimba atitudinea faţă de lucrurile pentru care ne rugăm.

“Cine cere capătă” (Matei 7:8). Noi rostim rugăciuni pioase în care voinţa noastră nu este implicată, iar după aceea spunem că Dumnezeu nu ne-a răspuns; de fapt, noi n-am cerut nimic. “Cereţi orice veţi vrea” (loan 15:7), a spus lsus. A cere înseamnă a ne implica voinţa. Ori de câte ori lsus a vorbit despre rugăciune, El a asemănat-o cu simplitatea măreaţă a unui copil; noi venim cu atitudinea noastră critică şi spunem: “Da, dar..,” lsus a spus: Cereţi. Dar să nu uităm că trebuie să-I cerem lui Dumnezeu lucruri care se potrivesc cu Dumnezeul pe care L-a revelat lsus Hristos.

Oswald CHAMBERS

Posibilitatea rugăciunii si lupta rugăciunii

“Când te rogi, intra în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău care este în ascuns.” Matei 6:6

Isus n-a spus: “Visează despre Tatăl tău care este în ascuns”, ci “roagă-te”Tatălui tău care este în ascuns”. Rugăciunea este un efort de voinţă. După ce am intrat în odăiţa noastră si am închis uşa, cel mai dificil lucru de făcut este să ne rugăm. Nu ne putem aduna mintea să funcţioneze în ordine şi primul conflict îl avem cu gândurile rătăcitoare. Marea bătălie în rugăciune este să învingem gândurile care ne distrag.

Trebuie să ne disciplinăm mintea şi să ne concentrăm asupra rugăciunii deliberate.Trebuie să avem un loc anume pentru rugăciune; cind ajungem acolo. începe această plagă a gândurilor rătăcitoare – Trebuie să fac cutare sau cutare lucru. “Încuie-ţi uşa.” Liniştea în ascuns înseamnă să închizi în mod deliberat uşa în faţa simţurilor şi să te gândeşti Ia Dumnezeu. El stă în ascuns şi ne vede din locul Său tainic; El nu ne vede aşa cum ne văd alţi oameni sau aşa cum ne vedem noi înşine

Când trăim în locul tainic, ne este imposibil să ne îndoim de Dumnezeu, ajungem mai siguri de El decât de orice altceva. Tatăl vostru, spune Isus, este în ascuns, şi nu în altă parte. Intră în locul tainic şi chiar în mijlocul situaţiilor cotidiene, îl vei descoperi întotdeauna pe Dumnezeu. Formează-ţi obiceiul să discuţi cu Dumnezeu despre orice. Dacă, din momentul când te trezeşti, nu înveţi să deschizi larg uşa vieţii tale şi să-L laşi pe Dumnezeu înăuntru, vei lucra toată ziua de pe o bază greşită; deschide insă uşa larg şi “roagă-te Tatălui tău care este în ascuns”, şi orice lucru pe care-l faci în public va fi marcat de prezenţa lui Dumnezeu.

Oswald CHAMBERS

A da fără a spune o şoaptă

“Ci tu, când faci milostenie, să nu ştie stingă ta ce face dreapta ta, pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.” (Matei 6.3-4)

Nu este făcută nici o făgăduinţă pentru aceia care fac milostenie pentru a fi văzuţi de oameni. Ei îşi au răsplata prin lauda semenilor lor şi nu pot nădăjdui să fie plătiţi de două ori.

Să facem milostenie în ascuns. A da adesea şi mult, să fie în viaţa ta un lucru atât de natural cum sunt prânzurile tale, aşa încât să nu poţi număra de câte ori ai făcut milostenia. Împlineşte acest îndemn fără a-ţi şopti ţie însuţi: “Ce darnic sunt!” Nu te răsplăti astfel; lasă această grijă în seama lui Dumnezeu, care vede, îşi aminteşte şi răsplăteşte. Ferice de omul milos, căci binefacerile sale necunoscute sunt pentru el un izvor nesecat de bucurie. Cum aş putea să am parte de el, decât lăsând să se reverse ceea ce pune Domnul ca milă şi iubire în sufletul meu?

De aici chiar, şi dincolo, Domnul însuşi va fi răsplătitorul aceluia care dă în ascuns. El îi va răsplăti la timpul potrivit şi în cel mai bun fel. Numai veşnicia ne va descoperi întinderea acestei făgăduinţe.

Charles Spurgeon

Povestea felinarului

Ascuns după confortul călduței inerții,
Înțepenit stătea la margine de drum,
Cu trupul ruginit de vremi și vijelii,
Un felinar murdar, cu ochii plini de fum.

„Am fost cândva lumină”, începe el umil.
„Și-am strălucit în noapte oricât mi-a fost de greu,
Dar azi, stau trist și singur, bezmetic și labil,
Căci am ales lumina cea fără Dumnezeu.

Din clipa-aceea sumbră când am ales să fiu
Lumină pentru lume, eu singur, fără Domnul,
N-am mai avut nimic din focu-acela viu
Care-aducea lumina- și am rămas cu fumul.

Azi iar te chem, o, Doamne- Tu ești Lumina vie,
Aprinzătorul veșnic ce-aprinzi orice altar!
Ah, vino! Căci mi-e lampa uscată și pustie;
Și fă te rog din mine un strașnic felinar.”

………

Un foc din Cer coboară și-aprinde-un felinar,
Temeinic curățind tot praful de rugină…
Ce minunat lucește întreaga stradă iar-
Și trecătorii lumii primesc voioși Lumină…

Lidia Maria Bărbînţă

Răsplata dumnezeiască

“Cel ce udă pe alţii, va fi udat şi el.” (Proverbe 11.25)

Dacă iau seama şi sunt atent la nevoile altora, şi Dumnezeu va fi cu luare aminte la ale mele, pentru a mă răsplăti. Dacă îl voi cinsti pe sărac şi Dumnezeu mă va cinsti. Dacă mă voi ocupa de copilaşi, mă va socoti ca pe un copil al Său şi se va ocupa de mine. Dacă voi păstori turma Sa şi El mă va păstori. Dacă voi uda grădina Sa, va face şi El din inima mea o grădină udată. Aceasta este chiar făgăduinţa lui Dumnezeu, şi rămâne ca eu să împlinesc condiţia ce mi se cere, pentru a îndrăzni să aştept împlinirea ei.

Este de mare folos pentru mine să nu mă mai vait de suferinţele mele, de încercările mele, de slăbiciunea mea, încetând să mă ocup de mine însumi şi – din dragoste pentru Domnul – să încep să mă ocup de sufletul celor din jurul meu. Apa din lacul meu scăzuse mult, nici o ploaie nu venise să-l umple iar. Văzând cum grădina mea se usca din cauza secetei, deschisei într-o zi zăgazul şi lăsai să vină apă, pentru a uda plantele care se ofileau. Dar, o minune, un izvor ascuns şi necunoscut de mine până atunci ţâşni de la fund, aşa că bazinul ce pe altă deschizătură se golea, udând grădina, se umplea din nou. Atâta timp cât apa rămăsese stătătoare, izvorul era ca sigilat; dar, de îndată ce se scurgea, se umplea din nou. Frate, soră, de îndată ce tu vei voi să uzi viaţa altora, Domnul se va gândi la tine şi-ţi va da o apă proaspătă şi răcoritoare.

Charles Spurgeon