Vorbește Doamne!

Vorbește Doamne! Acum!
Că robul tău ascultă,
Spune-mi Tu ce-i rău și bun,
Cu voia Ta mă confruntă.

Vorbește Doamne! Te ascult!
Îmi plac a Tale povețe,
Vreau să Te slujesc mai mult
Și Duhul Tău vreau să mă învețe.

Vorbește Doamne! Că eu tac,
Doar te ascult ca să înțeleg,
Ce vrei Tu ca eu sa fac
Și unde trebuie sa merg.

Vorbește Doamne! Nu tăcea!
Vreau sa aud șoptirea,
Atunci când îți aud vorbirea,
Nu mă mai atrage firea.

Vorbește Doamne! Noaptea-n somn,
Ca la Samuel odată,
Eu te ascult, Stăpâne, Domn
Și o să împlinesc îndată.

Bujorean Victor.

24 Iunie

Pe când spunea Isus aceste vorbe, o femeie din norod a ridicat glasul și a spus: „Ferice de pântecele care te-a purtat, şi de ţâţele pe care le-ai supt!” Şi El a răspuns; „Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul luii Dumnezeu, şi-l păzesc!” Luca 11:27-28

Unii îşi imaginează că mama Domnului nostru a avut parte de mari privilegii, fiindcă îşi închipuie că ea a avut ocazia să privească în inima Lui într-un mod în care noi nu putem. S-ar putea să fie unele motive demne de încredere în această părere, dar nu prea multe. Noi nu ştim dacă Maria a cunoscut mai multe decât alţii. Ea a păstrat în suflet tot ce ştia dar nu am citit nicăieri în Biblie că ar fi fost mai instruită decât ceilalţi ucenici ai lui Christos.

Şi noi putem descoperi tot ce ştia ea. Te miri să auzi acest lucru? Iată textul care mă sprijină: „prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El, şi legământul făcut cu El le dă învăţătură” (Psalmi 25:14). Aminteşte-ţi cuvintele învăţătorului: „nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu ştie ce face stăpânul său, ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu” (loan 15:15).

Descoperitorul divin nu ne ascunde nimic din ceea ce ar fi în folosul nostru. Propria Sa asigurarea este „daca nu ar fi aşa, v-aş fi spus” (loan 14:2). Nu ţi s-a arătat astăzi ţie aşa cum nu se arată lumii? Chiar aşa este; de aceea, nu vom striga în neştiinţă , ferice de pântecele care te-a purtat” ci II vom binecuvânta pe Dumnezeu fiindcă, în primul rând, auzind Cuvântul şi păstrându-l, avem o părtăşie la fel de adevărată cu Mântuitorul ca şi fecioara Maria, şi în al doilea rând, fiindcă avem parte de secretele pe care se presupune că le-a obţinut Maria. Ferice de sufletul atât de privilegiat!

Meditaţii C. H. Spurgeon

Oameni grijulii

5 decembrie

Text: Ioan 11:17-37

Isus, cand a vazut-o plangand… S-a infiorat in duhul Lui si
S-a tulburat.” Ioan 11:33

Cei care sufera, care trec prin necazuri si care sunt deosebit de
dezamagiti sunt incurajati cand simt ca exista cineva caruia sa-i
pese foarte mult de ei.

Recent am asistat la o scena cand un doctor tanar a adus unei
femei si fiicelor ei vestea ca sotul ei, respectiv tatal lor, nu mai
putea fi ajutat pe cale medicala. El a dat dovada de atata delicatete
si compasiune incat familia a fost mangaiata si intarita, cu toate ca
el le-a adus o veste trista.

Isus a facut dovada unui si mai mare interes fata de oameni.
Exista un motiv pentru care imi place intamplarea ce vorbeste
despre felul in care a reactionat El in fata mortii prietenului Sau
Lazar. Citim ca atunci cand El a vazut-o pe Maria si pe Marta
plangand impreuna cu iudeii care erau cu ele, „S-a infiorat in duhul
Lui si S-a tulburat”. Apoi citim ca „Isus plangea”. Acest lucru ne
arata ca inainte de a-l chema pe Lazar din mormant, Lui ii pasa
intr-adevar de cei iubiti care plangeau. Putem fi siguri ca Lui Ii pasa
si de noi cand trecem prin intristari si durere.

Desigur, noi nu avem puterea de a invia mortii, pe care a
avut-o Isus, dar putem sa manifestam interes fata de oameni.
Putem fi interesati de problemele lor atat de mult, incat sa ne rugam
pentru ranile si intristarile lor. Sau sa le trimitem o ilustrata sau o
scrisoare. Putem sa le facem o vizita daca este posibil. Putem sa le
oferim ajutor, daca au nevoie de ajutor si daca noi insine dispunem
de posibilitati.

Adevaratii urmati ai lui Isus sunt oameni carora le pasa de
semenii lor.- H.V.L.

O inima ce-i pasa, urechea ce asculta,

Un cuvant gandit si bun, o lacrima tacuta,

Vor ridica povara de pe umerii zdrobiti

Ai celor ce prin viata sunt calatori truditi.” -D.J.D.

Unui crestin ii va pasa de o lume disperata.

Painea zilnica

Să te asculte Domnul !

Să te asculte Domnul dimineața!
Când pe genunchi în rugă te cobori
Iubirea Lui să-ți lumineze fața
Și înc-o zi să-ți ocrotească viața
Să te asculte Domnul dimineața
Din Sfântul Său locaș mai sus de nori.

Să te asculte Domnul la amiază!
Când te gândești la El pentr-un moment
Chiar dacă munca se accentuează
Iar valul de probleme nu-ncetează
Să te asculte Domnul la amiază
Și-n duhul tău să-L simți mereu prezent.

Să te asculte Domnul pe-nserate!
Cand vii după un timp istovitor
Să-I mulțumești de Har și bunătate
Că te-a trecut cu bine peste toate
Să te asculte Domnul pe-nserate
Simțindu-I pe deplin al Său fior.

Să te asculte Domnu-n toi de noapte!
Când te ridici din pat ca să-I vorbești
Cerându-I Tatălui Ceresc în șoapte
Să-Ți ierte multe gânduri, vorbe, fapte. . .
Să te asculte Domnu-n toi de noapte
Și-al Lui dorit răspuns tu să-l primești.

Să te asculte Domnul totdeauna!
În orice zi, oriunde ai fi dus…
Iar de-L urmezi și-Îi mulțumești întruna
Cu siguranță vei primi cununa
Și-Acel ce te-ascultase-ntotdeauna
Te va primi in Slava Lui de sus.

Daniel Hozan

Oprește-te s-asculți …

N-auzi cum povestește vântul
Cu susur alintând pământul?
Când freamătă și-aleanu-și varsă
Prin lanul de secară arsă?
Când sprinten fluieră și cântă
Frunzișu-n frasini îl frământă?
Șoptește tainic cu-a lui boare:
Nimic nu este nou sub soare!

S-asculți și picurii de ploaie,
Când vin mărunți, ori cad șiroaie,
În fascinantul ritm, în ropot,
Sau suspinat ca într-un șopot,
Cum se preling pe ramuri ude,
Ar spune celui care-aude
Că nu-i urcuș fără cădere,
Nici viață nu-i fără durere!

Auzi cum murmură izvorul
Când prin prundiș îl mână dorul?
Îl mângâie grăbit, dar trece,
Nu-și lasă albia să sece,
Un clipocit și se desparte
Că-l mână dorul mai departe…
Șoptește: nu-i timp de visare,
De-un loc să nu te legi prea tare!

Olivia Pocol  

Invata sa asculti

Text: Iacov 1:21-27

Fiţi împlinitori ai Cuvantului, nu numai nişte ascultători, înşelandu-vă singuri.‘ Iacov 1:22

Într-o misiune de evanghelizare din New York, un vagabond îmbrăcat murdar obişnuia să stea tolănit pe bancă, în timp ce se predica Evanghelia, pană în momentul în care predicatorul făcea o mică eroare în citarea unui verset din Biblie. In acel moment se ridica în picioare şi dădea referinţa exactă şi conţinutul versetului. Muncitorii îl strigau: „Charlie, Capitolul şi Versetul”. Ştia foarte bine o mulţime de versete biblice. Auzise atat de multe predici, dar nu şi-a schimbat niciodată felul de viaţă. Au trecut mulţi ani de cand am citit despre această întamplare cu „Charlie, Capitolul şi Versetul”. Mi-am adus aminte de ea recent cand un tanăr ce purta o Biblie mare la el mi-a spus că nu predic „destul de tare”. Mi-a spus: „Predicatorul nostru ne-o zice pe şleau!” Se părea că-i place ca adevărul să fie strigat cu voce tare, dar, oare, acest adevăr i-a schimbat viaţa? Mă tem că nu. Omul îi făcuse soţiei o viaţă atat de mizerabilă, că aceasta l-a părăsit. Tovarăşii lui de lucru îşi pierduseră respectul pentru el, deoarece se dădea mare pios.


Cand Isus a ţinut predica de pe munte (Matei 5-7), viaţa Sa era o confirmare a celor spuse. Şi El aşteaptă de la noi să ne punem cuvintele în acţiune în acelaşi fel. Nu este suficient să ştim cele ce a învăţat Isus; intenţia Sa a fost ca aceste cuvinte să producă schimbări majore în vieţile noastre. Este bine dacă ne exprimăm părerea de rău pentru păcate după ce am citit Biblia. Dar dacă totul se reduce numai la atat, atunci suntem numai „nişte ascultători”, înşelandu-ne singuri. Scopul primordial al adevărului biblic este împlinirea lui. împlinirea lui face ca Dumnezeu să fie mulţumit. – H.V.L.

Te iubim, Isuse! Adesea declarăm.
Dar suntem gata voia-Ţi sfantă s-ascultăm?
Cei ce-ascultă-n Duhul, fără să se-abată
Arăta-vor dragostea adevărată.” – D.J.D.

Un pas spre împlinirea Cuvântului valorează cat ani întregi de studiu asupra Cuvântului

Painea zilnica

Psalmul 61

Ascultă Doamne strigătele mele
La rugăciunea mea să iei aminte
Și de pe Tronul mai presus de stele
Ascultă-mă te rog, iubit Părinte…

Mă du pe stânca ce e prea înaltă
Și singur Doamne, nu o pot ajunge
Căci Tu mi-ești adăpost, inima-mi saltă
Puternic turn, vrăjmașul să-l alunge.

Aș vrea să locuiesc pentru vecie
În cortul Tău, în curțile regale
Și să alerg mereu cu bucurie
La adăpostul aripilor Tale.

Căci, Dumnezeule, cu-așa iubire
Tu juruințele-mi asculți anume
Și-mi dăruiești aleasa moștenire
Acelor ce se tem de al Tău Nume.

Tu împăratului i-adaugi zile
”Lungească-i-se anii pe vecie!”
‘Naintea Ta cât fi-vor cerurile
Rămână pe-a-lui scaun de domnie.

O Doamne fă ca marea-Ți bunătate
Și-a Ta credincioșie neclintită
Ca să vegheze-asupra lui prin toate
Să poată duce-o viață liniștită.

Atuncea voi cânta fără-ncetare
Numele Tău și-a Tale biruințe
Și zi de zi cât voi trăi sub soare
Voi împlini a mele juruințe.

Daniel Hozan

Cu Dumnezeu mai ai speranta, România!

Românie, daca te-ai increde
În Domnul, Facatorul tau
Daca te-ai bizui numai pe El,
Renuntând la ce-i stricat si rau…

Românie, daca te-ai smeri
În fata Celui care te-a creat
Daca ti-ai pleca genunchiul
Recunoscand al tau cumplit pacat…

Românie, daca ti-ai întoarce fata
Spre Cel care te-a zidit
Daca ai lasa in urm-orgoliu
Caindu-te de raul ce te-a stapânit…

Românie, daca azi ai asculta
De Cel ce înca iti vorbeste
Dac-ai lepada a ta întelepciune
Bazandu-te pe ce Cuvântul Sau rosteste…

Românie, daca te-ai trezi
Din somnul care-aduce moarte
Daca ai striga spre Cel ce da viata
Cerând mila de la cel ce poate…

Românie, daca ai lasa pacatul
Ce te-nfasoara asa usor,
Daca te-ai cai cu-adevarat
Chemându-L pe Isus ca Salvator…

Românie, Domnul te-ar primi!
Si-ar întinde bratul cu iubire,
Te-ar ridica din starea disperata,
Ti-ar da o haina noua de neprihanire…

Domnul te asteapta si te cheama
Cu El ti se sfârseste agonia
Ridica-te, paseste prin credinta
Cu Dumnezeu mai ai speranta, România!

Crina Tif 

Ascultă vocea Celui Viu!

Ascultă vocea celui viu, ascultă susurul iubirii,
te cheamă azi din nou la El Izvorul fericirii…

Ai alergat în lung și-n lat, fără de bucurie
Uitând că ai fost și tu chemat în sânul veșniciei.

Robit de lanțurie nopții ai adormit în pat străin,
Lăsând deoparte pâinea vieții, chemarea Tatălui divin.

Acum ești gol fără putere, pășești încet cu scutul frânt,
Lovești în vânt privind spre ceruri, spre cortul Celui viu și sfânt…

Asculta vocea Celui viu, ascultă susurul iubirii,
te cheamă azi din nou la Izvorul fericirii…

Vino la El să-ți fie scut, putere, alinare.
Căci doar așa vei birui și chipul tău va strălucii la marea Sărbatoare…

Timotei Lucuş 

Ascultă Doamne ruga mea

Doamne, te rog, să ei, aminte
Să fiu mereu sub mâna Ta,
Ascultă-mi săracele cuvinte,
Te rog, să-mi dai putere, în inima mea!

Dumnezeule bun, te rog, să-mi dai vedere,
Să pot să văd, ce este bine, şi ce este rău!
Azi, duhul meu îţi cere, să-i dai putere
În lupta grea cu ispita, să am izbândă, să trec fiorul greu!

Te rog ajută-mă, să fiu plin, de iubire,
Tu, Domn al Luminii, din veşnicii, în veşnicii,
Îţi aduc, azi, din suflet mulţumire
Eşti scutul meu, si pavăză să-mi fii!

Doamne, Tu poţi ierta pe deplin!
Dă-mi putere, să iert cu adevărat,
Să-mi dai naşterea din nou, numai Ţie, să mă închin,
Curăţeşte-mă Tu, ca să fiu curat!

Te rog Doamne, pe toţi ai mei să-i salvezi!
Să-i scapi de focul veşnic, să-i fereşti de la peire
Numai îndurarea Ta, cea mare poţi, să lucrezi
Îţi voi lăuda Numele, în a Ta, sfântă mărire!

Doamne, în îndurarea Ta, cea mare,
Ascultă ruga, celor ce se roagă în adunare,
Doamne, măreşte-ne credinţa în a Ta îndurare
Toţi ai mei din casă, să vină la o mântuire asa de mare!

Ciobanu Stelian.